Este bine știut că, în special în anii electorali, clasa politică din Moldova se divizează în tabere distincte, încercând să obțină maximum de dividende politice din respectiva polarizare. Cu siguranță, anul 2018 nu va fi o excepție din acest punct de vedere, de aceea în rândurile de mai jos voi încerca să fac o analiză a situației politice din acest punct de vedere.
Prima posibilă divizare: unioniști și stataliști. Anul 2018 este unul cu o puternică semnificație pentru unioniști – este anul centenarului unirii Basarabiei cu România. De aceea, putem presupune că forțele unioniste vor organiza în 2018 mai multe acțiuni și, la fel, putem presupune că stataliștii vor încerca să combată starea de spirit pe care unioniștii vor dori să o inducă în societate. De aceea, în noul an ne putem aștepta la o acutizare și la o activizare atât a unioniștilor, cât și a stataliștilor. În ce măsură această divizare a societății se va expune și asupra vieții politice în general, rămâne de văzut.
A doua posibilă divizare: pro-ruși și pro-europeni. Această divizare ar conveni în special actualei guvernări, care tot mai clar dă de înțeles că intenționează să facă din integrarea europeană principalul său subiect de campanie în alegerile din 2018. Guvernarea și-a pregătit deja terenul în acest sens, inclusiv anunțând că va introduce obiectivul de integrare europeană în Constituție, adoptând proiectul de lege privind combaterea propagandei ruse, expulzând unii diplomați ruși din Moldova etc. Iar pentru a nu avea oponenți pe segmentul pro-european, guvernarea promovează de pe acum ideea că după următoarele alegeri va face coaliție cu… forțele pro-europene.
A treia posibilă divizare: adevărații pro-europeni și putere. Partidele pro-europene de opoziție acuză tot mai des guvernarea că nu e una pro-europeană și încearcă să o plaseze în aceeași tabără cu președintele Igor Dodon și cu socialiștii. Dacă vor continua același demers și acesta va da rezultatul scontat de opoziția pro-europeană, în anul 2018 am putea asista la o confruntare intre două mari tabere – guvernarea și Președinția, pe de o parte, și opoziția de centru-dreapta, pe de altă parte.
A patra posibilă divizare: guvernare și forțele anti oligarhice. Dar acest scenariu presupune că toată opoziția va face front comun, inclusiv socialiștii și „Partidul Nostru”, uitând de divergențe doctrinare, geopolitice, viziuni politice etc. E un scenariu posibil, mai ales în situația în care lupta dintre Președinție și guvernare va trece la un nou nivel și socialiștii ar decide că pentru ei e mai bine o largă coaliție împotriva puterii decât lupta de unii singuri. Dar, pentru reușita scenariului, va trebui și acceptul partidelor de centru-dreapta, care, deja la această etapă e clar, nu va fi ușor de obținut.
Dacă vor fi și alte divizări în anul electoral 2018, vom vedea. Cert este că 2018 nu va fi o excepție de la tradiția ce s-a stabilit deja și care arată că polarizările și divizările sunt inevitabile în astfel de ani.
Dumitru Spătaru
