În cadrul unui interviu pentru CURENTUL, fosta ambasadoare a Republicii Moldova în SUA, Cristina Balan a vorbit despre pasiunea sa pentru pictură, despre expozițiile personale, obiective și planuri de viitor.

CURENTUL: Cum a început pasiunea Dvs. pentru pictură?

Cristina Balan: Pasiunea pentru pictură o am de când eram mic copil. La vârsta de trei ani probabil deja știam că voi fi pictor. Am început să îmi fac studiile în artă de la vârsta de cinci ani. Apoi a căzut Uniunea Sovietică, era haos și am fost nevoită să îmi aleg un job care m-ar ajuta să fac față realităților de atunci. Calea spre artă a fost foarte lungă, am avut câțiva ani când nu am pus mâna pe pensulă, pur și simplu nu îmi ajungea energie. A fost o pauză îndelungată, dar sunt recunoscătoare pentru tot ce a fost în viața mea. Treptat, am reușit să revin la pictură și sunt fericită că doar asta fac acum.

C: Care credeți că sunt calitățile pe care trebuie să le aibă in pictor bun?

C.B.: În primul rând un pictor bun trebuie să aibă talent, un suflet frumos, perseverență, detașare de materialism și de opiniile altora.

C: Aveți un pictor preferat sau mai mulți? Care sunt cei pe care îi admirați?

C.B.: Pe toți îi admir pentru că au ales această misiune deloc simplă de a aduce frumosul printre oameni. Atunci când am început să fac abstracție, am încercat să nu mă uit o vreme la ceea ce fac alții pentru a nu fi influențată. Acum urmăresc câțiva artiști care îmi plac, nu sunt nume sonore pe care i-ar cunoaște toată lumea.

C: Ce vă servește drept sursă de inspirație în realizarea picturilor Dvs.?

C.B.: Universul mă inspiră în tot ce fac.

C: De cât tip aveți nevoie pentru a realiza un tablou?

C.B.: În dependență de pictură, uneori sunt zece ore, multe zeci de ore. Nu timpul contează de fapt, important e să reușești să transmiți ceea ce ți-ai propus.

C: Ce presupune procesul realizării unui tablou pas cu pas? Care sunt tehnicile pe care le folosiți în procesul de lucru?

C.B.: Totul depinde de starea mea de spirit și de ceea ce intenționez să manifest. Uneori aplic multă textură sau mă chițibușesc la detalii, uneori e un minimalism absolut.

Lucrez pe pânze mari, nu pot pe mici, am impresia că nu-mi ajunge spațiu. Pânzele mici sunt mai degrabă pentru testarea unor idei. Folosesc acril, are aceleași proprietăți ca și uleiul, dar nu are miros și se usucă mai rapid.

C: Vi s-a întâmplat să începeți să pictați un tablou de la capăt pentru că nu a ieșit cum ați dorit?

C.B.: Da, m-i s-a întâmplat și nu o singură dată. Am un tablou pe care îl refac a patra oară, de fiecare dată e pe pânze mari ce presupune foarte multă muncă. Lucrez la el de șase luni. E oribilă senzația când nu-ți iese ce îți dorești, dar nu am dubii că odată și odată o să iasă ceva extrem de frumos. Nu renunț la el, știu că va fi foarte deosebit și de aceea merită tot efortul. Sunt gata să lucrez la el și ani de zile, dacă e necesar.

C: Din toate tablourile pe care le-ați pictat, care este preferatul Dvs.?

C.B.: De fiecare dată e ultimul. Nu pot explica de ce. Acum preferatul meu este un tablou care se numește „Realitate vs Iluzie”. O să dau și careva explicații. Ideea acestei lucrări este că niciodată nu știi unde e realitate și unde e iluzie. Sau cum putem să fim siguri că realitatea nu e o iluzie și viceversa? În această pictură am turnat vopsea de sus în jos și viceversa, s-au format niște șirloaie de vopsea care la un moment dat se întâlnesc și uneori se suprapun. O culoare e realitatea, alta e iluzia. Culorile sunt alb și turcoaz, ce reprezintă puritate și spiritualitate. Pictura poate fi privita orizontal, vertical, nu are partea de sus sau de jos, cum dorești așa și o privești, la fel ca si subiectul.

C: Cum arată o zi din viața unui pictor? În ce moment al zilei preferați să pictați?

C.B.: De regulă pictez 4-5 ore pe zi, o oră-două studiez, o oră mă ocup de chestiuni de organizare sau participare la expoziții, comunicare, corespondență, achiziții de materiale necesare pentru pictură. Pictez dimineața sau după – amiază, preferabil la lumina zilei.

C: Ați activat ceva timp în SUA. Cum v-ați adaptat la scena artistică americană?

C.B.: Îmi este mai greu să mă adaptez în Moldova dacă sincer. În SUA există meritocrație – dacă ești bun nu există nici un obstacol în fața ta. Imediat e „welcome on board”, cum zic americanii. În Moldova totul e super dificil, energia e mai densă aici.

C: Cum ați reușit să îmbinați funcția de ambasador cu pasiunea pentru pictură? Cu ce reușite vă mândriți? Admiteți să mai reveniți în politică?

C.B.: În perioada când am fost în SUA pictam mai mult în weekend, duminica de obicei. Astfel mă detașam de tot și îmi încărcam bateriile. Mă mândresc de faptul că doar după șase luni de pictură full-time, un centru de arte din New York mi-a propus să mă reprezinte. Acest centru include șase galerii și una dintre cele mai mari platforme on-line de artă din lume. E o realizare mare, deși înțeleg că mai am foarte multa de muncit înainte de a deveni recunoscută la nivel internațional.

Nu planific să revin în politică, vedeți și voi că se descurcă ei și fără mine. Glumesc, desigur. Dacă serios, îmi pare rău de țara noastră, dar nu are cum să fie așa mereu. Vine generația milenarilor, ei nu știu ce înseamnă frica și nu pot fi spălați pe creier. Am speranță în ei.

C: Cât de apreciată este după părerea Dvs. pictura în Republica Moldova, în comparație cu SUA?

C.B.: Încă nu simt cât de apreciată este arta în Moldova. Deocamdată se pare că nu prea și e de înțeles de ce. În SUA e absolut altceva, am întâlnit o groază de oameni care înțeleg uimitor de bine pictura abstractă. Am impresia că fiecare al zecelea e colecționar acolo.

C: Ce obiective și proiecte noi aveți pentru acest an?

C.B.: Iată chiar săptămâna viitoare, la 12 martie, va avea loc lansarea expoziției mele personale „Transformer” la Chișinău. O fac mai mult pentru a dizolva rutina de aici, e cam sumbru la noi. Apoi urmează o expoziție personală la New York. Intenționez să învăț, să fac schimb de experiență cu alți artiști plastici din Moldova, Europa, SUA și Australia. Lucrez la un proiect legat de artă în Europa, e prematur însă să dezvălui detalii pentru că e complex. Am multe planuri, sper să îmi ajungă timp pentru toate.

C: Ce sfaturi aveți pentru cei care sunt la început de cale și își doresc o carieră în domeniul picturii?

C.B.: Pentru a avea ce transmite e nevoie de o dezvoltare spirituală continuă. Pentru a transpune ideea pe pânza astfel cum o vezi e nevoie de tehnică. Pentru a vinde e nevoie de disciplină și focusare pe obiectivele pe care ți le-ai propus. Calea unui pictor nu e simplă, dar dacă asta e aceea ce te face să fii fericit, fa-o fără ezitare.

C: Vă mulțumim!

Mihaela Grosu