trenduri
Interviu cu omul de afaceri, expertul şi filantropul Dmitri Torner
Î: Pe lângă activităţile pe care le desfăşuraţi, Dvs. sunteţi cunoscut şi ca un vizionar, dar şi ca o persoană capabilă să pună diagnoza corectă în diferite situaţii. De aceea, vroiam să vă întreb care, în opinia Dvs., este cea mai mare problemă cu care se confruntă Republica Moldova?
D.T.: Cea mai mare problemă este că, în anii de independenţă, Republica Moldova nu a avut şi nu are nici acum o strategie de dezvoltare clară, care să pornească de la o amplă analiză pe fiecare domeniu important, ce ar scoate în evidenţă problemele existente şi paşii ce urmează să fie întreprinşi pentru soluţionarea lor. Din această mare problemă (lipsa unei strategii de dezvoltare clare şi eficiente) derivă toate celelalte probleme. Ţara trebuie administrată ca un tot întreg, eforturile ce se depun pentru redresarea situaţiei dintr-un domeniu important sau în altul trebuie să fie nu acţiuni fragmentare, ci parte a unui proces bine gândit. Nu poţi avansa în dezvoltarea economiei, atragerea investiţiilor, având un sistem al justiţiei practic nefuncţional. Nu poţi combate corupţia, fără a ridica standardele şi nivelul de viaţă în general. Nu poţi soluţiona gravele probleme cu care se confruntă sistemul de educaţie sau cel de ocrotire al sănătăţii fără a acţiona consecvent în vederea aducerii sub control a crizei demografice. Astfel de exemple vă pot aduce o mulţime, dar cred că şi cele menţionate sunt suficiente pentru a înţelege un lucru simplu – Republica Moldova are nevoie de o strategie de dezvoltare clară şi eficientă, nu de programe electorale, transpuse apoi în programe de guvernare, care abundă în lozinci şi în intenţii nobile, dar care, la modul practic, nu au cum să soluţioneze gravele probleme cu care se confruntă ţara, nemaivorbind deja de crearea premiselor pentru dezvoltarea acesteia.
Î: Ce a împiedicat Moldova să se dezvolte normal în anii de independenţă şi ce o împiedică acum?
D.T.: Pe lângă lipsa strategiei despre care v-am vorbit mai devreme, cred că o mare problemă a fost şi este lipsa unui consens naţional asupra principalei direcţii în care trebuie să meargă ţara. Nimeni niciodată nu şi-a asumat responsabilitatea şi iniţiativa să propună o largă dezbatere de nivel republican cu implicarea partidelor, organizaţiilor societăţii civile, altor entităţi relevante, în rezultatul căreia să fie elaborat un pact naţional. Acesta ar fi urmat să conţină angajamentul clar de a mişca lucrurile într-o direcţie anume, astfel încât să nu avem schimbări majore la fiecare câţiva ani. Până la un moment dat ţara se mişcă într-o direcţie, apoi vine o nouă guvernare care schimbă direcţia şi tot aşa. Astfel, eforturile depuse o anumită perioadă pentru dezvoltarea ţării sunt reduse la zero şi ţara într-una revine în acelaşi punct de unde a pornit cândva. Se pierd ani întregi care realmente puteau fi de aur din punctul de vedere al dezvoltării ţării.
Un pact de genul celui menţionat de mine poate fi supus eventual şi unui referendum consultativ, astfel încât cetăţenii să-şi expună clar opinia privind direcţia de dezvoltare a ţării şi să oblige întreaga clasă politică, tot sectorul asociativ şi toate entităţile relevante din acest punct de vedere să aibă un comportament anume, să nu admită oscilaţii şi devieri de la scopurile deja stabilite la nivel naţional.
Şi astăzi lipsa acestui consens naţional joacă festa Republicii Moldova. Actuala guvernare spune că a pornit pe un drum nou acum mai bine de trei ani, negând tot ce a fost până la ei. Dar care e garanţia că la anul, după următoarele alegeri parlamentare, cursul nu se va schimba? Iată, aceasta e esenţa problemei despre care vă vorbesc.
Î: Ce strategie trebuie să urmeze Republica Moldova pentru a fi cu adevărat un stat înfloritor?
D.T.: Strategia de dezvoltare a ţării, despre care v-am vorbit ceva mai devreme trebuie să se axeze pe câţiva piloni de bază: 1) stoparea declinului demografic, care are efecte devastatoare şi din punct de vedere economic, şi din punct de vedere social; 2) relansarea economiei cu un puternic accent pe liberalizare continuă, deetatizare, atragerea investiţiilor şi reforme regulatorii care să elimine toate obstacolele existente în calea liberei iniţiative antreprenoriale; 3) implementarea unei autentice reforme a sistemului justiţiei, cu accent pe profesionalism, eficienţă, echitate şi liber acces; 4) o amplă reformă a sistemului administraţiei publice centrale, dar şi a sistemului administraţiei publice locale, cu accent (în cazul celui de-al doilea) pe autonomie reală şi autosuficienţă financiară; 5) revizuirea integrală a sistemului de protecţie socială şi a celui de pensionare. Acest interviu nu ne oferă posibilitatea de a trece în revistă alte componente importante ale strategiei despre care vă vorbesc, de aceea mă opresc la cei cinci piloni menţionaţi, rolul cărora este esenţial, dacă vorbim despre o dezvoltare autentică a Republicii Moldova.
Î: Dacă ar fi să evidenţiaţi trei domenii prioritare cărora Republica Moldova trebuie să le acorde atenţie din punct de vedere al dezvoltării, care ar fi acestea?
D.T.: O prioritate absolută trebuie să fie preluarea şi implementarea noilor tehnologii. Anume aceste tehnologii determină progresul unei ţări, sporesc capacitatea ei de concurenţă şi sunt catalizatorul care impulsionează dezvoltarea tuturor domeniilor de activitate importante. Eu înţeleg că poate posibilităţile Republicii Moldova ca şi stat sunt modeste şi aceasta ar putea fi o eventuală scuză de ce ţara nu preia noile tehnologii la nivelul care s-ar cere. Dar tot timpul există şi posibilităţi alternative. Nu ştiu dacă e cazul să deschid aici parantezele, pentru că scopul meu nu este să mă produc pe post de consultant pentru cei care la moment conduc Republica Moldova. Ceea ce pot spune este că posibilităţi tot timpul există – trebuie doar să ai capacitatea de a le identifica şi valorifica.
O altă prioritate şi, totodată, o provocare ar trebui să fie valorificarea potenţialului şi a energiei tinerilor. Astăzi, tinerii aleg să plece din Moldova. Numai anul trecut ţara a pierdut circa 40 000 de tineri şi aceasta este o catastrofă. Tinerii trebuie să fie acel suflu nou când vorbim despre dezvoltarea ţării. Fără ei nu există viitor. Şi aici trebuie să-şi spună cuvântul programele de stat, cu accent puternic pe motivarea tinerilor nu doar să rămână acasă, în Republica Moldova, ci şi să-şi poată valorifica potenţialul în beneficiul ţării lor.
Încă o prioritate, în opinia mea, ar trebui să fie studierea şi preluarea modelelor de dezvoltare a altor ţări. Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată în Republica Moldova sau se încearcă inventarea bicicletei, sau se preiau nu cele mai bune exemple de dezvoltare, sau se preiau modele bune, dar sensul acestora nu este înţeles până la capăt şi implementarea dă cu totul alte rezultate decât cele aşteptate. Personal consider că până acum Moldova niciodată nu a abordat profesionist şi cu responsabilitate problema studierii şi preluării experienţei statelor care au înregistrat rezultate cu adevărat frumoase din punct de vedere al dezvoltării. Eu sunt adeptul modelului austriac şi consider că, dacă Republica Moldova ar studia atent acest model, ar înţelege esenţa lui şi l-ar implementa aşa cum trebuie, ţara ar putea deveni cu adevărat prosperă şi dezvoltată.
Î: Ce factori externi pot favoriza dezvoltarea Republicii Moldova?
D.T.: Republica Moldova trebuie să scoată maximum de beneficii din poziţionarea sa geografică, dar şi din preferinţele de care deja beneficiază. Ţara realmente poate deveni o punte de legătură între est şi vest – pentru aceasta avem tot de ce este nevoie. Apropierea de Uniunea Europeană, acele regimuri preferenţiale pe care le avem, fac Moldova atractivă pentru cei din est. Şi, invers, relaţiile pe care Republica Moldova le mai are cu estul pot prezenta interes pentru cei din vest. Poate nu acum, când avem războiul din ţara vecină cu toate consecinţele sale, dar pe termen scurt şi mediu – cu siguranţă. Tot de ce este nevoie este să conştientizăm enormul potenţial care există în acest sens şi să promovăm eventualele beneficii pe care le pot obţine atât cei din est, cât şi cei din vest. Şi dacă vom dace acest lucru aşa cum trebuie, vor apărea şi rezultate frumoase. Şi, apropo, o remarcă importantă – noţiunea „est” e mult mai vastă şi nu se referă doar la Rusia.
Î: Dvs. sincer credeţi că Moldova poate deveni un stat cu adevărat dezvoltat?
D.T.: Cu siguranţă! Însă doar cu condiţia că se vor întreprinde paşi concreţi măcar în direcţiile menţionate de mine în acest interviu.
