Potrivit cunoscutului și respectatului Indice al democrației (ultima ediție) al Economist Intelligence Unit, “Democratizarea a suferit mai multe răsturnări de situație în 2021, procentul de persoane care trăiesc într-o democrație scăzând la mult sub 50%, iar regimurile autoritare câștigând teren. Raportul din acest an constată că democrația a înregistrat cel mai mare declin anual din 2010, când prăbușirea financiară globală a dus la regrese majore.”

Indicele democrației se bazează pe 60 de indicatori, grupați în cinci categorii: proces electoral și pluralism, libertăți civile, funcționarea guvernului, participare politică și cultură politică. Țările primesc un rating pe o scară de la zero la zece, iar indicele general reprezintă media scorurilor totale ale celor cinci categorii. Fiecare țară este apoi grupată în patru tipuri de regimuri, pe baza scorului mediu: democrații depline, democrații defectuoase, regimuri hibride și regimuri autoritare. În cadrul primelor cinci “democrații” pentru 2021, se regăsesc două state membre ale UE (Finlanda și Suedia) și două state membre ale SEE (Norvegia și Islanda). Destul de multe altele urmează în categoria “democrație”.

În mod clar, trăim vremuri istorice, vremuri în care tentația de a “proteja” democrația, cu orice preț, este una deosebit de puternică. Autorul acestui articol consideră că cea mai bună protecție a democrației este reprezentată de investiții societale pe termen lung (în educație și cultură civică), împreună cu respectarea deplină a principiilor, valorilor și libertăților fundamentale ale acesteia, la toate nivelurile unei societăți. Permiteți-mi să exemplific această convingere cu un exemplu concret.

Exemplul provine dintr-o fostă republică sovietică, în prezent o țară în curs de aderare la Uniunea Europeană: Republica Moldova. Încă de la independența sa față de Uniunea Sovietică, provocările au fost mereu prezente în republică. La urma urmei, Moldova este una dintre cele mai sărace națiuni din Europa. Cu o economie puternic dependentă de agricultură (vinul este cel mai important export al său) și cu o bază industrială “blocată” în regiunea transnistreană, Moldova se luptă pentru a supraviețui. Desigur, dorește să se alăture clubului UE, iar candidatura sa a luat viteză, probabil din cauza invaziei rusești din Ucraina. Dar, pentru a adera la acest club și pentru a câștiga din punct de vedere economic, Moldova trebuie să respecte regulile clubului. Iar aceste reguli includ Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și respectarea principiilor democratice și a “statului de drept”. Una dintre ele nu poate fi respectată fără celelalte.

Pe parcursul istoriei sale recente, Republica Moldova a trecut prin mai multe schimbări politice. Fiind condusă de guverne de stânga (comuniste), liberale sau “centriste” (și orice altceva între ele), Moldova nu a reușit încă să dezvolte o elită sănătoasă, pluralistă și democratică, care să respecte libertățile fundamentale, principiul democratic și, în cele din urmă, propriii cetățeni. Așa cum aceștia merită să fie respectați. Desigur, se poate da vina pentru această situație pe lipsa educației politice și a culturii civice. Și probabil că s-ar avea dreptate.

Cu toate acestea, faptul că elitele politice par să nu respecte ele însele aceste principii, nu ajută cauza și reprezintă o evoluție și mai îngrijorătoare. Elitele politice au un rol fundamental de jucat în ecuație – ele sunt responsabile atât pentru respectarea libertăților fundamentale și a principiilor democratice, cât și pentru construirea și promovarea activă și fermă a unui curriculum educațional care să le insufle în societate. La urma urmei, o democrație depinde, nu numai pentru existența sa, ci și pentru supraviețuirea sa, de dorința cetățenilor de a o apăra și de a o proteja.

Aceste considerații mi-au venit în minte la lectura unui nou proiect de hotărâre de guvern și de lege, promovat de Guvernul Republicii Moldova, împotriva persoanelor implicate în încălcarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept. Dacă ne uităm la situația actuală a Republicii Moldova și la faptul că Republica Moldova este o “democrație defectuoasă” și ocupă locul 69 (împărțind locul cu Papua Noua Guinee) în indicele Economist Intelligence Unit, citat mai sus, ideea de a aduce unele măsuri legislative în domeniu poate avea sens. Provocarea este, totuși, cum să protejezi drepturile fără a le încălca prin lege.

Iar proiectul de lege pare mai degrabă un instrument opresiv decât unul de protecție. De exemplu, proiectul de lege vizează punerea în aplicare a unor măsuri restrictive împotriva persoanelor menționate, printre altele, prin revocarea licențelor media pentru posturile de televiziune în cazul în care acestea “promovează” persoane juridice incluse în listele de sancțiuni din Moldova sau prin retragerea licențelor și autorizațiilor companiilor care aparțin sau sunt afiliate cu persoane incluse în aceleași liste de sancțiuni. Cu alte cuvinte, guvernul decide să “listeze” o “sancțiune”, guvernul suspendă libertatea de exprimare liberă, libertatea de opinie pe care ar trebui să o aibă o mass-media într-o societate liberă, democratică.

O astfel de libertate ar trebui și ar putea fi cenzurată, într-o societate democratică, bazată pe statul de drept, doar printr-o decizie judecătorească (definitivă) care nu poate fi atacată cu recurs. Și numai după un control foarte atent nu doar al legalității, ci și al unor condiții serioase, inclusiv respectarea deplină a proporționalității măsurilor. Este proiectul de lege o “dedicație” pentru presa rusă? Ei bine, parlamentul moldovean a interzis deja efectiv redifuzarea știrilor TV și a emisiunilor politice rusești și a stabilit pedepse pentru presupusele “știri false” de după 20 februarie 2022. Așadar, împotriva cui altcuiva ar putea fi destinat un astfel de proiect de lege? Alte mijloace de informare în masă? Unele mass-media? Sau împotriva libertății presei în general?

Îngrijorări similare au fost exprimate de Consiliul Audiovizualului al Republicii Moldova. Solicitat de Guvern să revizuiască proiectul de lege mai sus citat, Consiliul constată, în decizia sa 370 din 13 decembrie 2022, că urmează să fie abordate mai multe aspecte semnificative dacă proiectul de lege va respecta jurisprudența UE și CEDO.

De exemplu, Consiliul afirmă că sancțiunea impusă de articolul 17 alineatul (4) din proiectul de lege menționat (sancțiunea care obligă Consiliul Audiovizualului să retragă licența media oricărui operator audiovizual care „prin activitatea sa urmărește promovarea imaginea și interesele unui supus restricțiilor”) este una disproporționată, pe lângă faptul că este contrară jurisprudenței CEDO privind libertatea de exprimare (sursa). Consiliul observă, de asemenea, că „promovarea intereselor” are, ca expresie, un sens foarte larg și poate fi interpretat în moduri diferite, sugerând, prin urmare, că este necesară o adresă mai adecvată și mai specifică.

Și Consiliul Audiovizualului are un punct de vedere. S-ar putea imagina că o presă din UE își va vedea licența retrasă pentru că „promovează interesele” persoanelor juridice sau ale persoanelor aflate pe o listă de sancțiuni a UE? De exemplu, dacă o mass-media discută despre actualele entități sancționate sau despre persoane implicate în invazia rusă a Ucrainei, aceasta este promovare? Posibil ca da. Ei primesc publicitate. Și acesta este probabil unul dintre interesele lor. Ar trebui să suspendăm licența posturilor TV și a mass-media pentru asta? Ei bine, sper că răspunsul este și va fi doar un nu puternic în cadrul UE.

Jurnalismul independent, critic și libertatea de exprimare trebuie protejate. Libertățile fundamentale sunt destul de bine protejate aici de Carta drepturilor fundamentale a UE și de Convenția europeană a drepturilor omului. Se pare că nu este cazul în statul non-membru al UE, Moldova. Printr-o decizie din 16 decembrie 2022, Comisia pentru situații excepționale a Republicii Moldova a suspendat licențele a șase posturi TV acuzate de „lipsa informării corecte asupra evenimentelor naționale”.

Un deputat în Parlamentul European, îngrijorat de aceeași posibilă alunecare în nestatul de drept prin proiectul de act legislativ propus și de suspendarea licenței TV/media, a întrebat Comisia Europeană dacă „intenționează să abordeze preocupările față de Guvernul Republicii Moldova în legătură cu această lege și dacă au în vedere încălcările libertății de exprimare și ale libertății presei”; „în consecință, dacă intenționează să ia măsuri pentru a se asigura că legislația Republicii Moldova este conformă cu Carta Drepturilor Fundamentale a UE și Convenția Europeană a Drepturilor Omului”; și „cum ar afecta statutul de candidat al Republicii Moldova o presupusă încălcare a celor două documente obligatorii menționate mai sus”. Sperăm că un răspuns pozitiv și cuprinzător, împreună cu posibile soluții alternative, va apărea în curând din partea executivului de la Bruxelles.

Freedom House a menționat, în ultimul său raport de țară, că „Moldova are un mediu electoral competitiv, iar libertățile de întrunire, de exprimare și de religie sunt în mare măsură protejate. Cu toate acestea, corupția generalizată în sectorul guvernamental, legăturile dintre partidele politice majore și interesele economice puternice și deficiențele statului de drept continuă să împiedice guvernarea democratică.” Actualul proiect de lege amenință cu ștergerea „libertăţii de exprimare” din primul rând al paragrafului precedent. Și, dacă proiectul de lege vizează libertatea de a prezenta opinii de opoziție și disidente, o adăugăm la a doua parte, negativă, a paragrafului. Și asta ar fi o “evoluție” regretabilă.

Sursa: euractiv.com