Pe fundalul anotimpului de iarnă și totodată trecerea treptată a unor specii de animale (bovine, ovine, caprine și cabaline) la sistemul de creștere și exploatare în stabulație permanentă, impune crescătorilor de animale și păsări să întreprindă și să realizeze din timp o serie de acțiuni și lucrări prin care să se protejeze starea fiziologică și de sănătate a efectivelor care sunt crescute în exploatațiile comerciale sau în exploatațiile nonprofesionale din gospodăriile populației.
În acest context trebuie cunoscut că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, elemente care reprezintă starea animalului la un moment dat în raport cu factorii tehnologici de exploatare, respectiv de asigurare a unui confort biologic, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viață în decursul anului, factori oferiți de către proprietarii de animale, prin:
asigurarea spațiului vital indispensabil;
supravegherea zilnică a animalelor;
respectarea normelor tehnologice de exploatare, a parametrilor de microclimat, a ventilației și a normelor de zooigienă;
asigurarea consumului necesar de furaje și de apă;
aplicarea programelor de profilaxie a bolilor transmisibile, sau a tehnopatiilor;
asigurarea conceptului de securitate alimentară și trasabilitate.
Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor și implicit produse animaliere corespunzătoare, se recomandă ca pentru perioada de iarnă proprietarii de animale și păsări să asigure adăpostirea animalelor și păsărilor în spații corespunzătoare speciei și categoriei de vârstă, care să respecte densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea și zooigiena la parametrii normali, realizată prin:
remedierea, după caz, la adăposturi a elementelor de construcție exterioare și interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);
etanșeitatea ușilor și a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă și constantă în adăposturi;
asigurarea microclimatului optim, a coeficientului de luminozitate, umiditatea să fie cuprinsa între 65-70% și împrospătarea continuă a aerului prin ventilație naturală;
Suprafața totală de adăpostire și dimensiunea grupului pentru animale se determină în funcție de specie, vârstă, și alte caracteristici biologice:
la specia bovine, la viței 1,5 m², la tineret 1,8 – 3,5 m² și 6-8 m² la vaca adultă în sistem legat patul cu L – 1,8 m, l – 0,8 m și front de furajare 50 cm;
la ovine, densitatea în saivan trebuie să asigure 1,5 m² pe cap de oaie adultă și 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafață minimă de 2,5 m² pe cap de adult și de 0,5 m² pe miel. În perioada fătărilor adăpostul se compartimentează în funcție de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei);
igienizarea adăposturilor prin curățire mecanică, dezinfecții deratizare, dezinsecții și zugrăvit, efectuate cu unități specializate.
Asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare atât cantitativ, cât şi calitativ;
Asigurarea bunei funcționări a echipamentelor de adăpare și de furajare; se va acorda o deosebită atenție în mod special instalației de adăpare, având în vedere riscul de înghet al acesteia.
Verificarea disponibilității echipamentelor de rezervă, în principal a generatoarelor de energie electrică în cazul fermelor comerciale;
Inventarul stocului de furaje pe sortimente și indici de calitate, stabilirea și respectarea rațiilor zilnice de furaje în funcție de specie și categoria de animale.
Asigurarea condițiilor optime de depozitare, păstrare și administrare a stocurilor de furaje prin:
evitarea pășunatului pe suprafețele acoperite de brumă sau administrarea de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate, în perioada cu temperaturi scăzute, sau furaje depreciate calitativ, care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni digestive grave;
menținerea în stare de funcționare și igienă a instalațiilor, echipamentelor, containerelor și a vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea și transportul furajelor și să evite orice sursă de contaminare a acestora;
verificarea calității furajelor, respectarea recomandărilor specialiștilor în cazul unor necomformități.
La orice modificare a stării de sănătate sau de bunăstare a animalelor precum şi la apariția unor modificări comportamentale, deţinătorul are obligaţia ca pe lângă măsurile enumerate mai sus, să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate a animalelor din localitatea respectivă sau STSA local. De asemenea, în cazul în care, din cauza intemperiilor se produc pagube care afectează bunăstarea animalelor, proprietarii sunt obligaţi să anunţe de urgenta primăria sau STSA local pentru a fi luate măsurile necesare.
