Interviu cu Alexandru Pînzari, şef al Inspectoratului General al Poliţiei în perioada martie 2016 – iunie 2019 pentru Almanah Politic 2019
Cum a fost anul 2019 pentru Dvs., din punct de vedere profesional?
A fost un an greu, pentru că a fost perioada din iunie, când am avut două guvernări, 5 zile – pe de o parte, dar pe de altă parte sunt mândru că am izbutit să nu admitem violenţa în ţară şi asta o spun în exclusivitate – e meritul poliţiei, pentru că a ştiut să gestioneze corect, să acumuleze informaţii, să vină cu măsuri preventive, să păstreze distanţa şi să acţioneze în strictă conformitate cu legea.
Cu ce sentimente aţi părăsit funcţia de şef al IGP?
Mi-am dorit întotdeauna să plec de la IGP în cadrul unei şedinţe festive, unde să mi se dea un buchet de flori şi un ceainic… Nu am avut parte de asta şi sincer să vă spun sunt un pic dezamăgit de situaţia creată, pentru că s-au reuşit multe lucruri. Dar am mers în judecată pentru a fi revizuită acea hotărâre a Guvernului Sandu şi urmează să fie adoptată o hotărâre în acest sens.
Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-aţi făcut pe durata mandatului Dvs. de şef al IGP?
Eu aş împărţi realizările în două dimensiuni: dezvoltare strategică, ceea ce presupune elaborarea unor documente de politici, concepţii, viziuni, instruiri foarte multe, partea logistică şi finanţe, iar a doua – operaţională şi o parte logistică, manifestată prin achiziţii fără precedent. Deşi nu îmi place acest cuvânt, îl voi folosi, or în 3 ani am achiziţionat 450 de automobile, softuri, sistemele informaţionale au fost integrate cu alte baze de state, au fost conectări la sistemele informaţionale ale Europolului, am făcut schimb de informaţii. Cea mai mare realizare, cu care eu mă mândresc, este instruirea efectivului şi acel mic pas de a schimba atitudinea poliţistului faţă de ceea ce face. Noi ne-am străduit să aducem un alt tip de poliţist, acel care este în slujba cetăţeanului şi a comunităţii.
Ce nu aţi reuşit să faceţi din cele planificate la începutul mandatului? Ce regrete aveţi?
Conform legislaţiei, mandatul meu mai urma să fie încă doi ani aproximativ şi acea perioadă era necesară pentru a realiza toate obiectivele pe care le-am fixat în Strategia de Dezvoltare a Poliţiei – 5 obiective majore, dar şi în alte documente de politici. Prin urmare, era şansa să avem o poliţie mai dezvoltată, mai aproape de interesele cetăţenilor Republicii Moldova.
Şi îmi pare rău, la fel, că în acea perioadă de timp, conducătorii care m-au substituit pe mine, dar şi pe ministrul Jizdan, n-au dat dovadă de un comportament corect, legal şi îndreptat spre interesele cetăţeanului, numind persoane, în viziunea mea, care nu merită să deţină acele funcţii înalte – mă refer şi la şeful Poliţiei, şi la şeful Inspectoratului Naţional de Patrulare, şi la şeful Inspectoratului Naţional de Investigaţii. Opinia dată o motivez prin cifrele foarte triste şi situaţia criminogenă din ţară, numărul accidentelor rutiere. Şi, în general, indicatorul cel mai înalt e atunci când cetăţeanul se simte în siguranţă. Dar în acea perioadă a scăzut foarte brusc acest indicator şi cetăţeanul nu se mai simte în siguranţă precum anterior.
Cum aţi caracteriza starea de lucruri din poliţia naţională la moment?
Este o stare dificilă şi, probabil, schimbările politice duc poliţia în această situaţie, pentru că, atunci când e fierbinte pe arena politică, de regulă poliţia devine sclavul acestor lupte şi are impedimente în dezvoltare, lucru valabil şi pentru alte organe de aplicare a legii.
Sper să se liniştească spiritele şi poliţia să-şi îndeplinească atribuţiile, politicile, aşa cum prevede legea, aşa cum îşi doreşte cetăţeanul.
Dacă aţi reveni la şefia IGP, ce aţi face în primul rând?
Aş merge imediat la instruiri, pentru că, sincer vorbind, în această perioadă de 7 luni duc o mare lipsă de instruire, pentru că la aşa funcţie înaltă, cu aşa responsabilitate mare, dacă nu te instruieşti permanent, nu obţii indicatorii pe care-i doreşti, pe care-i doreşte societatea. Acum totul e foarte dinamic, astfel că problemele şi cerinţele se schimbă foarte repede şi pentru a le înţelege şi rezolva este necesar să te instruieşti permanent, să cunoşti cele mai noi practici internaţionale, să vezi ce nu lucrează corect, iar pentru asta sunt platforme foarte solide oferite de către partenerii noştri din ţările europene, SUA, Ucraina, ţările cu care avem relaţii bilaterale.
Ce planuri de viitor aveţi?
Planurile mele depind de hotărârea de judecată din ianuarie 2020. Dacă voi fi restabilit – voi reveni la IGP şi voi continua lucrurile iniţiate cândva, dacă nu – voi continua să mă ocup de dezvoltarea personală, căci sunt câteva domenii care mă provoacă. Şi, evident, o prioritate este familia, căreia i-am acordat foarte puţin timp în acei trei ani de IGP.
Almanah Politic 2019