Vloggerul religios Ion Andronache, care a devenit cunoscut datorită vlogului „Ortodoxia – pentru că așa trebuie, a oferit un interviu pentru CURENTUL în care a vorbit despre ideea acestui proiect. Tânărul a oferit mai multe detalii despre sine, cum a apărut blogul, de unde se inspiră, ce face cu criticanţii agresivi, dar şi din ce surse este finanţat proiectul.

CURENTUL: Cu ce se ocupă, de fapt, „Ortodoxia – pentru că așa trebuie”?

Ion Andronache: Este un vlog, adică un video blog, care are menirea de a ridica mai multe probleme din interiorul Bisericii Ortodoxe din Moldova (unele probleme comune cu cele din România, Ucraina, Rusia.)
Majoritatea clericilor se complac în situația curentă, alții ar vorbi, dar au frică să fie scoși din sistem. Laicii, adică mirenii (persoanele care nu fac parte din tagma bisericească) nu prea conștientizează problemele, din lipsa catehezei. Ei nici nu știu că parohia le aparține și vin la biserică, ca în ospeție sau după servicii plătite.

De asemenea, scopul acestui video-blog este de a catehiza (învăţa) populația creștin ortodoxă din Moldova și nu numai. În mare parte oamenii de la noi din țară care se consideră ortodocși nu cunosc aproape nimic despre învățătura de credință ortodoxă, nu au citit niciodată nici măcar Evanghelia, nu mai zic de Noul Testament în întregime. Toată credința lor se limitează la anumite obiceiuri, practici care se transmit din generații în generații, făcute doar “pentru că așa trebuie”.

Sper că vloggul va ajunge la un rebranding cu timpul. Adică să trecem de la o ortodoxie „pentru că așa trebuie” la o ortodoxie „conștientizată”.

C: Cine sunt oamenii care stau în spatele acestui vlog?

I.A.: Acest vlog este al lui Ion Andronache, așa cum este scris la sfârșitul fiecărui video tematic. Este un vlog al unui creștin ortodox practicant, fiu de preot, ex-student la teologie și care își dorește să devină preot în viitorul apropiat.

Nu este ușor să administrezi de unul singur un astfel de proiect, mai ales când îl faci voluntar, în timpul liber, având serviciu și trei copii mici acasă. Am mare noroc să fiu susținut de soție, dar și de un prieten care se implică practic în egală măsură la activitatea acestui vlog. El este operator, editor video, ba mai mult, deseori mă ajută la alcătuirea scenariilor pentru episoadele tematice. Este și el absolvent de teologie.

C: Cum ai ajuns să duci o viață religioasă?Ce te-a apropiat de Dumnezeu?

I.A.: Așa cum am spus mai sus, tatăl meu este preot. De mic copil am avut o educație creștină. Când am crescut mai mare și văzând toate fărădelegile multor clerici din Biserica ortodoxă și de asemenea atitudinea consumatoare a membrilor Bisericii față de credință și Dumnezeu, m-am îndepărtat de Biserică, dar nu și de Dumnezeu. Mai ales că eram deja plecat departe de casă, la studii în Viena, și îmi era mai ușor să fac acest pas.

Câțiva ani mai târziu, fiind căsătorit și având deja doi copii, am simțit probabil o „chemare”. Am început să studiez, să citesc, să-mi doresc să cunosc cât mai mult despre credința noastră ortodoxă. Pe atunci locuiam împreună cu familia în Danemarca, iar la scurt timp am hotărât să ne întoarcem în Moldova. Dumnezeu a rânduit așa ca să ajungem într-o parohie extraordinară, cu un preot paroh de la care am învățat foarte multe și în continuare învăț. Acolo practic am cunoscut adevărata Biserică, adevărata comunitate de creștini care sunt ca o familie mare în capul căreia este Hristos.

C: De la ce a pornit totul?

I.A.: Ideea de a face un videoblog ortodox mi-a apărut încă pe când eram anul întâi la Academia de teologie ortodoxă din Moldova. Chiar și am schițat deja anumite scenarii împreună cu un coleg de la facultate. Însă ideea s-a stopat, probabil și din cauza micilor diferențe de convingeri pe care le aveam.

Anul trecut în luna noiembrie am participat la o conferință de presă alături de câțiva activiști civici, în care am criticat taxele din biserică și implicarea clericilor în campania electorală. Atunci a fost prima mea ieșire în public și din acel moment am devenit un fel de persona non grata în rândul clericilor.

Așa am prins la curaj să ridic anumite probleme din sânul Bisericii, discutându-le cu preoți, profesori de la academie și chiar episcopi. Văzând indiferența lor și lipsa dorinței de a schimba ceva spre binele Bisericii, am hotărât că este timpul pentru a face acest videoblog, mai ales că aveam și susținerea prietenilor. De unul singur mi-ar fi fost greu în această aventură.

C: Cum alegi subiectele pentru filmuleţe? De unde le inspiri?

I.A.: În acest moment, la aproape șapte luni de la lansarea videoblogului am făcut 32 de episoade tematice. Am o listă pregătită de la început cu vreo 80 de teme, dar se mai adaugă și altele pe parcurs. Mai apar subiecte sau evenimente noi, la care consider că trebuie să am o reacție. Așadar conform calendarului meu, videoblogul are teme azi pentru încă cel puțin un an de activitate. După epuizarea temelor voi continua cu un proiect mai important, cu o cateheză mai intensă și deja cu acțiuni mai concrete.
Temele sunt inspirate reieșind din experiența mea, dar mai consult și anumiți clerici, teologi sau creștini, membri ai Bisericii.

C: Ce aşteptări ai avut la postarea primului video? Impactul te-a surprins?

I.A.: Până a posta primul video, speram măcar la 5 000 de vizualizări per video. Pentru că și auzirea mesajului meu de 5 000 de oameni este un succes. Astăzi, după ce am postat 32 de episoade, video-urile de pe pagina mea au strâns în total peste 1,6 milioane de vizualizări. Iar cel mai vizionat video are peste 300 000 de vizualizări.

Eu mă bucur de acest impact pe care-l are vloggul, dar m-aș bucura și mai mult dacă în locul meu ar fi fost mitropolitul Vladimir, care să vină în fața enoriașilor o dată pe săptămână cu un mesaj către credincioși, cu o atitudine corectă și cu dorința de a combate practicile nocive. Avem foarte puțini clerici cu adevărat activi în societate, care se dedică în totalitate misiunii lor, care sunt vizibili și răspândesc tuturor dragostea și învățătura autentică a lui Hristos.

C: Întrebarea care îi frământă pe unii internauţi:beneficiezi de finanţare în realizarea acestui proiect din partea unor instituţii sau grupări religioase?

I.A.: Toate cheltuielile pentru acest videoblog sunt din venitul meu personal, din activitatea mea profesională de muzician pe care o am în afara Republicii Moldova. Nu voi accepta niciodată vreun suport financiar de la cineva pentru continuarea acestui proiect.

Sunt multe voci care comentează pe facebook că aș fi plătit de cineva, mai ales de organizații nonguvernamentale din Vest sau de un oarecare George Soros, pentru a destabiliza situația în Biserica ortodoxă din Moldova. Acestea sunt bârfe și clevetiri!

Uneori când sunt nevoit să filmez seara sau într-o încăpere întunecoasă sunt ajutat de prietenii de la CIOfilm, care îmi împrumută lumini. Le sunt recunoscător pentru asta.

C: Atât la lansarea blogului, cât şi acum, eşti criticat acerb pentru ideile pe care le propagi. Ba chiar ai fost dat afară de la facultatea de teologie. Cine sunt oamenii care te critică şi cum reuşeşti sa le faci faţă?

I.A.: Mereu și peste tot sunt oameni care au convingeri diferite. Din această cauză apar și criticile. Primele critici au venit din partea clericilor, ăsta era un instinct de autoapărare al lor. Dar asta e și normal. Am venit să le stric afacerile și confortul în care s-au obișnuit să se afle. Mai târziu au apărut și anumiți fanatici religioși, pe care eu îi numesc talibani ortodocși. Însă dacă mesajele și comentariile lor conțineau instigare la ură, discriminare și atac la persoană, comentariile erau șterse iar autorii erau automat blocați pe pagina vloggului.

Eu accept critica, dar una constructivă. Dacă cineva nu este de acord cu afirmațiile mele, poate veni cu contra-argumente teologice.

C: În contextual sărbătorilor de iarnă, numeşte topul a cinci celor mai ciudate sau ridicole stereotipuri religioase ale ortodocșilor din Moldova?

I.A.: Voi numi mai degrabă anumite practici și obiceiuri:

1. Săritul în apă înghețată de Bobotează. Și tot acolo – aruncarea crucii în apă ca oamenii s-o aducă.

2. Sărbătorirea Nașterii Domnului de două ori, pe 25 decembrie și mai târziu pe 7 ianuarie.

3. Tăierea porcului de Crăciun și îmbuibarea la masa de sărbătoare, după ce au postit.

4. Ajungând pe 14 ianuarie – „anul nou pe vechi”, majoritatea creștinilor cunosc doar că e Sfântul Vasile în acea zi și nici habar nu au că de fapt în aceeași zi este o sărbătoare Domnească, și anume „Tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos la a opta zi după naștere”.

5. Sărbătorirea Crăciunului în familie, la masă și nu în comunitate, la biserică.

C. Vă mulțumim!

Dumitru Garcaliuc

Republicat din 16 decembrie 2017.