Pandemia de coronavirus COVID-19 face prăpăd în întreaga lume. A pornit un adevărat război – pe viață și pe moarte. Ne confruntam cu un virus pe care încă puțini îl înțeleg. Până în prezent nici o țară încă nu a reușit să dezvolte un tratament unic, să identifice o armă eficientă conta acestui minuscul dar foarte viclean dușman.

Nu există medicamente unice aprobate de OMS.

Până în prezent nu există un vaccin împotriva COVID-19, dar în mai multe țări se studiază intensiv acest virus.

Din cauza că el permanent “mutează” nu te poți ținea după el. Se cere o altă vaccină, deoarece virusul imediat formează un alt cod genetic, care nu mai este recunoscut de anticorpi, schimbarea și mobilizarea cărora cere timp. Din acest motiv trebuie să se efectuieze cât mai multe cercetări, nu numai în patru-cinci țări dezvoltate dar în toată lumea unde este posibil. Cercetătorii trebuie să-și schimbe abordarea, deoarece forma veche a virusului se retrage în “hibernare”, iar metodele repede se învechesc. Virusul este foarte viclean. Seamănă într-o măsură oarecare cu virușii computaționali. Avem nevoie de “softuri” antivirus. Pentru aceasta trebuiesc inventate abordări și metode noi.

Dacă pornim de la înțelegerea cum funcționează virușii, așa cum am încercat să o prezentăm în partea I, atunci cea mai bună metodă de prevenție este evitarea expunerii la virus. Pentru aceasta foarte importantă devine profilactica:

1. Ca să distrugem membrana proteică cu care este îmbrăcat virusul avem nevoie de temperatură înaltă externă (vara, apartamente încălzite, băi fierbinți, saune) și internă (o creează sistemul imun).
2. Folosim diferiți dezinfectanți (alcooli, peroxid de hidrogen, ozonizarea, raze ultraviolete, detergenți, hipocloriți ect).
3. Curățim și desinfectăm suprafețe și obiectele pe care le atingem des: tastaturi, întrerupătoare, clanțe, robinete etc.
4. Ne spălăm des pe mâini.
5. Purtăm măști chirurgicale sau respiratoare, viziere și mănuși. Purtarea măștilor trebuie să fie obligatoriu, măcar pe un an de zile. Apoi folosirea lor trebuie să fie ca tradiție în locuri aglomerate.
6. Evităm atingerea ochilor, a nasului și a gurii cu mâini nespălate.
7. Evităm contactul apropiat cu persoane bolnave.
8. Tușim sau strănutăm într-o batistă de unică folosință, apoi o aruncăm la gunoi. Dacă nu avem batistă, tușim în interiorul cotului, nu în palme.
9. Dacă suntem bolnavi trebuie să stăm acasă, să nu mergem la muncă, să nu trimitem copiii la grădiniță, la școală.

Aceste măsuri simple aplicate zilnic pot ajuta la limitarea răspândirii oricărui virus.

În acest context trebuie să ținem cont de o opinie a savanților precum că izolarea socială micșorează imunitatea omului și atunci rezistența față de această maladie scade esențial. Căștigă lupta numai cei care mențin un regim strict de igienă și acei care au un sistem imun puternic.

Acuma să vedem ce substanțe chimice se cunosc și se utilizează până în prezent pentru a “ucide” coronavirușii, deja pătrunși în organismele vii.

În rezultatul unei investigții bibliografice prin literatura științifică și a unei navigări prin internet am observat că medicamentele antivirale propuse până acum se bazează pe experiența pandemiei de SARS din 2003, MERS din 2012 și a gripelor sezoniere.

Denumirile Favipiravir, Oseltamivir, Ganciclorvir, Marboxil, Umifenovir, Lopinavir, Clorochina ș.a. corespund medicamentelor farmaceutice din diferite grupe și clase de substanțe chimice.

Unele din acestea sunt administrate în diferite țări, de exemplu în China, care a anunțat că medicamentul Favipiravir este destul de eficient împotriva COVID-19. La fel în China a fost încercată și Cloroquina, un medicament anti-malaric, utilizat în bolile reumatice, cu efecte imunologice.

Franța, susținută de OMS, a avertizat că antiinflamatoarele folosite pot agrava boala și că ar trebui administrat paracetamolul și nu iboprofenul sau cortizonul.

Șirul acțiunilor în diferite țări putem sa-l continuăm, dar este mai important să vedem dacă avem în Moldova cercetări interesante care ar putea fi folosite în tratarea bolilor gripale.

Vă declar cu toată responsabilitatea, că avem și am avut. Este regretabil că știința nu a avut nici odată un sprijinit suficient din partea guvernărilor care au fost la conducere pe parcursul anilor de independență. Guvernarea actuală are o șansă unică de a schimba situația, finanțând urgent acele proiecte care pot fi utile în rezolvarea cât mai grabnică a acestei probleme.

Mă opresc la câteva clase de substanțe chimice care au fost, sunt și pot fi utilizate în “luptă” contra diferitor tipuri de viruși.

De exemplu, într-un studiu recent prof. F.Macaev de la institutul de chimie a arătat că derivații hinolinei reduc multiplicarea unor virusi și scurtează evoluția bolii. Rezultatele au fost obținute în parteneriat cu virusologul belgian Christophe Pannecouque, din universitara katolica din Louvain, care au confirmat ca aceste substanțe sintetizate la institutul de chimie pot fi utilizate contra virușilor Hiv Sida. Rezultatele sunt publicate în cele mai presigioase reviste internaționale cu factor de impact.

Apropo, împreună cu dr V.Boldescu din acest laborator am sintetizat o nanocapsulă de ciclodextrină care a fost utilizată ca transportator a unor antibiotici către plămâni. Acest articol Vraceslav l-a publicat în prestigioasa revista Nature cu factorul de impact 47.

Tomatozidele, o altă clasă de substanțe chimice, care sunt esteri ai a acidului diterpenic cu glucoza și care au fost extrase din semințe de tomate de răposatul chimist Pavel Chintea împreună cu medicul Constantin Spânu. Acest medicament a fost numit PaCovirin, de la Pavel și Costea. Ei au obținut câteva patente pentru sinteza pacovirinului și utilizarea lui contra virușilor Hiv Sida, Hepatitei B și C, gripei aviare și gripei sezoniere. Cu regret cercetările s-au stopat deoarece proiectului propus la concurs nu i-a ajuns 0.25 de puncte pentru câștig. Nu pot înțelege, a trecut atâta timp și nu se întreprinde nici o măsură pentru a finanța aceste cercetări, pentru a forma o platformă din chimiști, biochimiști, medici ș.a. cercetători, a o finanța pentru implementarea măcar ceea ce avem în lupta contra COVIG-19. Este necesar ca guvernul să numească o persoană (leadership) ca să conducă această platformă.

Mecanismul de acțiune a tomatozedelor asupra virușilor constă în implicarea lor în procesul de repliație si biosinteză a proteinelor de către virusi. Tomatozidele blochează acest proces.

S-a încercat folosirea și a unor antioxidanți. De exemplu Vitamina C perfuzabilă fiind un puternic antioxidant a fost folosită în China și a înregistrat rezultate bune pentru pacienții infectați.

Vreau să menționez un moment foarte important, că în mecanismul de acțiune a acidului ascorbic în tratamentul cancerului, care constă în aceea că terapia intravenoasă în acest caz este o terapie pro-oxidativă. Administrarea intravenoasă a perfuziei nu funcționează la fel cum funcționează vitamina C orală.

Forma intravenoasă a acidului ascorbic se transformă în peroxid de hidrogen în spațiul extracelular și slăbește sau omoară celulele canceroase prin oxidare cu radicalii liberi, care se obțin în rezultatul descompunerii peroxidazice a peroxidului de hidrogen.

De aici facem o concluzie, că atât antioxidanții cât și peroxidul de hidrogen pot fi utilizați în lupta contra coronavirusului.

Să vedem ce avem la noi.

La institutul de chimie se cerceteaza înt-un proiect instituțional comun cu USM și UTM procesul de transfer de electroni cu participarea antioxidanților și aplicațiunile lor practice pentru mediu, biotehnologie și biomedicină. S-a constatat că unele substanțe naturale stimulează sinergia acțiunii antioxidante a acidului ascorbic. Studiul efectuat de noi a relevat prezența efectului sinergic pentru combinația de acid tartric și acid ascorbic, care are o semnificație teoretică și practică pentru procesele de conservare și procesare a produselor alimentare. Acest fenomen poate fi la fel util și în procesele antivirale și antibacteriene.

Acum peroxidul de hidrogen. Anual în lume se produc peste 4 mln tone de peroxid de hidrogen. O treime din aceasta cantitate se folosește în medicină, prioritar ca dezinfectant.

De menționat că H2O2 este răspândit atât în mediul ambiant cât și în organismele vii.

Pentru prima dată H2O2 a fost utilizat în scopuri farmaceutice de către medicul american William Douglass.

În prezent apa oxigenată este utilizată ca antiseptic sub forma unei soluţii diluate de 3%.

Degajarea de oxigen are şi un rol mecanic în eliminarea detritusurilor celulare, ale puroiului prin spuma produsă.

Noi la Universitatea de stat, la facultatea de chimie cam peste 50 de ani în urmă am început să studiem proprietățile fizico-chimice ți cinetice a peroxidului de hidrogen.

Pe parcursul a mai multor ani H2O2 era considerat un compus citotoxic a ciclului metabolic al oxigenului cu impact negativ asupra celulei.

Concentrația acestuia, în celule şi ţesuturi, este menţinută la nivelul ce asigură homeostaza-redox, de către sistemele antioxidante prezente în celula vie – catalaza şi peroxidaza.

Datele experimentale demonstrează că H2O2 participă activ în generarea şi dezvoltarea celulelor sistemului imunitar.

Ficatul produce cantități mari de H2O2, o anumită parte dintre care se utilizează de organism. Cee ce este în plus se descompune de catalază în oxygen și apă. În prezent, există dovezi că concentraţia H2O2 în diferite ţesuturi ale organismului este destul de înaltă, de exemplu în sânge, corpul sticlos al ochiului, țesuturi ale creierului, urină ș.a.

Utilizarea internă a H2O2 este în prezent intens studiată de către cercetători şi medici.

Un exemplu relevant poate fi administrarea intravenoasă a peroxidului. Cercetărle au dovedit că la administrarea intravenoasă a H2O2 gradul de saturare este, aproximativ, de acelaşi ordin ca şi în metoda oxigenoterapiei hiperbara.

În rezultat, s-a constat că nivelul de inflamație se reduce, iar tesuturile se refac. Ar fi foarte interesant de studiat implicarea peroxidului de hydrogen în tratarea problemelor de pneumonie cauzate de coronavirus. Ce am putea avea: la decompunerea peroxidului se obține oxygen molecular atât de necesar pentru plămâni și radicali liberi care pot fi îndreptați contra virușilor pentru ai lichida.

Unul din cele mai efective medicamente autohtone pentru a întări imunitatea este compusul famaceutic – BIOR, obținut de acad. Valeriu Rudic din algele de spirulină la institutul de microbiologie și biootehnologie și care se produce la o fabrică biochimică privată din Chisinau. Biorul se comercializează în farmacii. Acest compus întărește imunitatea, tratează un șir de boli. Întrebați medicii și ei vor spune că preferă biorul în loc de alte medicamente de import. Eu mi-am tratat ginginii și am restabilit imunitatea cu bior, la recomandarea medicilor și a acad. V.Rudic. Cred că în acest context el poate fi încercat și în tratarea coronavirusului.

Un alt exemplu de substanță biologic activă cu o mare eficacitate terapeutică este Enoxilul obținut din semințe de struguri de acad. Tudor Lupașcu, care este un produs taninic, modificat prin oxidarea cu peroxid de hidrogen. Acest compus a manifestat proprietăți înalte de anioxidant, antiseptic, antimicotic ș.a. Cu regret nu au fost cercetate proprietățile antivirale ale acestui compus autohton, dar e cazul să încercăm.

În Moldova sunt și alți cercetători ca acad. A.Gulea, m.c. V.Prisacari, m.c. V.Ghicavii, DrH A. Aricu, DrH V.Culcițchi, Dr V. Țapcov ș.a. care sintetizează și studiază diferite substanțe chimice pentru tratarea unor maladii. Ei trebuiesc susținuți. Am avut pe parcursul anilor foarte mulți cercetători, ingineri, oameni simpli care prin invențiile sale au schimbat lumea. Citiți cartea de aur a lui Denis Roșca și veți afla cu mult mai multe decât în această modestă prezentare.

Acad. Gheorghe Duca