Au început să-și ascute săbiile cei mai îndrăzneți și cei mai tupeiști cavaleri.
Se pregătesc să cucerească Chișinăul.
Pregătesc cele mai hotărâte fețe. 
Se antrenează să ne străpungă cu cele mai sincere priviri.
Să ne spargă inimile cu cele mai emoționante cuvântări.
Când intră în campanie fiecare candidat crede că anume el e șansa Chișinăului la un viitor mai bun.
Fiecare crede, că el știe mai bine decât noi ce ne deranjează or supără în Chișinău.

Experimentele cu primarii sunt periculoase.
Până nu demult Chișinăul a avut un primar cu limba bună și cu caracter prost. Tânăr, cu față permanent nedumerită, el a fost ales nu pentru că era bun, ci pentru că, contracandidații erau mai răi. Dar nu a înțeles asta.
Pe lângă „avantajele” de mai sus mai era un „punct tare” – el era foarte dependent de dispoziția unchiului său.
Datorită managementului lor „creativ”, Chișinăul s-a umplut de anexe, construcții tâmpite și gunoi.
Mentenanța grădinițelor și școlilor a fost preluată benevol de părinți.
Infrastructura Apă-Canal gestionată de oamenii lor a ajuns cea mai spartă din lume. Probabil că ei aveau un program – zilnic undeva trebuie să curgă multă apă pe drum. O dată în lună – foarte multă.
Drumurile-s ca după război. Și peste tot mult-mult gunoi.

Ce am învățat noi din istoria asta de 11 ani.
Despre cum au iubit Chișinăul „tainic-aleșii Silvia și Ruslan” ca și despre morți – or de bine, or nimic.
Deci nimic.

Poate până să înceapă cavalerii-pretendenți să ne povestească de ce avem nevoie, încercăm noi înșine să înțelegem ce ne trebuie mai mult.
Ce nemulțumește cel mai mult în Chișinău?
Ce lipsește în Chișinău?
Or ce ne face să ne gândim că în altă parte ne-am simți mai bine decât în Chișinău?
Răspunzând la întrebările astea, probabil, am putea mai bine înțelege cine trebuie să intre în primărie.
Cine e mai pregătit să soluționeze problemele care ne deranjează.

E suficient să vorbești bine?
Or e mai important să gândești bine.
Și să poți acționa bine.
Chișinăul are nevoie de un primar frumos, arătos și la obraz gros?
Or de un primar care știe să vadă problemele, să găsească solutii raționale pentru ele și să determine implementarea lor?
Vrem ca primarul să stea zilnic pe la televiziuni și să apară prin presă, or să lucreze încordat, ca să vedem rezultate?

Acuș, iaca-iaca ei vor începe să iasă în fața noastră.
Acum se potrivesc costumele, se calcă cămășile albe, se lustruiesc pantofii.
Scenariștii scriu istorii despre trecutul eroic al cavalerilor-candidați și despre calitățile lor personale deosebite.
Sunt mai inteligenți decât Einstein.
Sunt mai buni decât Mama (Mother) Teresa.
Sunt mult mai generoși decât Bill Gates. Simplu nu au atâția bani câți are Gates. De asta (probabil) și vin la primărie.
Curând vor începe să cadă peste noi oceane de informații despre ei pe toate căile.
Pornești televizorul – ei.
La radiou – ei.
Pe bannerele din oraș – ei.
Pe fiecare stâlp – fețele lor luminate.
Pe net – ei.
În cutia poștală – tot ei.
Cetele branduite cu numele lor vor inunda străzile. Ne vor băga ziare și flyere peste tot.
Unii ne vor face concerte.
Alții, poate-or avea obraz și vor organiza niște mici. Chiar dacă „specialistul pe mici” și-a luată o vacanță nedeterminată, oamenii nu au trimis pofta de mâncare în vacanță.

Evident, banii pentru toate astea vin din partea „susținătorilor generoși” care au dorit să rămână anonimi. De asta vor face liste lungi de donatori în care vor apărea și chiar vor semna oameni care nu știu că au donat.

Morala.
Primarul Chișinăului trebuie să fie în stare să se ocupe de sute de probleme mari.
Să elaboreze proiecte și planuri.
Să găsească oameni potriviți și bani.
Să fie un „negociator de la Dumnezeu” și să poată convinge.
Să fie pe cât se poate cinstit.
Să fie organizat și disciplinat.
Așa om nu va organiza campanie țipătoare.
Nu va face concerte și nu va distribui mici.
Pentru că respectă votul și nu vrea să-l cumpere.
Deci, în campanie trebuie să fim atenți cu cine votăm.
Chișinăul are nevoie de un om bun în primărie mai mult decât el are nevoie de Chișinău.

Vitalie Dragancea