Recenta conferință ce a vizat chestiunea demografică, organizată la inițiativa Președintelui Igor Dodon, nu poate decât să fie salutată. Într-adevăr, în sfârșit cea mai gravă problemă a poporului nostru, dar și a rasei albe în ansamblu, este ridicată la nivelul preocupărilor de prim ordin la nivelul șefului de stat.

Domnul Președinte scrie: „Am participat la Conferința internațională „Provocările demografice din Republica Moldova: cauze, efecte și modalități de soluționare bazate pe experiența internațională”. Conferința a fost organizată la inițiativa mea, în parteneriat cu Organizația Națiunilor Unite, Banca Mondială, și Academia de Științe a Moldovei”.

„Consider că problema demografică este problema numărul unu pentru poporul nostru. Toate celelalte probleme pot fi rezolvate și recuperate în câțiva ani sau în câteva decenii de muncă și efort. Dar cum să restabilim componența unui popor care este distrus sau se autodistruge prin emigrare, natalitate redusă, mortalitate înaltă”?, – susține, pe bună dreptate, cu acest prilej Președintele Dodon.

„Este clar că situația demografică cu care se confruntă țara este generată de procesele negative înregistrate în principalele domenii social-economice”, – a mai subliniat șeful statului.

Afirmațiile Președintelui sunt perfect adevărate, și totuși am găsit potrivit să dezvoltăm puțin subiectul cu pricina. Mai întâi, abordarea unor astfel de subiecte în colaborare și din perspectiva unor instituții internaționale precum ONU și Banca Mondială este minată de riscuri majore.

Vorba e că este bine cunoscut faptul că anume ONU, care, așa cum afirma recent în ultimul său discurs despre starea națiunii Viktor Orban, premierul Ungariei, a devenit cea mai coruptă organizație internațională, alături de instituțiile UE, acestea fiind totalmente penetrate și corupte de către rețelele globaliștilor de teapa lui George Soros(http://flux.md/stiri/discurs-despre-starea-natiunii-al-lui-viktor-orban-prim-ministru-al-ungariei). Anume ONU, prin impunerea unor pretinse valori cum ar fi homosexualitatea, feminismul, poliția juvenilă, individualismul hedonist ca sistem de referință pentru țările lumii, reprezintă cel mai mare pericol la scară planetară pentru familia tradițională și natalitate.

Iar dacă mai punem la socoteală și promovarea agresivă de către ONU a migrației masive și forțate, cu impunerea unor cote de imigrație pentru țările creștine, situația apare în toată gravitatea ei. Cine studiază mai cu atenție adevăratul rol al Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR) din perspectiva intereselor naționale ale țărilor cărora li se impun cote de imigranți din zonele devastate de efectele turbocapitalismului sau ale capitalismului de tip colonial, care a devastat economic țările Lumii a Treia, după care prin același ”tratament” al neoliberalismului de tip imperialist au fost trecute și țările din blocul ex-comunist precum Moldova, știe bine ce se urmărește prin derularea acestor proiecte de alienare a lumii printr-un metisaj generalizat. Se urmărește anularea oricărui tip de apartenență la niște identități colective tradiționale, cum ar fi apartenența religioasă, națională, iar mai recent și cea sexuală.

Tot aici ar fi să amintim și faptul că anume ONU este principalul promotor la scară mondială a așa-numitei religii a drepturilor omului, inclusiv prin Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului și, respectiv, Oficiul ONU pentru Drepturile Omului din Moldova, ce reprezintă expresia ideologiei liberale ca principal virus care a distrus civilizația occidentală, bazele ei creștine și a indus modelul nomadului solitar, fără Patrie, fără atașamente și familie, preocupat exclusiv de satisfacerea propriilor plăceri narcisiace a individului-rege.

Dar oare nu ONU a inventat așa-numita planificare a familiei, care a împânzit și țara noastră, descurajând sub pretexte pretins științifice nașterea de copii? Cităm în acest sens direct din Wikipedia: „Planificarea familială reprezintă conceptul care permite atât cuplurilor, cât și persoanelor fizice – în mod individual, să utilizeze atât metode de control ale concepției și nașterilor pentru a anticipa și atinge numărul dorit de copii și intervalul de timp dorit între nașteri, cât și metode de tratament ale infertilității involuntare.” Tot acolo sunt trecute linkurile care explică noțiunile ”contracepție”, ”avort”, ”fertilizare in vitro”.  Pentru oricine și-a păstrat optica firească asupra omului, însăși ideea de întrerupere a așa-zisei ”sarcini nedorite”, prin contracepție sau avort, reprezintă o omucidere.

Anume această ideologie profund anticreștină și inumană a produs ceea ce astăzi este numit de către demografi ”iarna demografică”. Scăderea catastrofală a natalității în spațiul occidental nu are câtuși de puțin explicații de ordin economic, ci exclusiv ideologic. Societatea capitalistă de tip occidental este cea care a produs un fenomen de o gravitate fără precedent în istorie: egoismul dus la limita sa extremă prin renunțarea la căsătorie (înlocuită cu concubinajul în masă), prin generalizarea relației matrimoniale bazate pe contract (însăși dragostea și rostul familiei ca instituție menită să perpetueze viața, neamul, umanitatea fiind reduse la o formalitate juridică), prin promiscuitate, prin ridicarea la rang de normă a tuturor formelor de deviații sexuale, de la homosexualitate și până la pedofilie, zoofilie și necrofilie.

Tot aici ar trebui să pomenim măcar în treacăt ceea ce în Occidentul spre care mai râvnesc naivii din Orientul nostru desacralizat deja practică la scară largă. Și anume, ceea ce se numește cu ipocrizia și perversitatea atât de caracteristice acestui tip degradant de societate ”educația sexuală”, interzicerea cuvintelor ”mamă” și ”tată”, caracterul opțional al apartenenței sexuale, inclusiv vizitarea WC-urilor publice nu în funcție de  sexul pe care îl ai prin naștere, ci în funcție de preferința personală de a te considera bărbat sau femeie. Iar așa cum Moldova este supusă unei occidentalizări masive și agresive în toate sectoarele societății, devenind parte a Occidentului global, principiul echidistanței caracteristic unui stat neutru nu mai este aplicabil. Alegerea care trebuie făcută este în favoarea Europei, dar împotriva UE, în favoarea tradiței, dar

Iar cât privește participarea Băncii Mondiale la astfel de inițiative, ar trebui să manifestăm prudență maximă în acest sens. Asta pentru că instituția respectivă este, alături de FMI și OMC, rodul Acordului de la Bretton Woods, care a pus bazele sistemului economico-financiar mondial ce a permis afirmarea supremației SUA la scară globală în detrimentul celorlalte țări ale lumii. Și dacă suntem astăzi într-o groapă demografică fără precedent în istorie, cauzată în principal de factori de ordin social-economic, ”meritul” acestei ”performanțe” aparține anume Băncii Mondiale și FMI.

Oare nu anume aceste instituții ale imperialismului american au impus  ”terapia de șoc” și ”reformele structurale”, care au năruit economiile țărilor din spațiul ex-comunist? Oare nu tot aceste instituții, care ne creditează pentru a ne sugruma definitiv, impun și la ora actuală principalii parametri economico-financiari statului nostru, de la structura Bugetului și până la fiscalitate, de rata de schimb până la salariul minim pe economie? Oare nu tot de aici ni se trage regimul de liber schimb, care a înmormântat definitiv șansa noastră de a depăși impasul economic prin reindustrializare?

Oare nu anume aici rezidă cauza acestui monstruos ”liber schimb”, care funcționează impecabil: importăm produse, servicii și capitaluri străine și exportăm oameni, deveniți argați pe piețele forțe de muncă externe?  Cum să diminuezi exodul forței de muncă pe piețele externe când capacitatea de absorbție a economiei naționale este în scădere dramatică? Cum să concurăm în regim de liber schimb cu UE, Turcia și, mai nou, cu China?

În discursul deja citat mai sus Viktor Orban spunea cu mândrie că una dintre principalele performanțe ale guvernării conduse de el este renunțarea la finanțarea externă. Expresia lui plastică era formulată astfel: ”Euro-blabla, seducţia liberală, discursul corect politic golit de conținut au fost date uitării. Am trimis botnița la Bruxelles şi lesa la FMI”.  A venit timpul ca și la noi, în Moldova, oamenii de stat să aibă abordări la fel de vizionare și curajoase. Deoarece doar ele pot avea rezultate practice, inclusiv pentru creșterea oportunităților de creare a unor locuri de muncă atractive, dar și pentru sporirea natalității. Iată ce zice în acest sens Orban:

”Şi suntem recunoscători tuturor tinerilor unguri care au ales să îşi întemeieze o familie. Numărul căsătoriilor a crescut la 46%. Cifra magică pe care am numit-o rată de fertilitate a trecut de la 1,23 la 1,49. Este un început promițător, deși încă departe de 2 care asigură reînnoirea generațiilor. Un obiectiv îndepărtat, dar nu de neatins”.
Iată că și Președintele bolivian Evo Morales anunță despre decizia țării sale de a înceta orice cooperare cu FMI și Banca Mondială. Dăm doar două exemple recent în acest sens, cel ungar și bolivian, deși întreaga existență a celor două ”arme de distrugere în masă” născute de sistemul Bretton Woods confirmă fără putință de tăgadă un adevăr dur. Orice șansă de renaștere economică, și, implicit, de stopare a prăbușirii demografice a unor țări ca Moldova depinde în cel mai direct md de emancipare lor de sub jugul acestor ”parteneri de dezvoltare” care și-au arătat esența distrugătoare pe parcursul celei de-a doua părți a secolului XX și a începutului noului mileniu. E suficient să facem trimitere în acest sens la doar o singură lucrare a autoarei canadiene Naomi Klein ”Doctrina socului. Nașterea capitalismului dezastrelor”.
O economie dominată din exterior nu poate genera prosperitate, nici salturi demografice. Iar cazul Moldovei este anume unul de acest fel. Soluția e la îndemâna oricui: practicarea patriotismului economic, acesta fiind parte integrantă a patriotismului ca sentiment de dragoste pentru propria țară și popor, venerația pentru înaintași și grija pentru urmași. Anume această concepție a fost enunțată în câteva rânduri de către Președintele Igor Dodon, el fiind singurul politican de vârf de la noi care și-a asumat această platformă a suveranității economice. Iar șansa țării noastre depinde în cel mai direct mod de îndemânarea lui de a solidariza în jurul acestui proiect național o majoritate cât mai largă a cetățenilor.

Ar mai fi de menționat și alte aspecte care țin de catastrofa demografică în care ne-am pomenit. Așa cum am spus deja mai sus, cauzele exodului masiv al cetățenilor noștri peste hotare, ca și ale descurajării tinerilor de a crea familii și de a naște copii, nu sunt doar de ordin economic. Poate nici măcar în primul rând de ordin economic. Ele rezidă în tipul de societate care ne-a fost indus în ultimele decenii, după căderea comunismului. Plonjarea din comunismul defunct în liberalismul triumfător a reprezentat acea capcană ideologică și civilizațională în care s-au pomenit toate țările din regiunea noastră. Așa cum arată Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie, doar China a fost cea care a evitat cursa întinsă de către neoliberalii americani. Ceilalți însă au încăput în malaxorul seducător al capitalismului de tip hedonist, promovat prin cultura de masă, dar și prin inginerii sociale extrem de sofisticate, ce reduc ființa umană la funcția de căutare a plăcerilor vieții. Așa cum susține autorul francez Herve Juvin prin însuși titlul ultimei sale lucrări, suntem în epoca ”dominației dorinței” (”Le gouvernement du desir”, ed. Gallimard, 2016).

Societatea de consum, care a triumfat în Occidentul rostogolit în groapa demografică, s-a extins cu toate tentaculele și tentațiile ei și asupra unor societăți ca Moldova. Și aici pentru a ieși din această groapă doar măsurile economice ar fi insuficiente, deși indispensabile. Ce fel de societate construim? Cine suntem? Ce modele urmăm? Iată câteva întrebări fundamentale care stau în fața noastră. Vom continua și de acum încolo să urmăm rețetele ucigătoare sub aspect spiritual, cultural și economic din Occident? Dar asta ne va duce direct spre un suicid colectiv, spre un fel de eutanasie colectivă, aplicată cu dulceața și fascinația metodelor soft, până la dispariția definitivă a poporului nostru.

Cuiva i se pare exagerată afirmația noastră? Atunci să ne gândim profund la ceea ce deja este numit de către un șir de autori occidentali ”ultima generație”. Dacă e să facem o estimare sumară a numărului de tineri moldoveni care refuză căsătoria și nașterea de copii, am avea un răspuns rapid, la nivelul fiecărei familii care are urmași buni de însurat (măritat), dar care au decis (sau pur și simplu o fac fără a se concentra asupra subiectului) că, deși se trag dintr-un neam, au avut strămoși, bunici și părinți, ei, cei de azi, nu mai vor, pur și simplu, să devină nici părinți, nici bunici. De fapt, asistăm la o tragedie fără precedent în istorie. Iată prima generație de oameni care își vor înmormânta părinții, dar care, nemaiavând urmași, atunci când le va veni rândul să plece în lumea celor drepți, ei for fi conduși spre groapă nu de copii și nepoții lor, ci de serviciul pompe funebre al administrației locale.

Capcana psihologică în care a încăput tineretul de azi, încă o dată, e mult mai gravă decât o explicație sau, mai curând, o justificare de ordin economic. Specialiștii au numit această stare de paralizie spirituală ”dilatarea clipei”, adică acea condiție când omul este orbit de micile preocupări cotidiene, în special orientate spre o stare inertă și continuă relaxare, care îl lipsește de orice preocupări superioare propriei viețuiri meschine. Astfel, starea de sterilitate spirituală are ca efect direct sterilitatea biologică.  Pierderea instinctului reproducerii, a dorinței de a deveni tată sau mamă ca și condiție minimă a stării de normalitate reprezintă un fenomen unic în istorie. El este, încă o dată, rodul direct al individualismului narcisiac, ce afectează doar Occidentul și țările intrate în sfera de influență a acestui tip de ”civilizație a morții”, cum o numea pe bună dreptate Papa Ioan-Paul al II-lea.

Iar dacă mai avem o șansă de renaștere, de refacere demografică a poporului nostru, ea este legată în cel mai direct mod de revenirea la credința creștină, la Ortodoxie. Atenție! Lumea musulmană nu are probleme de ordin demografic. Nici chinezii, nici indienii. Iată de ce iarna demografică poate fi învinsă în primul rând printr-o primăvară religioasă.

Închei cu o idee pe care am mai adus-o în titlul ultimei mele cărți. Ea se numește ”Ortodoxie și naționalism economic”. Iertată-mi fie lipsa de modestie, însă numai prin practicarea credinței noastre ortodoxe și numai prin punerea în aplicare a naționalismului economic putem să determinăm un nou început pentru neamul nostru.

Și aici, ca întotdeauna, planul metafizic primează și îl determină pe cel fizic. Nu invers. Duhul primează asupra materiei. Iar primatul economiei și celelalte mituri ale capitalismului doar împiedică omul de azi să deslușească adevăratele cauze ale problemelor care îl copleșesc.

Să dea Dumnezeu ca oamenii noștri de stat să ajungă la înălțimea vocației lor prin însușirea și mai ales promovarea unui proiect major, unic, fără precedent pentru ultimele trei decenii, care să ne aducă bucuria duhovnicească și materială de trăire a unei primăveri, care să vină după o lungă și istovitoare iarnă sufletească și demografică.

Acum, aflându-ne în Săptămâna Patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, e tocmai vremea când ne putem reculege, putem medita în tihnă asupra unor lucruri care contează în primul rând pentru oricine crede în El, Cel Care a Murit și a Înviat pentru noi.

Iurie Roșca

Sursa: flux.md