Alături de pescuit, vânătoarea reprezintă cea mai veche activitate a oamenilor. Având în vedere că vânătoarea este foarte populară în Moldova, iar în topul celor mai vânate animale sunt: iepurele de câmp, mistrețul, căpriorul, bursucul, cerb, lup, viezure, nutria și păsările sălbatice (rațe, gâsca, fazani, hulubi etc), fapt pentru care carnea provenită de la aceste animale, trebuie sa fie atent controlată și supusă expertizei sanitar – veterinare obligatoriu, înainte de a fi consumată.

Animalele de vânătoare pot fi afectate de boli parazitare extrem de periculoase pentru om cum ar fi: trichineloza, cisticercoza, sarcosporidoza, echinococoza, etc. Pe lângă aceste parazitoze des sunt întâlnite boli infecțioase grave ca rabia și pesta porcină africană, etc.

Trichineloza – este o boală parazitară foarte periculoasă pentru om, deoarece infestarea nu se poate observa cu ochiul liber. Ea este o boală comună omului şi animalelor (zoonoză), care apare ca urmare a consumului de carne infestată cu parazitul Trichinella spiralis. Rezervorul de infestaţie este reprezentat: porc mistreţ, urs, lup, vulpe, rozătoare, nutria și mamiferele marine. Boala nu se transmite de la om la om. Animalele parazitate rămân purtătoare timp îndelungat, ca şi carnea acestora, chiar dacă este păstrată la frigider congelată.
Una din măsurile de prevenire a infestarii cu acest parazit periculos este evitarea consumului de carne obţinută din tăieri necontrolate sanitar-veterinar, care include obligatoriu examenul trichineloscopic al cărnii din vînat.

Atenţie! Omul se poate infesta cu aceast parazit prin consumul de carne provenită din vânat care nu a fost supusă expertizei sanitar – veterinare.

Cisticercoza – sunt cestodoze larvare date de prezenta cisticercilor, larve monochistice si monocefalice ale unor tenii, în musculatura striata si cardiaca a gazdelor intermediare.Este o boală produsă prin localizarea în carne sau organe a formelor larvare de tenie. Există cisticercoză porcină și cisticercoză bovină.

Omul este singura gazda definitiva atât pentru Taenia solium cât si pentru Taenia saginata. Infestarea se produce prin consumul carnurilor de porc, mistreț de bovine, căprior, muflon, zebu, cerb si foarte rar de oaie, insuficient tratate termic și care conțin cisticerci viabili. Din cisticercii infestanti se dezvolta teniile, al caror ritm rapid de crestere le permite ca la numai o luna de la contaminare sa atinga o lungime de pâna la doi metri.

Carnea trebuie supusă controlului sanitar – veterinar obligatoriu, care trebuie să excludă pericolele pentru sănătatea omului.

Atenție! Carnea infestată se distruge și nu se dă în consum la câini și pisici.

Sarcocistoza, numită şi sarcosporidioză – este o boală parazitară comună omului şi animalelor aparţinând la mai multe specii de animale domestice şi sălbatice ca căprior, cerb, capră neagră,mistreț și păsări acvatice. Sunt parazitoze zoonotice date de protozoare aparținând genului Sarcocystis, întâlnite la toate speciile de animale de măcelarie si la om. De regulă, chisturile, situate în ţesutul muscular al animalelor, se transmit la om prin consum de carne infestată, ajung în intestin unde eliberează merozoiţi, care penetrează epiteliul intestinal şi produc tulburări digestive de gravitate diferită.

Evitarea consumului de către om a carnii și subproduselor de vînat este o combatere sănătoasă a acestei boli. Numai carnea care trece examenul sanitar – veterinar ne asigura protecţia şi sănătatea consumatorului.

Atenție! Carnea infestată și organele se distrug și nu se dau în consum la cîini și pisici.

Echinococoza – este produsă de paraziții depuși în ficat, pulmoni, splină, rinichi ai bovinelor, ovinelor și porcinelor sub formă de chiști hidatici.

Echinococoza este o helmintozoonoza deosebit de grava, produsa la om și animale de forma larvara a cestodului Echinococcus granulosus, cu localizare în intestinul subțire la lup, șacal, câine, și la vulpe. Dintre speciile de vînat de interes economic, mistrețul este cel mai parazitat și foarte rar s-au constatat cazuri la muflon, capră neagră, căprior și iepure sălbatic care se infestează prin consumul vegetației pe care s-au depus oncosferele antrenate și dispersate de vînt. Omul se parazitează prin consumul de pomușoare și a verdețurilor nespălate și nerespectarea igienică a mîinilor în condiții de câmp.

Chiștii se localizează în țesutul pulmonar și al ficatului. Măsurile pentru limitarea și asanarea acestei parazitoze se axează pe dehelmentizarea cîinilor și a carnivorilor sălbatice, ca și distrugerea organelor parazitate provenite de la animalele domestice și sălbatice.

Atenție! Organele infestate cu echinococoza vor fi distruse, interzicându-se direcționarea lor pentru hrana câinilor.

Rabia sau turbarea – este o boală produsă de un virus ce afectează creierul şi măduva spinării atât la animale, cât şi la oameni. Rabia este o boală infecţioasă acută determinată de virusul rabic transmis de la animale la om prin muşcătură sau prin intrarea în contact cu cadavrul unui animal infectat. Cuvântul „rabie” vine din latinescul rabiere – a fi violent. Rabia sau turbarea este şi în zilele noastre o maladie complet incurabilă, după momentul în care se instalează în organism. Este o boală a sistemului nervos cu evoluţie rapidă şi, invariabil, duce la deces.

Transmiterea bolii se face prin muşcătura animalului bolnav domestic – câine, pisică sau anial săbatic – vulpe, mistreţ, lupi etc. De asemenea, transmiterea se mai poate face şi prin manipularea animalului decedat.

Toate animalele infectate pot manifesta simptome vizibile sau tulburări de comportament. Animalul care a muşcat o persoană şi care s-a comportat sau se comportă ciudat poate fi infectat cu virusul rabic. Este foarte posibil ca un animal să aibă rabie dacă prezintă următoarele semne: lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele sălbatice, atitudine timidă, nelinişte, excitabilitate, agresiune sau schimbări bruşte de comportament, salivare în exces, animale active noaptea devin active în timpul zilei, consumul de obiecte care în mod normal nu sunt comestibile, paralizie, care uneori poate fi unicul semn.

La om debutul bolii este marcat de simptome locale, la locul muşcăturii: pluri parestezii, dureri, care pot apărea la 2-4 zile de la muşcătură. Urmează o perioadă în care se instalează boala, care poate fi o formă agresivă, denumită «rabia furioasă», şi rabia paralitică, mai liniştită. Prima parte este dominată de hidrofobie, o contractură a musculaturii faringelui, dureroasă la orice tentativă de a înghiţii apă. Există o anumită teamă şi un spasm faringian. Apare o agresivitate excesivă în această formă. De asemenea, pot să apară şi simptome generale: transpiraţie, tulburări cardio-respiratorii, de salivaţie, febră.

Atenție! În caz de mușcătură se va face o consultație la medicul infecționist în mod urgent!!!

Pesta porcină africană – este o boală a porcinelor domestice şi sălbatice, mortală pentru porcii care se îmbolnăvesc. Pentru această boală nu există vaccin, singura cale de a feri animalele fiind respectarea unor măsuri de protecţie la venirea în contact cu animalele sănătoase. Boala nu este transmisibilă la om dar poate fi însoțita de infecții secundare care sunt extreme de periculoase pentru om, la rîndul său poate genera pierderi economice de mari proporţii. Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor a confirmat existența unor focare de pestă porcină africană în fauna sălbatică din țară.

În caz că observaţi schimbari în comportamentul porcilor se recomandă să apelaţi de urgenţă la Serviciul Veterinar din localitatea dumneavoastră.

Virusul poate fi purtat de la porcii bolnavi către cei sănătoşi în cadrul mişcărilor necontrolate sau ilegale ale animalelor (transport, vânzare, târguri) şi de către oameni, păsări, insecte.

Atenție! vânătorii sunt obligați să anunțe medicul veterinar oficial despre depistarea pe locul de vânătoare a mistreților morți, bolnavi sau accidentați auto.

În concluzie, ANSA atenționează faptul că, în timpul vănatului să fiți precauți cu manipularea animalelor vănate și consumul cărnii provenite din vînat se va efectua numai după petercerea expertizei sanitar – veterinare obligatorie de către un medic veterinar.

sursa: ANSA