Cunoscutul analist politic, Corneliu Ciurea, într-o postare pe platforma voxpublika, se referă la câteva obiecții formulate de opoziție în contextul propunerii Președintelui PDM, Vlad Plahotniuc de a trece la sistemul electoral uninominal: că demiterea sau revocarea deputaților este imposibilă, deoarece Constituția interzice expres acest lucru; că deja există în Moldova o asemenea practica – cea a demiterii primarilor – care se dovedește a fi ineficientă pentru că moldovenii recurg rar la ea; că o asemenea lege este anti-democratică, fiindcă statele europene nu o practică.

El amintește în context că „într-adevăr, articolul 68 al Constituției Republicii Moldova consfințește mandatul reprezentativ, spunând în punctul doi că „orice mandat imperativ este nul”.

„Mandatul reprezentativ, consfințit în Constituția Moldovei, denotă faptul că parlamentarul reprezintă întreaga națiune care nu poate fi divizată în tot felul de grupuri – etnii, circumscripții, raioane, clase. De vreme ce este așa, orice deputat este obligat în cadrul ședințelor Parlamentului să delibereze și să reprezinte națiunea prin avansarea unor proiecte care corespund cel mai bine intereselor acestei națiuni generale și ipotetice. Observăm că națiunea în acest context este o entitate abstractă, omogenă, generală. E felul în care francezii văd alcătuirea statului. Noi și românii am preluat acest model”, notează sursa.

Totodată, Corneliu Ciurea afirmă că, „în opoziție cu mandatul reprezentativ, mandatul imperativ este acordat deputatului care reprezintă o parte din popor – anume acea parte care-l trimite în Parlament”. „Astfel, poporul este văzut ca entitate concretă compusă din mai multe grupuri de interese, straturi și segmente. Poporul nu este o națiune omogenă ci un melanj de interese contradictorii. Din această cauză, deputatul nu are dreptul să articuleze puncte de vedere distincte ci el este obligat să promoveze în Parlament vrerea și poruncile celor care l-au ales. În cazul în care n-o face, deputatul își trădează alegătorii și poate fi demis prin referendum. Într-o asemenea interpretare, poporul este o entitate concretă, compusă din grupuri cu fizionomii distincte, eterogenă și fragmentată. E felul în care văd democrațiile englezii și americanii dar și partidele socialiste și comuniste din perioada sovietică”, afirmă analistul.

El susține că „e adevărat că mandatul imperativ poate fi găsit astăzi în țări mai curând exotice – Indonezia, Cuba, Fiji, Namibia și insulele Seychelles, dar elemente ale mandatului imperativ există și în Germania – membrii Bundesratului – camera superioară a Parlamentului Germaniei – nu votează potrivit propriei voințe ci în funcție de indicațiile primite din partea guvernelor landurilor care i-au delegat”.

„Cu toate acestea, mandatul imperativ a fost extrem de popular în fostele state socialiste – URSS, Polonia, România, Cehoclovacia, Bulgaria, Republica Democrată Germană. În acest context este de neînțeles felul în care se poziționează socialiștii moldoveni. Tradiția centralismului democratic, proprie acestor partide, îi obligă să fie favorabili exercitării mandatului imperativ. Criticile pe care le aduc acestei idei sunt mai curând determinate de opoziția lor politică față de persoana lui Vlad Plahotniuc și nu față de ideea mandatului imperativ”, menționează Corneliu Ciurea.

În opinia sa, „chiar dacă mandatul imperativ nu poate fi găsit în multe state, nimic nu ne împiedică să fim deschizători de drumuri”. „Asta pentru că potrivit specialiștilor în materie, ignorarea acestui principiu în democrațiile moderne este condiționată de motive cu precădere pragmatice – politicienii europeni vor mai multă stabilitate în exercitarea mandatului și cât mai puține surprize neplăcute din partea alegătorilor. Mandatul reprezentativ, în opinia lor, creează o previzibilitate a actului guvernării pentru că deputații se înțeleg mai ușor în parlament, ignorând opiniile oamenilor care i-au ales. Poate totuși n-ar strică să dărâmăm aceste cârdășii politice pragmatice?”, mai notează analistul.

Cristina Pendea