S-a născut în satul Lipnic, raionul Ocnița. A avut parte de o copilărie frumoasă, fericită, fără griji. Tot din copilărie a început să câștige primii bănuți, prindea raci și îi vindea. Despre aceasta ne-a povestit Octavian Apostol, directorul Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova, fiul deputatului PL, Ion Apostol, în cadrul proiectului CURENTUL „Amintiri din copilărie” dedicat Zilei Internaționale a Copiilor.

„Păstrez în suflet imaginea casei părintești, a zilelor petrecute pe ulițele satului, mirosul de iarbă, iazul din spatele grădinii unde obișnuiam să pescuiesc împreună cu bunelul. Nu aveam telefoane sau tablete, nici măcar dulciuri la tot pasul. Perioada sărbătorilor de iarnă, când mergeam cu colindatul sau cu uratul, era cea mai așteptată. Era perioadă în care adunam multe bomboane și le mâncam fără să-mi interzică cineva. Tot din copilărie am început să-mi câștig primii bănuți. Prindeam raci și îi vindeam unui unchi de-al meu. Evident că el încerca în acest mod să mă motiveze și să mă facă să înțeleg că trebuie să muncesc pentru fiecare bănuț. Tot prin perioadă respectivă se putea câștiga bani din colectarea fierului vechi. Eu descoperisem aluminiu în cuiburile de coțofană. Aceste păsări își construiau culcușurile din fire de sârmă. Un cuib ajungea să cântărească și până la 6 kg”.

Totodată, Octavian Apostol ne-a povestit cea mai memorabilă amintire a sa din copilărie.

„Sunt multe amintiri frumoase, însă o să vă povestesc despre perioada în care mergeam la grădiniță. Cred că educatoarele nici astăzi nu m-au “uitat”. Vă explic și de ce. Eram copilul care nu voia să doarmă la amiază nici în ruptul capului. Pentru mine acest lucru era o tortură. Ca să stau cuminte vreo 2-3 ore și să nu fac gălăgie cât ceilalți copii dormeau, doamnele de la grădiniță îmi dădeau cutii de la chibrituri sau un borcan și umblam pe terenul grădiniței și prindeam greieri sau diferite insecte. Țin minte că obișnuiam chiar să prind broaște, să le țin în buzunar și speriam educatoarele. După greieri și broaște, am devenit un împătimit după animale și păsări. Când am crescut mai mare, am adunat în colecția mea pisici, porumbei, iepuri, papagali, broaște țestoase, acvariu cu diferite specii de pești etc. Îmi făcea o deosebită plăcere să am grijă de aceste vietăți”.

De asemenea, Octavian Apostol ni-a mai povestit cum a învățat să înoate în copilărie.

„Eram prin clasele primare. Am mers împreună cu un prieten la iaz. Ne-am aventurat să trecem în înot iazul, deși ambii nu știam să înotăm. Am improvizat veste de salvare din sticle de plastic. Eu am legat sticlele cu o ață, însă prietenul meu Vadim, nu. La un moment dat, el a scăpat o sticlă, vrând să o prindă, a scăpat-o și pe a doua și a început să se scufunde. Am vrut să îl ajut, însă m-a apucat și mă trăgea și pe mine sub apă. Din toată învălmășeala aceasta am reușit să strig ajutor. Norocul nostru a fost că era cineva prin apropiere și a sărit în ajutor. L-a apărat pe prietenul meu, eu însă am înotat singur deja cum am putut. Acesta a fost prima data când am înotat pe o distanță mai mare de 5 metri”.

Octavian Apostol ne-a povestit despre copilăria copilului său, Alexandru.

„S-au schimbat multe lucruri. Eu am avut o copilărie diferită de cea a lui Alexandru. Marele meu noroc a fost să îmi petrec anii copilăriei la sat, însă acum stăm la apartament și evident că situația este alta. Încerc să îi ofer lui Alexandru o copilărie fericită în primul rând, să se poată bucura de ea, cu de toate, însă desigur în limita vârstei și a bunului simț. Cu toate că trăim într-o eră a tehnologiilor, în esență, copilăria tot rămâne copilărie, iar copii vor fi copii cu șotii, năzbâtii, zgârieturi sau plânsete. De exemplu, i-am cumpărat un acvariu și peștișori. Din prima zi le-a dat să mănânce plastelină. Deși scria pe cutie că e plastilină ecologică, oricum a fost fatală pentru pești”.

Întrebat ce ar trebui de făcut pentru ca viitoarele generații să aibă parte de o copilărie frumoasă într-o țară bine dezvoltată, Octavian Apostol ne-a răspuns:

„O să vă răspund printr-o istorioară scurtă. O discuție între tată și fiu.

Tatăl: Fiule, ai grijă pe unde mergi.

Fiul: Tată, eu merg pe urmele tale.

Copiii preiau modelul de comportament întru totul. Educația înseamnă exemplu personal. Mai mult decât atât, noi nu trebuie să pregătim drumul pentru copil, ci copilul pentru drum.

Trebuie cu toții să facem lucruri bune, frumoase și mai ales să le facem bine, corect. Doar astfel se va înregistra o evoluție în societate”.

Anastasia Borta