Purtătorul de cuvânt al Centrului Național Anticorupție (CNA), Angela Starinschi ne-a povestit, în cadrul proiectului CURENTUL „Amintiri din copilărie”, care a fost cea mai memorabilă amintire, dar și cum este copilăria copiilor săi.

„Prima şi ultima flocăială de la mama. Eram atât de prinţesă şi de răsfăţată că îmi permiteam tare multe. Ţin minte că erau alegeri, iar mama umbla pe la casele oamenilor cu urna mobilă. Şi cum să se ducă ea fără mine? Oamenii votau, iar mie îmi dădeau covrigi, biscuiţi, bomboane. Ce fericire pe capul meu de copil! Pe la amiază, a început o ploaie torenţială şi mama m-a dus acasă. Eu însă voiam la votare. Îmi pregătisem şi o sacoşă pentru dulciuri. Mama însă a insistat să rămân acasă.

Atunci, din disperare şi de ciudă, am aruncat toate bomboanele în coşul de gunoi şi m-am trântit jos în isterie. A fost pentru prima dată când am făcut aşa ceva. M-am trezit ridicată de banturi. Şi, împreună cu mâna mamei, prinsă în părul meu, am făcut câteva rotaţii în jurul axei mele. Mama a plâns. Pentru că m-a bătut… probabil. Eu însă n-am vorbit vreo 3 zile. Şi acum îs aşa. Dacă mă supăr e nevoie mare”, spune ea.

Cât despre copilăria celor doi copii ai săi, ea spune ca e total diferita de a sa.

„Eu am avut o copilărie ca şi toţi copiii crescuţi în perioada sovietică. Fiind fiică de pedagogi, am avut parte de multe cărţi, jucării, atenţie, excursii la mama la şcoală, cu trenul la Chişinău, la bunei, participări la concursuri, laude din toate părţile! Tot ce putea avea un copil, cu puţine pretenţii, de la viaţă. Copilăria mea are miros de căpşuni, struguri, harbuz cu pâine de 16 copeici şi îngheţată de la cafeneaua Prichindel. Copiii mei s-ar fi plictisit enorm dacă ar fi avut parte, în prezent, de o copilărie ca a mea. Acum, ei sunt mai mult pe cont propriu. Îşi organizează ziua cum vor. Ar putea avea parte de mai multe distracţii, dar programul şcolar le ia tot timpul. Mi-i milă de copilăria lor. Aş fi vrut să se poată bucura de lucrurile mărunte care mă făceau pe mine cândva  fericită. Am impresia, uneori, că eu sunt de vină că nu le ofer mai mult, chiar dacă, în comparaţie cu părinţii mei, am mai multe posibilităţi. Acum cel mai preţios este timpul. Niciodată nu e suficient ca să fii împăcat că ai reuşit tot”, precizează experta in comunicare.

Întrebată ce ar trebui de făcut pentru ca viitoarele generații să aibă parte de o copilărie cât mai  frumoasă, într-o țară bine dezvoltată, purtătorul de cuvânt CNA ne-a răspuns.

„Nimic deosebit. Să lăsăm copiii să se bucure de anii de până la şcoală. Să nu-i încărcăm cu o tonă de discipline aiurea. Să-i lăsăm să zboare, să cadă, să-şi pună cucuie, să creeze, să-şi dezvolte talentele. Părinţii mei au pus miza pe educaţie. Asta fac şi eu pentru copiii mei. Când toată lumea va înţelege cât de importantă e cartea, vom avea o altă situaţie. Şi ţara va prospera. Şi copiii noştri vor avea un alt viitor”, conchide Starinschi.

Anastasia Borta