Frauda în sectorul public se amplifică în lipsa unor mecanisme eficiente de responsabilizare și transparență. O raportare financiară riguroasă, alături de un audit public extern solid, joacă un rol esențial în prevenirea și identificarea denaturărilor care pot masca practici ilicite.

O problemă de percepție, întâlnită frecvent în societatea noastră, ține de existența unui decalaj interpretativ între așteptările părților interesate și mandatele de audit ale Instituțiilor Supreme de Audit (ISA) în aspectul prevenirii și combaterii fraudei și corupției în sectorul public. În mod tradițional, responsabilitatea principală pentru prevenirea și detectarea corupției revine organelor de drept. Iar Standardele Internaționale de Audit stipulează că sarcina principală în prevenirea și detectarea fraudelor revine responsabililor de guvernanța organizațională și de conducerea entității auditate.  În același timp, mandatul unei ISA este axat preponderent pe prevenirea corupției și fraudei, bazată pe o evaluare a riscurilor, asigurând identificarea eventualelor prejudicii cauzate de fraudă.

Așteptările părților interesate, de multe ori, se axează pe niște funcții punitive din partea ISA în domeniul combaterii fraudei și corupției, fapt care contravine esenței auditului public extern și Standardelor Internaționale de profil (Cadrul Declarațiilor Profesionale ale INTOSAI). Pentru a reduce acest decalaj al așteptărilor, Instituțiile Supreme de Audit aplică activități adiționale de detectare a fraudei și a corupției.

Curtea de Conturi a Republicii Moldova (CCRM), în calitate de Instituție Supremă de Audit,  joacă un rol esențial în protejarea intereselor financiare ale statului prin identificarea și raportarea riscurilor de fraudă și corupție. Prin auditul său riguros și colaborarea cu instituțiile responsabile de aplicare a legii, CCRM contribuie la asigurarea unei gestionări eficiente și transparente a resurselor financiare și a patrimoniului public.

Cooperarea cu organele de drept se desfășoară conform Cadrului Declarațiilor Profesionale ale INTOSAI, Legii nr. 260/2017 privind organizarea și funcționarea CCRM și Regulamentului privind procedurile aplicate în cadrul Curții de Conturi în cazul identificării de către auditori a riscului de fraudă sau corupție. Regulamentul prevede rolul şi responsabilitățile interne privind prevenirea și detectarea fraudei sau corupției, procedurile aplicabile de către auditori la diferite etape ale misiunii de audit în vederea identificării riscului de fraudă sau corupție, factorii și indicatorii care pot semnala posibilele riscuri de fraudă sau corupție, procedura de documentare a probelor și examinarea oportunității de remitere a acestora organelor de drept.

Ca urmare a evaluării riscurilor de fraudă și eroare în procesul de administrare a resurselor financiare și a patrimoniului public, Curtea de Conturi remite organelor de drept (după caz – Procuraturii Generale, Centrului Național Anticorupție) materialele misiunilor de audit care conțin indici de fraudă și corupție pentru examinare și luare de atitudine conform competențelor atribuite. De asemenea, frecvent, organele de drept se autosesizează după publicarea de către Curtea de Conturi a rapoartelor de audit.

În anul 2024, Curtea de Conturi a expediat organelor de drept 14 materiale în baza misiunilor de audit efectuate.

• Ca urmare, au fost pornite 4 cauze penale:
  • Hotărârea Curții de Conturi nr.2 din 30 ianuarie 2024 cu privire la Raportul de audit al conformității asupra activității Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă – constatările expuse în pct. 4.2. și subpunctele 4.4.1. și 4.4.3
  • Hotărârea Curții de Conturi nr.4 din 07 februarie 2024 cu privire la Raportul de audit al conformității privind gestionarea patrimoniului public și a resurselor financiare de către IMSP Institutul Oncologic în anii 2022-2023 (9 luni) – constatările expuse în subpunctele 4.1.6, 4.1.11, 4.1.13., 4.1.17 și 4.2.6.
  • Hotărârea Curții de Conturi nr.5 din 08 februarie 2024 cu privire la Raportul de audit al conformității privind gestionarea patrimoniului public și a resurselor financiare de către Societatea pe Acțiuni ,,Moldtelecom” în anii 2020-2022 – situațiile expuse în paragraful 4.2.7.
  • Hotărârea Curții de Conturi nr.24 din 28 mai 2024 cu privire la Raportul de audit asupra Raportului Guvernului privind executarea bugetului de stat pe anul 2023 – constatările expuse în pct. 7.8 ce țin de executarea de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor a cheltuielilor din Fondul de intervenție al Guvernului
• În cazul a 6 materiale a fost emis refuz în pornirea cauzei penale (Hotărârile CCRM nr. 1, 3, 11, 14, 31, 39)
• Materiale aflate în proces de examinare – 4 (Hotărârile CCRM nr. 36, 41, 69, 71)

Rezultatele examinării de către organele de drept a materialelor Curții de Conturi în perioada 2019 – 2024:

Un sumar al situației privind colaborarea Curții de Conturi cu organele de drept pe aspectul identificării suspiciunilor de fraudă și corupție este prezentat în Raportul anual 2023 al Curții de Conturi, publicat la 15 septembrie 2024 și prezentat în plenul Parlamentului pe 28 noiembrie 2024.

Principalele suspiciuni de fraudă, detectate de auditorii Curții de Conturi au vizat:

• aplicarea neconformă a cadrului normativ în procedurile de achiziții publice;
• depășirea atribuțiilor de serviciu și excesul de putere;
• iregularități la utilizarea unor resurse financiare alocate de la unele componente ale bugetului public național;
• deficiențe în procesul de realizare a parteneriatelor public-private;
• iregularități în administrarea veniturilor publice;
• deficiențe în procesul de executare a investițiilor capitale;
• pretinsele acțiuni ilegale ale factorilor de decizie din cadrul unor instituții publice;
• administrarea defectuoasă a patrimoniului public.

Instituția Supremă de Audit poate aduce o schimbare constructivă prin auditarea situațiilor financiare ale entităților publice și emiterea opiniilor de audit disponibile părților interesate, inclusiv Legislativului în timp util, facilitând astfel efectuarea controlului parlamentar asupra Executivului. Este esențial să înțelegem, că doar prin eforturi comune putem  aduce îmbunătățiri esențiale în gestionarea resurselor publice și în responsabiliza entităților statului.