Intenţia Dumei de Stat a Federaţiei Ruse de a examina şi adopta o Declaraţie privind situaţia Transnistriei (din proiectul acesteia se vede clar că această declaraţie va fi una dură în raport cu Republica Moldova şi Ucraina) cade cât se poate de bine guvernării de la Chişinău, care, deşi se declară pro-europeană, a fost criticată dur în ultima perioadă la Bruxelles şi Strasbourg în contextul suportului financiar de 100 mil. euro, dat şi în contextul preconizatei modificări a sistemului electoral.

Cel mai probabil, Rusia nu a avut şi nici nu are de gând să ajute puterea de la Chişinău – pur şi simplu, Moscova nu putea lăsa fără reacţie decizia autorităţilor de la Chişinău şi Kiev de a introduce controlul mixt la frontiera ce revine segmentului transnistrean al frontierei, după cum nu putea lăsa fără răspuns nici acţiunile guvernării RM care a expulzat cinci diplomaţi ruşi, a pus din nou problema combaterii propagandei ruseşti în Moldova prin intermediul posturilor tv şi radio, i-a acordat „refugiu” fostului lider transnistrean, Evgheni Şevciuk etc. La rândul său, Rusia a luat unele măsuri de răspuns cu caracter diplomatic, a trecut apoi pe filiera economică (anulând regimul liberalizat de care beneficiau transportatorii de mărfuri din RM), iar acum apasă pe cea mai dureroasă bătătură a RM – Transnistria. Ştiind modul în care reacţionează Rusia atunci când se simte jignită, putem intui că nu doar preconizata declaraţie a Dumei de Stat va fi extrem de dură, dar vor urma şi alte acţiuni dure în raport cu Republica Moldova. Cu alte cuvinte, relaţiile moldo-ruse intră din nou într-o fază de ostilitate avansată, iar consecinţele (putem presupune) vor fi dintre cele mai dure.

Dar, nu este rău fără bine. Afirmaţia e valabilă cel puţin în cazul guvernării de la Chişinău. Practica ultimilor ani ne arată că, atunci când relaţiile Moldovei cu Rusia se deteriorează, europenii şi americanii închid ochii la toate „păcatele” pe care le are puterea de la Chişinău şi încep să acorde un suport sporit acesteia. E o miză geopolitică, iar cancelariile occidentale îşi au calculele lor în acest sens. Aşa a fost tot timpul în ultimii ani, europenii acceptând să acorde sprijin unei puterii despre care singuri spuneau că a capturat instituţiile de stat, a avut atribuţie la furtul miliardului din sistemul bancar şi a distrus cam tot ce mai însemna umbră de democraţie în Moldova. Interesul geopolitic s-a dovedit a fi mai puternic decât oricare alt interes.

Puterea de la Chişinău ştie că influenţa rusească în Europa de est, în special în spaţiul ex-sovietic este punctul slab al americanilor şi europenilor şi nu o dată a jucat această carte (destul de reuşit, apropo). De aceea, cu siguranţă o va juca şi acum. Ne putem aştepta că, după preconizata declaraţie a Dumei de Stat, reprezentanţii guvernării vor începe din nou să se plângă europenilor şi americanilor pe „presiunile ruşilor”, spunându-le cât este de greu „să le facă faţă şi să menţină Moldova pe linia integrării europene”. Dacă europenii se vor lăsa „înduioşaţi”, putem presupune că vor „uita” şi de condiţiile pentru acordarea celor 100 mil. euro şi poate nici nu vor mai fi atât de duri ca până în prezent în raport cu intenţia puterii de a schimba sistemul electoral. Ce să-i faci, dacă asta va trebui pentru „a salva Moldova din ghearele Rusiei”? Uite aşa, Rusia ar putea salva „guvernarea pro-europeană” de la Chişinău, dacă, desigur, europenii nu au prins între timp la minte şi nu vor înţelege că din nou sunt prostiţi.

Dumitru Spătaru