”Relansarea dezvoltării regionale dintre Chișinău și Tiraspol”, ”Perspectivele soluționării conflictului transnistrean în contextul schimbărilor regionale”, ”Sistemele educaționale de pe ambele maluri ale Nistrului: diferențe și puncte de tangență” și ”Implementarea ZLSAC în regiunea transnistreană: progres sau doar retorică”, sunt patru studii lansate de IDIS Viitorul, transmite CURENTUL.

„Republica Moldova este la început de cale și are o dinamică pozitivă la capitolul implementarea politicii de dezvoltare regională. Rezultatele înregistrate nu au produs, încă, schimbări majore în lichidarea dezechilibrelor socio-economice între regiuni. Dar dezvoltarea regională ia amploare și se extinde spre noi domenii și regiuni. Dar cu toate acestea Republica Moldova nu este încă suficient de atractivă, din punct de vedere economic și social, pentru cetățenii din partea stângă a Nistrului”, a explicat Liubomir Chiriac, autorul publicației ”Relansarea dezvoltării regionale dintre Chișinău și Tiraspol”.

În ceea ce privește sistemul de învățământ, Ion Tăbârță susține că după destrămarea Uniunii Sovietice, în dreapta și stânga Nistrului au fost adoptate acte legislative și normative care reglementează cele două sisteme educaționale – al Republicii Moldova și al așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene (RMN). În edificarea sistemului său educațional, Chișinăul a preferat să meargă, cu sincope și carențe, pe calea edificării unui învățământ de tip european. În regiunea transnistreană evoluția sistemului educațional a trecut prin două etape. La prima, cea a anilor ’90, s-a mers pe conservarea sistemului educațional de tip sovietic. În etapa a doua, începând cu 2003, s-a trecut la preluarea masivă, chiar mecanică, a sistemului educațional din Federația Rusă.

Veceslav Berbeca, care s-a referit la soluțiile privind conflictul transnistrean a precizat că: ”Chișinăul trebuie să insiste asupra modificării logicii etapelor de negociere a conflictului impusă de Federația Rusă care evită să discute problema statutului armatei ruse din regiune înainte de reglementarea politică a conflictului transnistrean. Este necesar de a coopta mai activ Ucraina în formatul „5+2” pentru a avea susținerea acestui stat pe subiectele discutate. În acest caz avem în vedere că o poziție comună susținută va putea diminua insistența Federației Ruse de a impune anumite situații prestabilite în privința conflictelor din Transnistria și Donbas”.

”În contextul politic autohton cu scrutine electorale și situația regională complicată, situația existentă poate fi caracterizată drept “zugzwang” în care fiecare actor așteaptă mișcarea celuilalt. După toată probabilitatea, foaia de parcurs nu reprezintă decât un compromis temporar pentru a debloca situația în care Chișinăul împreună cu UE și Tiraspolul s-au pomenit urmare a semnării AA”, a conchis Valentin Lozovanu, autorul studiului ”Implementarea ZLSAC în regiunea transnistreană: progres sau doar retorică”.

Publicațiile au apărut cu suportul financiar al Black Sea Trust for Regional Cooperation, a Project of the German Marshall Fund.

Cristina Parfeni