Acum, când au trecut deja câteva zile după referendumul eşuat de demitere a Primarului capitalei, Dorin Chirtoacă, iar spiritele s-au mai domolit, putem veni cu câteva concluzii importante pe marginea acestuia.

Prima concluzie. Marele beneficiar de eşecul acestui referendum este Partidul Democrat. Chiar dacă nu există nici o legătură oficială între primarul interimar, Silvia Radu şi partidul de guvernare, este absolut evident (şi mai mulţi analişti şi politicieni atrag atenţie asupra acestui lucru) că PDM controlează şi, cel mai probabil, va controla Primăria capitalei minimum până la următoarele alegeri.

A doua concluzie. Eşecul referendumului nicidecum nu poare fi considerată o victorie Partidului Liberal. Oamenii nu au participat la referendum nu pentru că l-ar susţine pe Dorin Chirtoacă şi pe liberali (sondajele arată clar că PL şi-a pierdut susţinerea de altă dată), ci mai degrabă pentru că în capitală se atestă din nou acelaşi fenomen electoral care a fost simţit şi în 2005 – apatia. În 2005 patru tentative repetate de alegere a Primarului capitalei au eşuat anume din cauza acestei apatii, care a determinat o prezenţă sub orice critică a electoratului la votare. Şi, apropo, pe fonul acelei apatii s-a manifestat destul de bine actualul primar Dorin Chirtoacă, care peste doi ani a reuşit să câştige bătălia pentru Primărie. Ca şi în 2005, apatia a afectat atât electoratul de dreapta, cât şi cel de stânga.

A treia concluzie. În ce măsură a fost afectat rating-ul socialiştilor în capitală de eşecul referendumului se va putea de judecat abia după următorul scrutin. La această etapă, e greu de spus dacă acesta a fost sau nu afectat. Faptul că la referendum au participat mai puţini alegători decât au votat pentru candidatul socialist la precedentul scrutin nu poate fi considerat un argument în acest sens. După cum afirmam mai sus, nu e exclus ca acesta să fie rezultatul apatiei generale ce a cuprins electoratul, dar care, după cum arată practica anilor precedenţi, are putea trece relativ repede. Spre exemplu, în 2005, pe fonul apatiei generale a alegătorilor din capitală, la alegerile anticipate ale primarului au participat doar jumătate din electoratul tradiţional la acea vreme al comuniştilor, iar peste doi ani comuniştii au revenit la vechile poziţii, fiind la un pas de a câştiga Primăria capitalei.

A patra concluzie. Cu siguranţă, pierdanţi de pe urma eşecului referendumului sunt partidele pro-europene de centru-dreapta. Boicotând referendumul, acestea au ratat o ocazie bună pentru a scoate Primăria capitalei de sub controlul guvernării centrale a ţării, de a o prelua şi de a începe o campanie victorioasă de preluare a întregii puteri în stat, ce ar fi fost finalizată după următoarele alegeri parlamentare.

A cincea concluzie. Eşecul referendumului îl pune într-o situaţie extrem de complicată pe Dorin Chirtoacă, chiar dacă s-ar părea că acesta ar trebui să fie mulţumit de rezultatul plebiscitului din data de 19 noiembrie. El rămâne ostatic al funcţiei pe care o deţine oficial, nu şi de facto. Astfel, având interes de a-l ţine pe Dorin Chirtoacă departe de Primărie şi de a conduce în lipsa lui cu treburile din capitală, democraţii vor face tot posibilul ca suspendarea lui să dureze minimum până aproape de următoarele alegeri, iar ca acesta să nu le încurce calculele electorale ulterioare, nu e exclus că vor influenţa condamnarea lui în ajunul următorului scrutin sau emiterea unei decizii judecătoreşti ce nu-i va permite să candideze, chiar dacă va rămânea în libertate. Dorin Chirtoacă poate împiedica acestor planuri să se realizeze doar printr-un acţiune „în forţă” pe cont propriu – demisionează şi provoacă alegeri anticipate ale Primarului capitalei. Deşi, din alt punct de vedere, aceasta ar putea să urgenteze procesul de condamnare a sa. Măcar şi din răzbunare.

Desigur, pe marginea referendumului eşuat din 19 noiembrie pot fi făcute şi alte concluzii, dar cele cinci menţionate mai sus sunt cele mai importante.

Dumitru Spătaru