În cadrul unui interviu acordat portalului CURENTUL, Ion Ceban, liderul fracţiunii Partidului Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM) în Consiliul Municipal Chişinău (CMC), s-a referit la referendumul de demitere a primarului capitalei din data de 19 noiembrie, dar şi la acţiunile din continuare ale socialiştilor.

CURENTUL: Dle Ceban, cum calificaţi rezultatul referendumului de demitere a Primarului capitalei?

Ion Ceban: Nu pot decât să regret că acest referendum nu a avut loc din cauza prezenţei slabe la votare, deoarece astfel am ratat o şansă uriaşă de a pune capăt haosului şi incertitudinii din capitală, de a permite locuitorilor Chişinăului să decidă singuri cine va conduce de acum încolo Primăria, dar şi de a oferi o posibilitate reală de dezvoltare oraşului în care trăim.

De fapt, s-a întâmplat ceea ce noi admiteam că se poate întâmpla şi avertizam despre acest lucru locuitorii capitalei – eşecul referendumului va însemna rămânerea capitalei la cheremul actualei guvernări, care va continua să-şi facă mendrele prin intermediul primarului interimar. În acest context, e clar de ce Partidul Democrat chema la boicotarea referendumului – ei aveau un interes direct şi urmau pas cu pas satisfacerea lui. Dar, totodată, pentru mine a fost o surpriză comportamentul altor partide care au chemat la boicotarea referendumului. Or, o astfel de poziţie contravenea direct intereselor lor.

C: Ce aveţi în vedere?

I.C.: Partidele pro-europene de centru-dreapta trebuiau să fie primele interesate de reuşita acestui referendum. Or, astfel Primăria ar fi fost scoasă de sub conducerea din umbră a Partidului Democrat, oponentul declarat al acestor partide pro-europene. Cum poţi spune că oponentul tău politic e PD şi că scopul tău principal este să scoţi ţara din postura de captivitate impusă de PD, şi, totodată, să faci totul pentru a păstra controlul guvernării asupra Primăriei? Ca să nu mai vorbim de faptul că alegerile anticipate ale Primarului capitalei ar fi fost o şansă reală pentru partidele pro-europene de centru-dreapta de a prelua conducerea Primăriei şi de a începe o campanie victorioasă pentru următoarele alegeri parlamentare.

C: Dacă spuneţi că interesul acestor partide era ca referendumul să reuşească, cum credeţi că poate fi explicată poziţia lor, care a fost una diametral opusă?

I.C.: Eu am doar două posibile explicaţii pentru această situaţie: 1) sau aceste partide nu pricep nimic în cele ce se întâmplă în politica moldovenească; 2) sau au careva înţelegeri secrete cu puterea, au convenit asupra vreunei strategii politice pe termen lung, iar declaraţiile lor că sunt oponenţi politici au doar scopul de a arunca praf în ochii opiniei publice.

C: Înţeleg că vă referiţi la teza că partidele pro-europene ar putea face o alianţă de guvernare comună după următoarele alegeri. Dar ţin să vă amintesc că partidele de opoziţie au combătut teza respectivă…

I.C.: Dacă nu e aşa, aş vrea să văd acţiuni, nu declaraţii. Iar acţiunile de ordin practic vorbesc tocmai despre contrariu. Dacă aceste partide de opoziţie au făcut front comun cu guvernarea în problema referendumului, ce le va împiedica să facă front comun în alegerile parlamentare sau imediat după acestea? Cu atât mai mult că putem presupune că aceasta le-o vor cere patronii lor europeni, iar cuvântul acestora şi pentru guvernarea pro-europeană, şi pentru aşa-zisa opoziţie pro-europeană e lege. Care a fost unul din argumentele lor în timpul campaniei pentru referendum? Să nu permitem ca socialiştii să facă nu ştiu ce. Deci, de frica socialiştilor au făcut deja o dată coaliţie. Ce-i va împiedica să o mai facă o dată? Şi, apropo, s-au gândit doar la frica lor, la temerile şi interesele lor. Nu au admis nici o clipă gândul că pun în pericol soarta oraşului, că, prin boicotul anunţat, îşi bat de fapt joc de chişinăuieni, pe care îi condamnă să trăiască în continuare într-un oraş distrus, în haos, mizerie, corupţie, birocraţie, incertitudine.

C: Dvs. vorbiţi doar de partidele pro-europene din afara Parlamentului şi de guvernare, de parcă liberalii nu ar fi jucat nici un rol în acest referendum.

I.C.: Ei chiar nu au jucat nici un rol, deşi s-au străduit din răsputeri să o facă. Cuvântul lui Dorin Chirtoacă şi a Partidului Liberal nu mai înseamnă nimic pentru orăşeni şi a fost culmea aroganţei şi a prostiei din partea lor să spună că eşecul referendumului e o victorie a lor şi că aceasta înseamnă că chişinăuienii vor ca Dorin Chirtoacă să-şi ducă mandatul la final. O bătaie de joc mai mare de orăşeni nu am văzut vre-odată, dar se vede că liberalii s-au rupt cu totul de realitate dacă cred astfel. Admit că oamenii nu au ieşit la referendum ca şi în 2005, fiind într-o stare de apatie electorală avansată (aşa cum se mai întâmplă la anumite perioade). Admit că o parte din oameni au fost manipulaţi de aşa-zişii pro-europeni şi aceasta nu le-a permis să înţeleagă adevărata miză a referendumului. Admit că listele electorale au fost umflate şi aceasta s-a expus asupra procentului participării la referendum. Multe pot să admit, dar cu siguranţă aceasta nu a fost o victorie a liberalilor. Şi dacă conducerea acestui partid nu înţelege ce se întâmplă şi se încăpăţânează să creadă că ei mai sunt o forţă, inclusiv în capitală, şi că au susţinerea oamenilor, le recomand să aştepte până la următoarele alegeri, indiferent de ce tip vor fi. Atunci vor primi un răspuns clar la toate aceste întrebări.

C: Socialiştii au fost acuzaţi de cheltuirea fără sens a banilor alocaţi pentru organizarea referendumului.

I.C.: Referendumul este un exerciţiu legal şi democratic, iar insinuările legate de partea financiară au avut scopul de a induce în eroare opinia publică, de a schimba accentele, îndepărtându-le de fondul problemei şi de a crea o pistă falsă de discuţii în societate. Or, nimeni nu a pus problema responsabilităţii partidelor ce au chemat la boicotarea referendumului. Părerea mea este că, manipulând oamenii, aceste partide poartă o răspundere mai mare în raport cu banii cheltuiţi pentru referendum. De asemenea, nimeni nu a pus problema că, în 2010, atât liberalii, cât şi democraţii, liberal-democraţii, cei care actualmente fac parte din PAS şi PDA, dar atunci aveau atribuţii directe la forţele de la putere, au cheltuit de cinci ori mai mulţi bani pentru un alt referendum eşuat – cel din 5 septembrie 2010. Toate acestea arată că acuzaţiile privind partea financiară a referendumului sunt cusute cu aţă albă şi au doar scopul de a induce în eroare opinia publică, lansând o temă de discuţii falsă.

C: Dle Ceban, dacă e să puneţi mâna pe inimă, sunteţi supărat pe orăşeni că nu au ieşit la referendum?

I.C.: Ei nu pot să fiu supărat pe oameni – au procedat cum au găsit de cuviinţă. Dar, totodată, mi-e milă de ei, pentru că au fost manipulaţi de forţe ce s-au ghidat de cu totul alte interese decât cele ale cetăţenilor. Aceste forţe şi-au satisfăcut interesul, iar sărmanii oameni vor fi nevoiţi şi în continuare să trăiască în haosul ce a cuprins oraşul şi-l distruge în fiecare zi.

C: Cum veţi proceda în continuare în raport cu capitala?

I.C.: Strategia şi comportamentul nostru rămân aceleaşi – vom continua să luptăm pentru dreptul cetăţenilor de a trăi într-un oraş modern şi civilizat şi sunt sigur că în final vom reuşi.

C: Vă mulțumim!

Cristina Pendea