Noul acord semnat între socialişti și blocul ACUM, numit „Înțelegere politică”, are drept obiectiv perpetuarea guvernării hibride PSRM-ACUM și menținerea situației de paralizie geopolitică, creată în luna iunie 2019, în care actorii politici sunt obligați să facă pași în întîmpinarea adversarilor susținuți de forțe externe antagonice.

Situația este caracterizată și prin termenul de „consens geopolitic” care presupune o anumită minimă înțelegere și cooperare între Rusia, UE și SUA în Moldova. Un alt termen promovat de Igor Dodon este cel de „politică externă echilibrată”. Acest minim consens este croit după principiul „dezoligarhizarea este mai importantă decât geopolitica” și menține ca fundament ideea integrării europene pentru Moldova. Aparent, acest fapt dă întîietate dreptei (blocului ACUM), iar socialiștii sunt siliți, la prima vedere, să se miște docil în siajul pro-european creat de Guvernul Sandu.

Aparențele sunt totuși înșelătoare pentru că observăm un mai mare dinamism pe dimensiunea transnistreană, acolo unde socialiștii sunt meseriași adevărați în raport cu blocul ACUM, care se dovedește mult mai stângaci în mânuirea temelor în care Rusia este de neocolit. Inițiativa Kremlinului cu privire la casarea munițiilor din Colbasna a generat confuzie în rândul Guvernului Sandu, fapt observabil în cadrul întâlnirii dintre Lavrov și Popescu la Moscova. În rândul conducerii blocului ACUM nu există un mare entuziasm cu privire la parametrii acestui proces, prin care Rusia își poate spori prezența sa în Transnistria și din această cauză Guvernul Sandu este mai curând în căutarea unei scuze pentru a nu demara acest proces.

Astfel, deși declarativ continuăm să exploatăm tematica europeană, în realitate am uitat demult ce mai avem de bifat în catastiful european al reformelor „tehnice”. Rămâne în vizor doar reforma justiției care, după toate probabilitățile, va arăta după reforma procuraturii aidoma justiției lui Putin și nu cea a statului de drept.

În același timp, pe dimensiunea estică, socialiștii promovează două idei cu bătaie lungă – casarea munițiilor din Colbasna și „planul comprehensiv pentru Moldova de reglementare transnistreană” prin oferirea unui „statut special extins ” Transnistriei, dar și prin consolidarea statului de neutralitate a țării.

În aceste condiții, este de urmărit felul cum se vor mișca actorii politici în ambele direcții geopolitice. Deocamdată spijinul occidental pentru alianța PSRM-ACUM pare să-l avantajeze mai mult pe Dodon. Vizitele lui peste hotare confirmă oarecum această presupunere. Miniștrii din Guvernul Sandu pleacă des în Vest, acolo sunt bătuți încurajator pe umăr, dar nimic mai mult decât atât. Europenii se pare că au uitat în cazul Moldovei că obrazul subțire cu cheltuială se ține.

Ucrainenii și românii nici ei nu stau pavăză, iar poziția lor față de Republica Moldova poate fi catalogată drept una ezitantă.

Chiar dacă unii observatori români au criticat intrarea de facto a blocului ACUM sub paravanul intereselor rusești (să nu uităm despre afirmația lui Putin despre „așa-numiții pro-europeni” la momentul creării alianței în luna iunie) și incapacitatea Guvernului Sandu de a livra rezultate pe măsura așteptărilor, majoritatea comentatorilor nu iau în serios dominația socialiștilor din alianță. Teza lor este că Moldova e o entitate neglijabilă, iar adevărata geopolitică se va face în Ucraina acolo unde sînt observate tendințe de apropiere ruso-ucrainene. Moldova e un fel de geamantan fără mâner, lăsat temporar la depozitul de bagaje. Cu alte cuvinte, nu contează ce va face Dodon în Transnistria. Va avea importanță doar viitorul deal dintre Putin și Zelenski privitor la Donbas.

Și comentatorii ucraineni au „asurzit” din punct de vedere geopolitic. Pentru ei mult mai excitant pare a fi paralelismul dintre Zelenski și Sandu în calitatea lor mitică de învingători în lupta cu oligarhia. După ultima vizită a Maei Sandu la Kiev și întâlnirea ei cu societatea civilă, activiștii din sectorul neguvernamental au constatat că temerile lor cu privire la pericolul rus în Moldova s-au dovedit trase de păr, iar Premierul moldovean nu va admite cu siguranță lărgirea influenței ruse în Moldova. Asemenea reflecții vorbesc mai curând despre faptul că și societatea ucraineană se scufundă într-un somn letargic.

Politicienii europeni susțin cu fermitate Guvernul Sandu, dar din ajutorul macro-financiar au expediat deocamdată 14,5 mln. euro. Celelalte tranșe vor veni după alegerile locale în cazul în care evaluarea mersului reformelor va fi considerată drept satisfăcătoare. Ultimele vizite ale oficialităților europene demonstrează că și în acest caz se vor aplica standarde duble. De exemplu, potrivit unor declarații, socialiștii sunt suspectați că boicotează mersul reformei în justiție. O asemenea abordare denotă mai curând o atitudine visătoare decât o cunoaștere a realităților în care observăm deja conturarea unei dezamăgiri în interiorul dreptei față de acțiunile liderilor ei anume în domeniul justiției. Având în vedere inconstanța europenilor, dar și poticnirile reformei, nu putem fi deloc siguri de faptul că banii promiși vor ajunge în cele din urmă în Moldova.

Vizita Premierului Sandu la Washington a demonstrat că și americanii nu stau cu ochii pe dreapta moldovenească. Ratarea întâlnirii la nivel înalt cu Secretarul de Stat american Pompeo e un indiciu în acest sens. În presa pro-rusă este vehiculată din ce în ce mai des ideea că americanii vor să se întrețină mai mult cu Dodon decât cu Sandu, primul fiind considerat drept un politician mai serios. Specialiștii interpretează frecventele întâlniri ale lui Dodon cu ambasadorul american drept dovezi ale unui interes real american de a menține legătura cu Președintele moldovean. Urmează să vedem cum se va desfășura vizita lui Dodon în SUA pentru a încerca să înțelegem ce hram poartă americanii în cazul nostru.

Astfel, nu putem declara decesul geopoliticii în regiunea noastră. Putem doar constata răspândirea unei anumite hipnoze care ne face să uităm de legile geopoliticii și să credem că tot ce zboară se mănâncă. Această amețeală ne oferă o vremelnică stare de continuitate și durabilitate, dar ce se va întâmpla oare când ne vom trezi din somn?

Cornel Ciurea