Ex-ministra Loreta Handrabura a revenit la activitatea sa de până în 2009. Detalii!
12 Iulie

Ex – ministra Tineretului și Sportului, Loreta Handrabura, doctor în filologie, recent, s-a întors din Iași unde a realizat un stagiu de cercetare la post-doctorat.

Contactată de reporterul CURENTUL, Loreta Handrabura a oferit mai multe detalii despre această bursă.

„Bursa de cercetare pe o perioadă de trei luni de zile, am obținut-o, ca și colega Liliana Rotaru, dr.în istorie la USM sau Roman Livandovschi, dr. în economie la ASEM, urmare a unui concurs foarte strâns – am fost 4,5 candidați pe un loc. Programul acesta de burse doctorale și post-doctorat „Eugen Ionescu” este finanțat de Guvernul României, prin Ministerul român al Afacerilor Externe și gestionat de Agenția Universitară a Francofoniei (AUF) de la București.

Această bursă de mobilitate permite cercetătorilor, cadrelor universitare din instituțiile membre ale AUF din Republica Moldova și alte țări cum ar fi Republica Camerun, Republica Congo, Senegal, Maroc ș.a. să realizeze un stagiu de  cercetare la una din cele 27 de universități membre AUF din România.

Fiecare bursier, fie că este doctorand sau post-doctorand, a lucrat în bibliotecă sau în laborator, având și un mentor științific, la un proiect de cercetare personal, care se înscrie în una din temele mari de cercetare propuse de universitățile gazdă din România. Eu am desfășurat activitatea de cercetare în domeniul Literatură, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fiind ghidată de distinsa dnă prof. univ. Simona Modreanu de la Departamentul Limbă și literatură franceză.

Pentru mine acest stagiu a fost foarte util, deoarece am putut să mă documentez pe surse care sunt lipsă în bibliotecile noastre cu regret. În plus, am revenit cu drag la Alma Mater, unde, în anii 1994-1998 am realizat stagiul de doctorat sub îndrumarea prof. univ. Petre Ursachi, un nume de referință în etnologia românească”, ne-a spus Loreta Handrabura.

Totodată, ea ne-a povestit la ce temă de cercetare lucrează actualmente.

„Tema mea de cercetare – Ipostaze ale identității și alterității în folclorul literar românesc din spațiul dintre Prut și stânga Nistrului – este una la care am început să lucrez încă din 2005, făcând o pauză justificată în perioada 2010-2016 atunci când am muncit la guvern.

M-am limitat la aria investigaţiei enunţate în titlul lucrării, deoarece realităţile şi contactele istorice, politice, religioase, culturale au fost diferite la noi de cele din Ţară/România. Respectiv, acestea au condus la formarea unor reprezentări sociale specifice acestui areal, pe lângă cele comune care denotă comuniunea noastră de limbă și istorie.

Studiul are un caracter interdisciplinar – de imagologie, etnologie, antropologie culturală, psihologie socială/culturală și de gen – și prin el pot valorifica cunoștințele și competențele din două domenii de expertiză, pe  care le stăpânesc. Mă refer la folclor, dar și la studiile de gen, unde avem elaborate cele mai multe lucrări din activitatea noastră științifică, unele din ele de pionierat nu doar în Republica Moldova, ci și în România.

În această lucrare ne-am fixat drept scop să surprindem prezența stereotipurilor care compun identitatea vs alteritatea etnică și cea de gen mai ales la nivel popular”, a precizat Loreta Handrabura.

Autoarea care a menționat că are încă mult de lucru s-a referit și la rezultatele studiului său complex.

„Această încercare de „radiografie imagologică” a trecutului, în baza documentului folcloric despre „cum credem” că suntem ca etnie/popor (opinional) și cum sunt „alții” și ”de ce credem asta” sperăm să ne ajute să vedem care din ele s-au depozitat în mentalul colectiv de-a lungul timpului şi sunt încă „vii” în percepţia noastră, respectiv în construcţia şi deconstrucţia identităţii noastre etnice, dar şi în percepţia ”celuilalt”, cu care convieţuim etnic ca purtători ai unor valori singulare, dar și comune.

Profilurile identității și alterității etnice vor confirma sau infirma existența unei „distanţe culturale” dintre „sinele/celălalt imaginar“ şi „sinele/celălalt real“. Or, cele două portrete – și în cazul autoidentificării, și în cel al heteroidentificării – nu pot fi confundate. Imaginea despre sine şi ceilalţi nu poate fi luată, prin urmare, drept realitate, cum încearcă unii, chiar dacă devine mai puternică decât realitatea şi este definitorie pentru mentalitatea şi cultura noastră.

În contextul lumii de azi, în care diverse identităţi etnice, culturale şi confesionale coabitează, constatăm că încă se mai operează cu clişee pe care le regăsim în documentul folcloric. Multe stereotipii supravieţuiesc tenace. Altele se repetă doar parţial, în sensul că unele se modifică, altele noi se nasc.

Sperăm, așadar, ca investigația noastră să contribuie la o mai bună înţelegere a ceea ce eram și suntem astăzi ca români/moldoveni, a relațiilor intra- și interetnice din spațiul dintre Prut și stânga Nistrului din perspectiva cutumelor, preconcepţiilor şi simbolurilor din trecut care mai persistă până în prezent”, a concluzionat Loreta Handrabura.

Cristina Parfeni

Inapoi la arhiva noutaților