[ X ]
[ X ]
Garanția legală, comercială și asigurarea produselor electronice
24 Ianuarie

În conformitate cu Legea privind protecția consumatorilor termen de garanţie reprezintă perioadă de timp, stabilită de lege sau declarată, care curge de la data livrării produsului, serviciului şi în cadrul căreia vânzătorul, prestatorul sau producătorul se angajează faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de a restitui preţul plătit, de a înlocui, de a repara sau întreține produsul cumpărat, serviciul prestat ori de a se ocupa de produse, servicii în orice mod dacă acestea nu corespund condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă.

Garanţie legală de conformitate – protecţie juridică a consumatorului, rezultată prin efectul legii în raport cu lipsa de conformitate, care reprezintă obligaţia legală a vînzătorului sau a producătorului faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de a aduce produsul la conformitate și care include restituirea preţului plătit de consumator, înlocuirea, repararea sau întreținerea produsului;

Garanţie comercială – orice angajament facultativ asumat de către vînzător sau comerciant faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de a restitui preţul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreţine bunurile în orice mod în cazul în care acestea nu corespund specificaţiilor sau oricărei alte condiții din certificatul de garanţie sau din publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului;

Răspunderea vânzătorului privind garanția legală de conformitate este angajată dacă neconformitatea apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului. În cazul în care vânzătorul a stabilit un termen de garanţie comercială mai mare decît cel de garanţie legală de conformitate de 2 ani, răspunderea vânzătorului, conform prevederilor art. 18, este angajată dacă neconformitatea apare în cadrul termenului de garanţie comercială oferit.

În cazul produselor second-hand, vânzătorul poate să nu acorde garanție.

Perioada în decursul căreia produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienţelor prelungeşte, în mod corespunzător, termenul de garanţie. Curgerea termenului de garanție se suspendă din momentul sesizării vânzătorului până la aducerea produsului în stare de funcţionare corespunzătoare.

În cazul produselor electrice de uz casnic în termen de garanție, vânzătorul este obligat, la înaintarea de către consumator a cerinţei întemeiate de remediere a neconformităților, să pună la dispoziţia acestuia gratuit, în termen de 3 zile, pe perioada remedierii, un produs similar, suportând cheltuielile de transport.

Orice reparaţie sau înlocuire a produselor, în termenul de garanție, este făcută în cadrul unei perioade de 14 zile calendaristice de la data la care consumatorul a adus la cunoştinţă vânzătorului neconformitatea produsului. Acest termen poate fi prelungit numai cu acordul consumatorului şi este stipulat în contract.

În cazul serviciilor de reparaţie a produselor de folosinţă îndelungată în perioada postgaranţie, termenul minim de garanţie constituie 6 luni.

În atenția consumatorilor care procură produse electronice (telefoane mobile)!

Vânzătorul poate veni cu propunerea de a încheia un contract de asigurare a bunurilor electronice, în cazul în care defecțiunea apărută la produs nu este acoperită de garanția legală sau comercială, care va putea produce efecte juridice doar dacă a fost încheiat în ziua procurării bunului asigurat.

Consumatorul, la încheierea contractului, are următoarele drepturi:
– de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile principale, indicarea exactă a preţului sau tarifului, precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de asigurare;
– de a lua cunoştinţă, în prealabil, de textul contractului pe care intenţionează să îl încheie;

– de a citi cu atenţie toate informațiile primite cu privire la caracteristicile contractului de asigurare și la costurile pe care le implică

– înainte de a semna contractul de asigurare, este important să citeşti cu atenţie condiţiile contractuale pentru a te asigura că acestea sunt corecte şi ti se potrivesc

Clauzele contractuale specifice asigurării de bunuri

(1) Asigurarea de bunuri se poate efectua numai în beneficiul proprietarului de bunuri dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

(2) Suma asigurată nu poate depăşi valoarea reală a bunurilor asigurate din momentul încheierii contractului de asigurare. În caz contrar, contractul este nul, în virtutea legii, în partea, din suma asigurată, care depăşeşte valoarea reală a bunurilor la momentul încheierii contractului.

(3) La încheierea contractului, asigurătorul are dreptul să examineze bunurile pentru a constata existenţa şi starea lor reală.

(4) Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii adecvate şi în conformitate cu stipulările stabilite în contract pentru a preveni producerea riscului asigurat. Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care este întreţinut bunul asigurat.

(5) Despăgubirea de asigurare se stabileşte prin acordul comun al asigurătorului şi asiguratului şi nu poate depăşi valoarea bunurilor la data producerii evenimentului asigurat şi nici cuantumul prejudiciului real suportat.

(6) În cazurile prevăzute în condiţiile de asigurare şi în contractul de asigurare, la producerea riscului asiguratul este obligat să ia, pe seama asigurătorului şi în limitele sumei la care s-a făcut asigurarea, în funcţie de împrejurări, măsuri de limitare a pagubelor.

(7) În cazul în care s-a încheiat contract de asigurare pentru o sumă asigurată inferioară valorii bunului supus asigurării, despăgubirea cuvenită se reduce proporţional raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului dacă prin contract nu s-a convenit altfel.

(8) Dacă pentru acelaşi bun sînt încheiate mai multe contracte de asigurare care, în ansamblu, depăşesc valoarea reală a bunului, fiecare asigurător este obligat să plătească partea din prejudiciu egală cu raportul dintre suma asigurată prin contract şi valoarea totală a sumelor asigurate prin toate contractele, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decît prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului. Asiguratul are obligaţia să declare existenţa unor alte asigurări pentru acelaşi bun la diferiţi asigurători, atît la încheierea contractului de asigurare, cît şi pe parcursul executării lui.

(9) În cazul înstrăinării bunurilor asigurate, dobînditorul are opţiunea de a menţine valabilitatea contractului de asigurare sau de a-l rezilia, situaţie în care se aplică prevederile art.18 alin.(3).

(10) În cazul menţinerii valabilităţii contractului de asigurare, vînzătorul are obligaţia de a notifica asigurătorul, în decursul a 10 zile de la data înstrăinării, despre înstrăinarea bunurilor asigurate. În caz contrar, contractul de asigurare se consideră reziliat în momentul înstrăinării bunurilor. Asigurătorul, la rîndul său, va recalcula prima de asigurare pentru noul asigurat şi va reduce sau, respectiv, va majora prima de asigurare pentru perioada neexpirată a contractului de asigurare.

(11) În cazul asigurării de bunuri, contractul de asigurare poate să prevadă aplicarea francizei, al cărei cuantum se stabileşte prin acordul comun al părţilor.

Inapoi la arhiva noutaților