Sunt întrebări care mă macină serios.

Urmăresc unele statistici, cele care îmi par importante pentru viitorul Chișinăului în particular, și a Moldovei în general. Tendințele mă îngrijorează din ce în ce mai mult.

Mă îngrijorează scăderea rapidă a numărului de studenți în Chișinău. Doar în Chișinău sunt cele mai dotate universități atât ca corp de profesori, cât și ca bază materială..? Înțeleg. Mulți copii pleacă în afara Moldovei pentru diplome mai respectate. Dar câți se vor întoarce ei înapoi? Câți din cei plecați s-au întors în Moldova? Și mă descurajează dispozițiile în rândul liceenilor. Majoritatea absolvenților de liceu își exprimă intenția clară de a pleca în afara țării. Asta în Chișinău.

Ce se întâmpla la nivel de țară? Câți din copiii plecați din localitățile Călărașilor or Hânceștilor se vor întoarce la baștina lor? Când mă gândesc la întrebările astea nu mă bucură nici creșterile anunțate ale PIB-ului. Pentru că PIB-ul e despre azi.

Dar ce va fi mâine? În spatele cifrelor PIB-ului stau oameni. Unii muncesc și produc mărfuri și servicii. Alții cercetează, inventează și proiectează produse noi. Sunt și cei, care analizează nevoile și problemele oamenilor și localităților, și elaborează soluții pentru ele. Toți ei sunt PIB-ul ca producători și consumatori.

Cum va fi PIB-ul nostru mâine, dacă Moldova tot pierde tinerii? Și aici nu mă refer doar de depărtarea lor de părinți și rude – ce evident e foarte trist. Mă refer la valoarea lor ca forță de generare în economie. Ei pleacă și generează pentru economiile altor țări și orașe.

Cu cine vom rămâne noi peste 5 ani? Peste 10 ani? Ce putem face ca să schimbăm tendința periculoasă? Și când trebuie să facem? Cred că toată atenția și energia oamenilor din coridoarele executivului trebuie să fie concentrată acum pe răspunsul la întrebările astea. Nu arunc doar pe ei sarcina. Mă îngrijorează intențiile de plecare ale tinerilor și încerc să găsesc soluții.

Tinerii de azi sunt informați. Și sunt liberi. Liberi cu adevărat. Ei cunosc oportunitățile, care le pot găsi in alte orașe și țări și merg încolo. Azi asta e simplu. Suntem liberi de vize cu întreaga Uniune Europeană. Tinerii merg după locuri de muncă calitative și stabile, plătite suficient pentru a porni în viața autonomă.

Mulți dintre ei merg după posibilități de creștere profesională. Alții, și mai ambițioși, merg să se angajeze la companii unde ei vor participa la elaborarea unor tehnologii de viitor. Putem fi mândri de tinerii noștri – ei se integrează perfect în orice societate civilizată. În Moldova cresc tineri buni. Deștepți. Educați. Dar încă nu am învățat să-i păstrăm.

Deci, ce trebuie să facem? Să aducem în Moldova oportunitățile, care-i ademenesc pe ei în afară. Avem tot necesarul. Avem pământ și nu vom avea niciun folos din pământul ăsta dacă vom rămâne fără copii. Trebuie să oferim investitorilor și pământ și acces la infrastructuri numai ei să vina și să construiască locații de producere în Moldova.

Cu timpul vor muta în Moldova și părți din activitățile de cercetare și dezvoltare.
Cum să le oferim? Gratuit. În schimbul unor angajamente clare cum ar fi volumul investițiilor, numărul locurilor de muncă direct create și mărimea salariilor. Pământul trebuie să aducă folos societății.

Nichita Țurcan, consilier municipal, doctor în științe tehnice, candidat la un nou mandat în CMC