În cadrul unui interviu acordat pentru CURENTUL, vice-campionul moldovean la Armwrestling, Dan Procopciuc, a vorbit despre pasiunea sa pentru acest tip de sport, ce face pentru a se menține în formă, a oferit detalii privind studiile sale în domeniul medicinei, cine îl încurajează și ce planuri are pe viitor.

CURENTUL: Dan, spune-ne de unde vine pasiunea pentru Armwrestling ?

Dan Procopciuc: Fiind copil, elev, practicam meciuri pe băncile școlii și erau mai rare meciurile pe care le câștigam, fiind mai mic ca vârstă, dar și fizic decât colegii mei. Atunci însă când a început maturizarea mea vertiginoasă am început să câștig teren, devenind în câteva luni cel mai bun din clasă, iar după, chiar mai puternic și decât colegii din clasele mai mari. Acest fapt m-a entuziasmat în așa măsură că am început să mă interesez despre lupta cu brațul, iar sursa cea mai la îndemână era internetul.

Astfel, am început să urmăresc campionii acestui sport, unii dintre ei fiind chiar vecinii noștri – sportivii din România, așa m-am gândit că dacă ei pot – voi putea și eu. Am amenajat acasă la Chetriș o sală improvizată și făceam antrenamente aidoma celor pe care le postau marii campioni.

C: Ai început să-l practici din copilărie sau a devenit o pasiune în anii adolescenței?

D. P: Eram în perioada adolescenței, când deja se conturau atracțiile mele, inclusiv și pentru activitățile sportive.

C: La 21 de ani, ești deja vice-campion mondial la Armwrestling, ce te-a „costat” acest titlu? (efortul depus până a ajunge vice-campion și provocările)

D. P.: Pentru a ajunge pe podiumul mondialelor am făcut antrenamente regulate, antrenamente grele, uneori chiar istovitoare, dar am avut noroc de antrenori care m-au supravegheat în acest proces și au știut să facă corecțiile necesare la momentul potrivit, să repartizeze accentele între tipurile de antrenamente, astfel ca să evit surmenajul, suprasolicitările, dar și perioadele de ”platou”, deci eram în progres continuu.

Armwrestlingul este un sport de contact, iar asta presupune că trebuie să concurezi ca să devii cât mai bun; deci până a ajunge la Mondiale a fost un șir lung de campionate, de rang național și internațional, pe care le selectam cu precauție, în așa fel ca să mă prezint la Campionatul potrivit condiții pe care o aveam la moment și astfel am acumulat progresiv experiența necesară, fără ca să trec prin decepții majore.

Am experimentat și cu categoriile de greutate, la unele concursuri trebuind să arunc chiar 12 kilograme timp de câteva săptămâni și pentru început nu era deloc ușor să respect un strict regim dietic, fără a avea parte de suplimente care să compenseze pierderile calorice. Fiecare participare presupune anumite cheltuieli și chiar semnificative pentru un student (aici se includ costurile de transport, taxele de participare, cazare, echipament) și chiar până de curând aceste cheltuieli le suporta familia (părinții, buneii).

C: Cine te-a încurajat și moral și financiar până acum? Cum ai ajuns să faci parte din Federația Națională de Armwrestling?

D. P.: După cum am scris și mai sus – familia, în special bunelul Anatolie Procopciuc, care este cel mai înflăcărat suporter al meu și a jertfit pentru mine multe ca să mă susțină financiar în multe deplasări sportive.

Din 2016, selecționata Republicii Moldova a simțit o susținere financiară semnificativă din partea Președintelui Federației Naționale de profil, Domnul Marcel Darie, iar eu personal am beneficiat de „bursa” pe care mi-a oferit-o Dumnealui pentru a ajunge la Cupa Mondială a Profesioniștilor. Domnul Darie, fiind și el sportiv de performanță a avut încredere în talentul și capacitățile mele și a dat dovadă de altruism incluzând în această bursă tot pachetul unei pregătiri profesioniste – suplimente nutritive de cea mai înaltă calitate și în cantități adecvate, absolut toate cheltuielile de transport (cel mai optimal ca confort și durată!), cazare (corespunzătoare unui campion) și diurna.

Pe această cale îi mulțumesc încă odată pentru generozitate și vreau să zic că pregătindu-mă pentru Cupa Mondială a Profesioniștilor, datorită acestui suport chiar m-am simțit profesionist!

C: Ești student la USMF „Nicolae Testemițanu”. De ce ai ales medicina și nu Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport, unde actual te antrenezi?

D. P.: Fiind elev, anume medic mi-am dorit să devin, de asta nu am avut dubii când am depus dosarul la admitere. Eram hotărât să combin lecțiile cu antrenamentele, iar primele sunt totuși prioritare.

Dorința mare de a reuși și în sport m-a făcut să devin mobilizat și organizat. Astfel, în 4 ani mi-am adaptat regimul în așa fel că orele, lecturile și cercurile extracurriculare le îmbin cu cele 4-5 antrenamente săptămânale.

Fiind student la USMF „Nicolae Testemițanu”, beneficiez pe deplin de condițiile pe care le oferă noul Complex Sportiv de la Malina Mică și care este chiar în vecinătatea căminului meu, aici eu fac 3-4 antrenamente pe săptămână. Iar la Complexul Sportiv al USEFS facem o dată pe săptămână antrenamente/sparring cu colegii din lotul național, dar și cu alți practicanți.

C: Apropo, ce specialitate vei avea?

D. P.: Sunt student la Facultatea de Medicină Generală și abia după absolvire voi alege specialitatea și voi aplica pentru aceasta la rezidențiat.

Din start eram hotărât să devin traumatolog/ortoped. Din vara anului 2016 am devenit prin cumul și angajatul Institutului de Neurologie și Neurochirurgie și acum chiar îmi pare atractivă neurochirurgia.

Urmărind progresele din medicină pe plan internațional, înțeleg că e de perspectivă și în dezvoltare medicina intervențională. Deci, urmează să mă decid, mai am 2 ani până la rezidențiat.

C: Crezi că sportul și medicina sunt strâns legate între ele?

D. P.: Vreau să menționez că anume cunoștințele obținute la medicină mă ajută mult și în performanța sportivă prin înțelegerea proceselor fiziologice, biochimice și fizio-patologice, structurile anatomice solicitate la diferite mișcări, etc.

Pot diferenția un traumatism de suprasolicitare; pot diferenția tipul și severitate traumatismului și desigur cunosc principiile de refacere și tratament.

C: Vrei mai mult să te axezi pe sport sau medicină?

D. P.: Medicina e profesia pe care am ales-o pentru mine. Fac și voi face totul ca să devin un profesionist în domeniul ales, să mă dezvolt continuu.

Sportul este marea mea pasiune și sunt foarte bucuros și mândru că această pasiune am dezvoltat-o până la performanță.

C: Ai renunțat la ceva din alimentație pentru a te menține în formă? Și, în context, ce muncă depui pentru a rămâne în formă?

D. P: Restricții alimentare, în special pentru carbohidrați – sunt doar în perioada pregătirilor pentru campionate în care planific să mă prezint cu o greutate corporală sub 75 kg.

Programul de antrenament pe care-l practic – permite să mă mențin în formă fizică bună și chiar competitivă pe durata anului împrejur.

C: La noi merge vorba mult despre doping. Cum stai la capitolul testelor antidoping?

D. P.: Într-adevăr dopajul în sport este o problemă gravă și demotivantă, de asta, pe mine personal, mă bucură că regulile WADA devin tot mai dure. Eu evoluez la Campionate Internaționale deja 3 ani și ultimii 2 ani am prins 4 podiumuri, iar medaliații trag la sorți pentru a fi testați. Am tras la sorți de 4 ori, dar de fiecare dată am mers pe alb.

La ultimul Congres, WAF (Federația Mondială de Armwrestling) a decis că sportivii vor fi testați aliator și în extrasezon, de asta sunt foarte precaut la tot ce mănânc, ce beau și trebuie să fiu sigur în suplimentele pe care le administrez. (Power Team)

C: Ce spune familia despre pasiunea ta?

D. P.: Întotdeauna am avut toată susținerea din partea familiei și întotdeauna am fost încurajat de către părinți, surioară, bunei. Iar de când au devenit siguri că am nimerit în compania corectă (mă refer la antrenori, parteneri de antrenamente, Federația Națională, membrul căreia sunt) succesele mele îi bucură și le provoacă mândrie!

C: În viitor, ai planuri legate de acest tip de sport sau totuși mergi cu medicina înainte?

D. P.: Armwrstling-ul este marea mea pasiune și voi practica acest sport atât timp, cât voi avea cea mai mică posibilitate. La fel voi rămâne activ competițional cât timp voi putea face pregătiri adecvate. Evident am planuri de viitor apropiat – să-mi apăr titlul de Campion European, să mă revanșez la Mondiale!

Medicina o fac pentru profesie și dacă la careva etapă va fi nevoie să întrerup antrenamentele pentru a putea să mă dezvolt profesional, voi lua o pauză, dar știu că întotdeauna, cel puțin, voi urmări ce se întâmplă în lumea sportului.

C: Apropo, ce alte tipuri de sport te mai fascinează? Mai practici și altceva?

D. P.: Îmi place să mai joc și fotbal, ping-pong, nu mă dau în lături nici de la cross. Toate acestea doar ca elemente de diversificare, nu cred că aș putea practica încă un sport până la nivel de performanță, dar nici nu sunt atras de alte discipline în așa măsură.

C: Mulțumesc pentru răspunsuri!

Cristina Parfeni

Foto: facebook