[ X ]
[ X ]
[ X ]
Interimatul de doi ani al Premierului Pavel Filip sau generalul care și-a pierdut armata
22 Ianuarie

Pe 20 ianuarie s-au împlinit exact doi ani de când Pavel Filip a devenit Prim-ministru. Intenţionat nu am folosit expresia „doi ani de când a fost învestit Guvernul Filip”, fiindcă din acel Guvern, care a fost învestit pe data de 20 ianuarie 2016, a rămas doar Premierul şi trei miniştri: Alexandru Jizdan, Monica Babuc şi Octavian Armaşu. Schimbarea componenţei coaliţiei de guvernare, reforma administraţiei publice centrale şi amplele remanieri guvernamentale l-au făcut pe Pavel Filip să ajungă după doi ani de mandat ca un general care şi-a pierdut pe drum întreaga armată şi căruia i-a rămas doar gradul sonor (funcţia sonoră) pe care îl are.

De fapt, în aceşti doi ani nimeni şi niciodată nu şi-a făcut iluzii, toţi înţelegând cine e adevăratul conducător al Guvernului. Acesta nu a fost niciodată Pavel Filip, de aceea pe nimeni nici nu a mirat faptul că periodic în presă apăreau informaţii despre posibila schimbare în funcţie a şefului Executivului. Toată lumea înţelegea că adevăratul conducător al Republicii Moldova, inclusiv al Guvernului, în aceşti doi ani, dar şi acum, a fost şi este Vlad Plahotniuc. Anume el a anunţat periodic despre cele mai importante schimbări ce au vizat activitatea guvernamentală, inclusiv reforma Guvernului, interdicţia de a mai închide şcoli, excluderea comportamentului abuziv al poliţiştilor, remanierile guvernamentale etc. Pe fonul acestei situaţii, deseori Pavel Filip a părut ca un ostatic al funcţiei, o umbră palidă a ceea ce s-ar fi dorit să fie un puternic şef de Executiv. Şi această impresie nu a putut fi ştearsă nici de „succesele” pe care periodic reprezentanţii partidului puterii le atribuiau generos Guvernului şi personal Premierului Filip, nici declaraţiile conducerii PDM că Pavel Filip este un Premier eficient şi de aceea-şi va duce mandatul până la capăt. În realitate, toţi înţelegeau că, dacă şi există anumite succese, acestea nu pot fi considerate ale Premierului, ci, în cel mai bun caz, ale partidului de guvernare, dacă nu personal ale lui Vlad Plahotniuc.

Cel mai straniu în toţi aceşti doi ani a fost faptul că Premierul Pavel Filip nici nu a încercat măcar să apere succesele ce i-au fost atribuite şi oamenii din echipa sa ce le-au înregistrat. Ministrul Stela Grigoraş a promovat cea mai necesară reformă – a sistemului de pensionare, care i-a permis Guvernului Filip să avanseze în relaţia cu Fondul Monetar Internaţional şi… a fost demisă din funcţie. Vicepremierul Gheorghe Bălan a reuşit cele mai remarcabile succese pe filiera soluţionării problemei transnistrene (redeschiderea podului peste Nistru în regiunea satelor Bâcioc – Gura Bâcului, introducerea controlului mixt moldo-ucrainean, semnarea celor patru protocoale arhiimportante în ajunul reuniunii de la Viena din decembrie 2017 etc.) şi… a fost demis. Ministrul Economiei, Octavian Calmâc a reuşit o mică minune economică, stabilizând economia naţională într-o perioadă extrem de complicată şi… a fost demis.

Parcă luându-l în râs pe Premierul Pavel Filip, cei din partidul de guvernare au decis să-i lase în funcţii pe miniştrii cu cea mai proastă prestaţie – Octavian Armaşu, care a introdus tot noi şi noi impozite, atrăgând furia populaţiei asupra guvernării, şi Monica Babuc, pe vremea căreia protecţia Culturii la nivel de stat a înregistrat o scădere constantă. Excepţie poate fi doar ministrul Jizdan, care a reuşit să facă ordine într-un sistem extrem de complicat şi să întoarcă poliţiştilor respectul faţă de sine, dar şi respectul unei importante părţi a societăţii. Însă cu o rândunică nu se face primăvara şi nici cu un singur ministru nu poţi face un Guvern eficient.

În aceşti doi ani, Premierul Pavel Filip a lăsat impresia că a stat tot timpul pe geamantane. S-a comportat ca un interimar din prima până în ultima zi a acestor doi ani de mandat şi respectivul lucru nu a scăpat atenţiei celor care urmăresc fenomenul politic şi fac notiţe politice pentru istorie. Şi dacă nu-şi va schimba atitudinea şi comportamentul în perioada de mandat rămasă, Pavel Filip aşa şi va intra în istorie – ca un Premier votat de Parlament, dar cu comportament de interimar sau ca un general ce şi-a pierdut armata şi nici măcar succesele iluzorii nu a ştiut să şi le apere.

Dumitru Spătaru

Inapoi la arhiva noutaților