Omenirea a construit o lume plină de contradicții și inegalitate. Nu pentru că ăsta a fost scopul, așa s-a întâmplat pentru că oamenii au construit o cultură socială bazată pe competiție. Competiție permanentă și în toate.
Iar în competiție mai mulți pierd, decât câștigă.
Așa am ajuns că azi în lume cca 1 miliard de oameni trăiesc în regiuni hiper-dezvoltate și beneficiază de un nivel mai înalt de bunăstare; și cca 7 miliarde de oameni locuiesc regiuni înapoiate care au înțepenit în sărăcie.
Inegalitatea socială și economică e o problemă simplă la prima vedere – parcă e vorba doar de o distribuție mai egală a bunurilor și oportunităților. Dar omenirea nu o poate rezolva.
Competiția a pătruns în ADN- ul culturii sociale moderne, în spiritul căreia trăiesc maturii și sunt educați copiii. Iar competiția, în forma în care am învățat-o azi, nu poate fi sursă de egalitate.
Între timp, inegalitatea regulat aduce oamenii în pragul conflictelor, care devin tot mai distrugătoare.
O sursă globală de inegalitate este arhitectura financiară globală.
7 state membre G7: SUA, Japonia, Germania, Italia, Franța, Canada, Marea Britanie – au datorii publice în sumă de cca 50 170 miliarde dolari.
PIB global în 2022 a fost de cca 103 900 miliarde dolari – prin urmare datoria publică a 7 țări G7 aproape jumătate din PIB-ul produs de toate peste 200 țări ale lumii.
6 din statele membre G7 au datorii raportate la PIB mai mari de 100%, Japonia are datorii echivalente la 264% din PIB.
Germania are cea mai mică datorie publică raportată la PIB între statele G7: 66% din PIB.
Populația țărilor G7 e de 770 milioane.
5 state BRICS: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud – au datorii publice de cca 4 970 miliarde dolari.
Populația membrilor BRICS e de 3 270 milioane.
Adică, statele BRICS au populație de peste 4 ori mai mare, și datorii publice de peste 10 ori mai mici.
Aceste date sunt inclusiv determinate de mecanismele arhitecturii financiare globale, care tratează diferit țările și e folosită pentru a păstra avantajele competitive pe toate dimensiunile: financiară, economică, tehnologică, politică și socială.
Arhitectura financiară actuală favorizează statele dezvoltate vestice comparativ cu restul lumii.
Guvernele țărilor vestice se creditează la condiții mult mai avantajoase decât țări precum Moldova, având și așa economii mai performante.
Businessul din țările precum Moldova se creditează la condiții de 5 ori și mai mult mai scump decât colegii din UE sau SUA – prin urmare antreprenorii moldoveni trebuie să facă minuni ca să supraviețuiască pe piața internă, iar ca să fie competitivi pe piețele externe – minuni la pătrat.
Această tratare inegală a țărilor de modelul actual al arhitecturii globale e și o sursă de migrare a oamenilor: din regiunile cu mai puține oportunități, în regiunile cu mai multe.
Cum au folosit țările dezvoltate avantajele financiare, tehnologice și economice?
Au investit trilioane de dolari în dezvoltarea puterii militare: în arme tot mai puternice, în armate mai tehnologizate și eficiente în distrugere, în flotă și în aviație.
În cadrul progresului tehnologic țările dezvoltate au poluat cel mai mult aerul, apele și solul. Și azi tot ele sunt cei mai mari generatori de poluare, prin platformele industriale realocate în țările sărace – au mers acolo mai puțin pentru a ajuta săracii să devină mai puțin săraci, și mai mult pentru a folosi munca lor ieftină.
La baza deciziilor nu stau reducerea inegalității economice și sociale, sau reducerea nivelului de poluare a mediului. La baza deciziilor stau bani și păstrarea avantajelor competitive.
Azi omenirea e mai puternică decât oricând, dar această putere, administrată de elitele a câteva zeci de state, e foarte puțin folosită pentru a reduce inegalitate socială și economică. Și e puțin folosită pentru a reduce impactul negativ al omului asupra mediului.
Dar, aceste elite pot schimba criteriile după care prioritizează investițiile și cheltuielile, și pot începe să trateze oamenii din celelalte țări ca pe egali.
Și atunci în lume ar fi mai puțină inegalitate și mai puține motive de conflicte.
Vadim Ceban, președinte al Consiliului de administrație al „Moldovagaz”
