Anul 2017 a fost unicul din ultima perioadă în care nu am avut alegeri. Acest aspect i-a determinat pe unii analiști și politicieni să-l califice drept un an al stabilității, în timp ce alții cred că, în linii mari, acesta a fost un an instabil, dat fiind desele răsturnări de situație înregistrate pe parcursul lui.

Astfel, am început anul având la putere o coaliție declarată dintre democrați, liberali, și două grupuri de deputați – unul constituit din ex-comuniști, iar altul – din ex-liberal-democrați. Însă, deja către luna martie, apar primele semne că această coaliție nu e deloc beton (vorba liderului PL, Mihai Ghimpu), iar piatra de care se poticnește este intenția Partidului Democrat de a implementa în Moldova sistemul electoral uninominal. Această idee nu este susținută de liberali și între cele două partide din coaliția de guvernare apar disensiuni evidente.

Pe fondalul acestei situații din coaliția majoritară, PD decide să-și întărească rândurile și deja în luna martie la fracțiunea democraților aderă 14 ex-deputați comuniști. În paralel, are loc consolidarea grupului parlamentar al popularilor europeni. În scurt timp, acest grup ajunge la 10 deputați, iar democrații, atrăgând și unii foști liberal-democrați, ajung să aibă o fracțiune parlamentară de peste 40 de membri. Consolidarea acestor două grupuri parlamentare, care împreună aveau numărul necesar de mandate pentru a crea o nouă coaliție majoritară, face ca ideea reconfigurării guvernării să răsune tot mai des.

Aprilie și mai se dovedesc luni decisive în acest sens. Ca urmare a arestării unor reprezentanți marcanți ai PL, inclusiv a Primarului general al capitalei, Dorin Chirtoacă, dat și ca urmare a intenției tot mai clare a PD de a merge pe calea modificării sistemului electoral, liberalii se retrag de la guvernare. Iar aceasta dă un impuls serios altei intenții a PD – de a efectua reforma Guvernului, pe care o anunțase încă în aprilie 2016. Această reformă ajunge să fie adoptată în luna iulie, în rezultat numărul ministerelor reducându-se de la 16 la 9, iar PD, chiar dacă oficial era secundat la guvernare de PPE, ajunge să dețină practic întreaga putere în stat.

Toate aceste evenimente politice majore însă au loc în paralel cu activizarea altui actor politic important – Președintele Igor Dodon, secundat de Partidul Socialiștilor. De la începutul anului, șeful statului se poziționează destul de reușit, promovând activ proiecte ce vizau politica internă, reintegrarea țării, domeniul social, cooperarea cu societatea civilă, relațiile cu Rusia și eliminarea problemelor existente în acest sens etc. Șeful statului reușește să promoveze sistemul electoral mixt ca alternativă sistemului uninominal, vine cu ideea unui referendum consultativ pe data de 24 septembrie (blocată în ultimă instanță), lansează, împreună cu PSRM, (inclusiv și ca urmare a blocării referendumului) inițiativa privind trecerea la forma prezidențială de guvernare, întreprinde alte acțiuni importante. Mai mult ca atât, antrenat într-o polemică acută cu puterea privind împuternicirile sale în domeniul forțelor armate, al politicii externe, în ceea ce ține de numirea în funcție a membrilor cabinetului de miniștri și de intrarea în vigoare a legilor, șeful statului reușește să se poziționeze destul de bine și să obțină importante dividende politice.

Și pentru opoziția de centru-dreapta anul politic 2017 a fost important. Aceasta a organizat mai multe acțiuni de protest memorabile (mau ales împotriva schimbării sistemului electoral), și-a consolidat relația de colaborare cu factorii decizionali de nivel european (cea mai mare familie politică europeană – PPE, la care au aderat PAS și PDA), a ajuns la decizia de principiu de a participa în comun la următoarele alegeri parlamentare (PAS și PDA) etc.
Anul a culminat cu ample remanieri guvernamentale, în rezultatul cărora mai mult de jumătate din membrii Guvernului au fost înlocuiți în funcții.

Toate acestea arată că anul 2017 a fost unul plin de evenimente și de răsturnări de situație. Și dacă unii cred că acesta a fost anul stabilității, iar alții – al instabilității, părerea mea este că cel mai corect ar fi să-l numim anul stabilității instabile.

Igor Volnițchi