Businessul care lucrează cu atenția publică are o obligație morală față de cultură. Nu e o idee romantică – e o convingere strategică pe care am construit-o în 15 ani de publicitate outdoor și am testat-o în doi ani de Moldova Art Week.

”Andrei Jicol, Fondator Moldova Art Week”

Acum câțiva ani, am început să mă întreb la ce folosesc, de fapt, panourile publicitare pe care le administrez. Răspunsul evident era: să vândă produse. Să comunice branduri. Să genereze impresii în trafic către magazine și servicii. Asta e meseria.

Dar am început să văd și altceva. Am început să văd că un panou publicitar nu este doar un suport comercial – este o bucată de spațiu public pe care o companie o gestionează. Și cu spațiul public vine o responsabilitate față de orașul în care lucrezi.

De acolo a pornit Moldova Art Week. Nu dintr-o strategie de comunicare. Nu dintr-un departament de marketing. Dintr-o întrebare simplă: dacă avem atâta atenție publică la dispoziția noastră, de ce nu o folosim și pentru ceva frumos?

Orașul nu e doar infrastructură. E și identitate

Am petrecut ani de zile lucrând la cum arată orașul. Am fost implicat în elaborarea codurilor de design urban pentru Chișinău și Bălți – documente care stabilesc cum se integrează publicitatea în spațiul urban, cum se păstrează coerența vizuală a străzilor, cum se face diferența între un oraș care comunică și unul care țipă.

Din această experiență am învățat un lucru esențial: orașul nu este neutru. Fiecare suprafață publică spune ceva. Fiecare panou, fiecare fațadă, fiecare stație de autobuz comunică o valoare sau un haos. Și cei care controlează aceste suprafețe au o responsabilitate pe care nu o pot ignora.

„Noi avem obligația de a transforma, măcar periodic, orașul într-o galerie frumoasă. Oamenii sunt prinși de grijile cotidiene și nu mai reușesc să își planifice o vizită la galerie – respectiv, galeria trebuie să vină la ei.”

Moldova Art Week este răspunsul meu practic la această responsabilitate. La o lună după vernisaj, lucrările artiștilor moldoveni sunt încă vizibile pe panourile din Chișinău. Nu am planificat asta – dar mă bucur. Înseamnă că proiectul a lăsat ceva în urmă.

Oamenii nu mai merg la galerie. Galeria trebuie să meargă la ei

Înțeleg perfect de ce oamenii nu merg la galerii de artă. Nu e lipsa de interes – e lipsa de timp, de energie, de obicei. Viața de zi cu zi în Chișinău e ocupată. După serviciu, cumpărături, copii, trafic, nu mai rămâi cu capacitatea de a-ți planifica o vizită culturală.

Dar pe panouri oamenii se uită oricum. În luna februarie 2026, acele panouri au arătat picturi. Patru milioane de vizualizări estimate în Chișinău și Bălți. Patru milioane de contacte cu arta moldovenească, fără bilet, fără programare, fără efort.

„Noi avem obligația de a transforma, măcar periodic, orașul într-o galerie frumoasă. Oamenii sunt prinși de grijile cotidiene – galeria trebuie să vină la ei.”

Moldova are artiști de nivel internațional. Puțini știu asta

Unul dintre lucrurile care m-au marcat cel mai tare în cei doi ani de MAW a fost să descopăr cât de multă artă excepțională există în atelierele din Chișinău – și cât de puțin iese la suprafață.

Un artist mi-a spus că are peste 100 de lucrări în atelier. Potențial, omul acesta este un milionar de multe ori. Dar de facto abia își acoperă cheltuielile lunare. Lucrările stau. Nimeni nu le vede.

În ediția a doua a MAW, am acceptat toți cei 104 artiști care au aplicat – fără juriu, fără selecție. Am vrut să arătăm arta Moldovei așa cum este ea. Și ce am văzut a confirmat ce bănuiam: avem artiști care pot sta alături de orice expoziție din Europa. În ediția 2, cinci lucrări s-au vândut la prețuri între 250 și 9.000 de euro.

„Arta locală e la fel de bună ca piața internațională. Singura diferență este vizibilitatea. Și asta e ceva ce businessul poate schimba.”

Businessul moldovenesc e mai deschis decât credem

Înainte să lansez MAW, eram sceptic. Mă gândeam că va fi greu să convingi companiile să doneze spațiu publicitar cu valoare comercială clară. M-am înșelat. În ediția a doua, 17 companii au participat benevol: 11 posturi de radio și 6 companii de publicitate stradală. Valoarea comercială a spațiului donat: aproximativ 78.000 de euro. Zero lei în schimb.

„Businessul moldovenesc este deschis și foarte optimist față de cultură și artă. Dacă mergi cu o idee bună și o explici corect, oamenii răspund. Asta a fost, poate, cea mai mare surpriză a acestor doi ani.”

De ce e important ca această inițiativă să vină din privat

Moldova Art Week s-a născut în mediul privat – ca un manifest al antreprenoriatului implicat în cultură și artă. Nu am așteptat ca statul să finanțeze proiectul. Ministerul Culturii și Palatul Național ne-au susținut cu entuziasm și pentru asta le mulțumesc. Dar esența proiectului rămâne privată.

Am învățat din experiența de a lucra la cadrul legislativ al publicității că regulile bune nu vin de sus în jos – vin din dialog între sectorul privat și instituții. Același principiu se aplică și culturii: inițiativa privată susținută instituțional este mai stabilă și mai credibilă decât o inițiativă de stat susținută de privați.

Când businessul investește în cultură din convingere proprie, mesajul e mai puternic. Nu spunem că arta e importantă pentru că am primit bani să spunem asta. Spunem că arta e importantă pentru că am renunțat la bani în favoarea ei.

Ce urmează și de ce contează

În 2027, Moldova Art Week crește din nou. 300 de suprafețe publicitare. Artă la aeroport, la vamă, în restaurante, cafenele, parcuri, subteran. Artiști internaționali. O rezidență permanentă. Obiectivul pe termen lung – Chișinău ca referință regională pentru arta contemporană – pare ambițios. Dar am pornit de la 25 de artiști în 2024. Am ajuns la 104 în 2026.

„Cel mai important activ al acestui oraș este dublu: o comunitate de artiști gata să susțină și o comunitate de business gata să se implice fără bani, pe baza unor idei. Asta înseamnă enorm.”

Investind în cultură și artă, creăm un context de dezvoltare care ulterior influențează economia și generează un mediu de afaceri mai sănătos. Nu e filantropie. E strategie pe termen lung. Moldova are artiști. Are business dispus să susțină. Are instituții deschise. Singurul lucru care lipsește este convingerea că merită să încerci. Eu am încercat. A mers.