Corina Chirilov a activat la Ambasada Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, totuși, viața i-a pregătit mai multe surprize, așa că acum locuiește în Filipine. Cum a ajuns în această țară, cum l-a cunoscut pe soțul ei, americanul John McGregor, dar și cei lipsește departe de casă, Corina ne-a povestit în interviul acordat pentru CURENTUL.

C.: Corina, până nu demult activai la Ambasada SUA din Chișinău, acum însă te afli departe de casă. Povestește-ne cum s-a întâmplat totul…

C.M.: S-au întâmplat mai multe, dar în primul rând a venit pe lume Henricuț. Am plecat în concediul de maternitate cu exact o săptămână înaintea nașterii lui. Între timp, soțul meu a intrat în serviciul diplomatic și plecarea noastră în SUA a fost iminentă.

C. Cum a fost despărțirea de R. Moldova? Ce-ți lipsește cel mai mult?

C.M.: Despărțirea de Moldova a fost grea, dar trebuia făcută. Pentru mine plecarea din țară nu a fost niciodată un scop, ba din contra. Cei care mă cunosc o pot confirma, însă acest eveniment nu se mai putea de evitat. Îmi lipsesc părinții desigur, rudele, prietenii și spiritul sărbătorilor noastre. De exemplu, pentru mine Paștele reprezintă cea mai luminoasă și așteptată sărbătoare a anului. La noi în familie dimineața de Paști e pur și simplu minunată, când te trezești și te speli cu ouă roșii și bănuți ca să-ți fie cu noroc și apoi abia aștepți să savurezi din Pască și mielul sfințit, totul pregătit de mama în Ajun. Uite că anul acesta, Paștele meu a fost puțin mai exotic, căci eram împotmoliți în procesul de împachetare și plecare în misiune. Astfel, ziua de Paște am petrecut-o împreună cu familia soțului la Muzeul național de avioane și spațiu aerian din Washington D.C., iar seara am mâncat sushi și am băut sake. Și nu spun că a fost rău, a fost foarte fain chiar, doar că diferit.

C.: Câteva luni ai locuit în SUA. Cum e viața de zi cu zi peste ocean? Pe termen lung, ți-ar plăcea să locuiești în State sau totuși în Europa?

C.M.: America este o țară mare și foarte diferită de la stat la stat, oraș la oraș. Din scurta mea experiență de trai în anumite părți ale SUA, pot să zic că acolo e totuși o altă planetă și desigur că viața în SUA este altfel decât în Moldova sau chiar Europa. Îmi place la nebunie faptul că regulile și legile se respectă, că dacă ai uitat un lucru undeva, îl vei găsi tot acolo peste câteva zile, că nu se claxonează în trafic și ca oamenii sunt mai relaxați. Dar ca să ai un trai decent în SUA trebuie să fii pregătit să lucrezi mult, să plătești tot felul de impozite și taxe și asta desigur că reduce puțin din sentimentalismul cunoscut oamenilor noștri. În ceea ce privește locul perfect pentru trai, acesta e acolo unde voi fi cu familia mea, chiar și temporar fiind, căci în cariera soțului meu, nu există loc unde te vei rătăci prea mult timp. Oriunde n-am fi, vreau să zic că m-am convins de un lucru, peste tot sunt oameni și buni și mai puțin buni și cu
toții suntem sub același cer și vedem același soare.

C.: Soțul este cetățean American și diplomat de profesie. Cum v-ați cunoscut? Cine a făcut primul pas?

C.M.: Ne-am cunoscut la serviciu, la Ambasada SUA. Deși el se află în Moldova deja de 2 ani în calitate de voluntar al Corpului Păcii până a venit la Ambasada, eu nu-l văzusem pînă atunci niciodată. Primul pas nu l-am făcut eu, căci sunt mai de modă veche și întotdeauna credeam că fetele trebuie impresionate și cucerite. De asemenea, nu prea mă entuziasmau relațiile sentimentale cu străinii, căci diferența de mentalitate ar putea fi uneori problematica. La noi însă a fost totul destul de simplu, chiar dacă am crescut pe continente diferite, avem aceleași valori ceea ce este foarte important într-un cuplu.

C. Apropo, pe fiul tău l-ai adus pe lume la Chișinău. De ce nu ai optat pentru SUA?

C.M.: La momentul respectiv atât eu cât și soțul meu ne aflăm la Chișinău, ambii cu serviciu și a fost cu mult mai simplu să stau aici alături de părinți și soț, decât să umblu prin aeroporturi și să fiu în zbor transatlantic în a 8-a luna de sarcină. De asemenea, companiile aeriene nu permit zborul cu bebeluș foarte mic, asta ar fi însemnat că trebuia să mă rețin în SUA o perioadă până a mă putea întoarce acasă în Moldova.

C.: Acum te afli alături de soțul tău departe de casă, în Asia. Cum e viața acolo? V-ați acomodat?

C.M.: Ajustarea este încă în proces, căci e prima dată când ne aflam în această parte a lumii și nu în vacanță, dar cu traiul. Viața în Filipine e interesantă, cu flora și fauna nouă, însă glumind le spun prietenilor că îmi amintește ceva de Moldova, doar că in loc de plopi sunt palmieri și e cald anul împrejur. Din ceea ce am reușit să văd și să înțeleg într-o lună aici, pot să zic că e o țară complicată, cu un decalaj a claselor sociale pe care nu l-am mai văzut nicăieri. De exemplu, sunt cartiere predominate de o sărăcie lucie cu copii murdari și flămânzi, iar altele unde vezi lux și bogăție inexplicabilă cu cazinouri și restaurante la cel mai înalt nivel. Însă oamenii sunt foarte primitori și prietenoși, îi vezi întotdeauna zâmbind și foarte des chiar cîntând.

C.: Cum este să fii soție de diplomat mai ales din SUA? Se spune că în spatele unui bărbat de succes, se află o femeie și mai puternică decât el în spate, vă considerați a fi acea femeie?

C.M.: Eu nu-l percep pe soțul meu ca diplomat American, pentru mine el este partenerul meu de viață și cel mai bun prieten, care printre altele este și cetățean american, și diplomat. Eu l-am cunoscut și chiar ne-am căsătorit cu mult înaintea momentului de a deveni el diplomat și, probabil, voi putea răspunde la aceasta întrebare peste ceva timp. Un lucru îl cunosc cu desăvârșire însă, este foarte dificil să intri în Serviciul diplomatic American și o văd ca pe o realizare a soțului spre care a mers mult timp și pentru care m-am străduit să-l încurajez și susțin cum pot, căci știu că merită. Această cariera este de fapt un mod de viață pentru care trebuie să fii flexibil și deschis pentru aventură și faptul de a trăi în diferite țări, să te expui diferitor culturi.

C.: Cât de des se consultă soțul tău în luarea deciziilor și aici mă refer la activitatea sa profesională?

C.M.: Ne consultăm reciproc foarte des căci asta înseamnă familie, chiar și decizia de a oferi acest interviu am luat-o împreună. Însă ce ține de activitatea profesională, el îmi spune atât cât se poate, iar eu mă strădui să-i ofer o altă viziune a lucrurilor care ar putea să-l ajute în a lua decizia corectă. La fel, el îmi oferă întotdeauna o perspectivă la rece de care am nevoie deseori, fiind mai emotivă de fire.

C.: Gătești bucate tradiționale moldovenești? Soțul, familia sa din SUA ce preferă?

C.M.: Da, desigur. Chiar îmi place să gătesc și să coc, mă relaxează acest proces. Gătesc de toate, încerc de toate, chiar mă provoc singura pe mine. În afară de plăcinte și răcituri, am gătit probabil toate bucatele tradiționale, iar soțului îi place și este foarte recunoscator. Familia lui este foarte drăguță și acceptă orice gust nou cu entuziasm. O dată îmi amintesc că le-am făcut colțunași cu brânză și cartofi și au rămas pur și simplu impresionați de efortul depus, dar și de mâncarea propriu-zisă.

C.: Ce planuri aveți de viitor în general?

C.M.: Nu prea planificăm, la moment savurăm această excursie de 2 ani în Filipine, iar după vedem ce ne mai rezervă viața.

Anastasia Borta