Fosta ministră a Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în Guvernul Sandu, Ala Nemerenco, a făcut o listă a celor 8 greșeli „fatale” care au dus la eșuarea răspunsului sistemului de sănătate la COVID-19, transmite CURENTUL.

Ala Nemerenco scrie pe o rețea de socializare că nu s-a așteptat la altceva decât „că vor fi iar învinuiți oamenii pentru rezultate proaste în gestionarea epidemiei”.

„Numai gestionarii nu au nicio vină. Ei sunt perfecți. Au gestionat de minune. Cel mai bine în lume – asta ni s-a tot repetat de câteva ori în fiecare zi. Până lumea a obosit și a încetat să-i mai asculte”, scrie Ala Nemerenco.

În acest context, Ala Nemerenco a punctat despre 8 greșeli.

„#1. Comisiile – și extraordinară în sănătate publică și cea excepțională nu și-au înțeles până la urmă funcția, au emis decizii departe de cele care trebuiau să fie emise, adesea chiar controversate.

#2. Toată situația s-a aflat sub influența politicului. Luarea deciziilor era coordnată de șeful statului, Președintele se implica în activitatea comisiilor din care nu făcea parte, dădea indicații, făcea recomandări, etc.

#3. Comunicarea cu populația a fost sub orice critică. Trei persoane fără studii medicale au promovat de dimineața până seara mesaje cu conținut strict medical și nu medicii, în special epidemiologi. Foarte frecvent mesajele erau eronate și se excludeau unele pe altele. Toate acestea au trezit doar nedumerire și neîncredere din partea populației, și ca rezultat au dezvoltat o atitudine neserioasă față de epidemie.

#4. Nu s-au urmat recomandările ghidurilor OMS cu referire la autoizolare, tesare, și alte acțiuni cu caracter epidemiologic. S-a autoizolat prost – fără monitorizare strictă cu verificare la domiciliu, nu a fost folosită de loc autoizolarea instituționalizată în cazurile când nu au existat condiții pentru o autoizolare conform ghidurilor, s-a testat foarte și foarte puțin (doar suspecții), iar instituțiile de tratament s-au organizat necorespunzător situației epidemice ce a dus la infectarea multor spitale.

#5. Personalul medical nu a fost asigurat suficient de la bun început cu echipament de protecție, iar adesea echipamentul pus la dispoziție nu a corespuns cerințelor. Totodată au lipsit standarde, protocoale, ori ele au fost elaborate mult prea târziu. Instruirile au fost foarte scurte, on line.

#6. Cetățenii au fost permanent învinuiți – diaspora că a adus boala din Italia sau că nu au poliță de asigurare, cei de pe loc că s-au îmbolnăvit, personalul medical – că s-au infectat nu la locul de muncă, și acu, pe final – că nu se conformează deciziilor și situația a ieșit prost nu din cauza gestionării proaste, dar iarăși, din cauza lor. Toate acestea au dus la stigmatizarea pacienților cu COVID-19 și divizarea societății, or, o societate neconsolidată nu are șanse de izbândă.

#7. Motourile gestionării epidemiei au fost: „Avem de toate”, „Nu avem nevoie de nimic”, „Totul este bine”, „Suntem cei mai buni și alte țări au ce învăța de la noi”. Aceste mesaje nu au dus la nimic bun decât la erodarea și mai departe a încrederii în autorități deoarece fiecare cunoaște capacitățile reale ale sistemului medical de a reacționa.

#8. Starea de urgență de 2 luni nu și-a atins scopul de a bloca epidemia și a elimina coronavirusul de pe teritoriul Republicii Moldova anume din motivele indicate mai sus. Starea de urgență nu este un element care biruie direct COVID-ul, ci un fundal pentru realizarea unui șir de măsuri epidemiologice. Astfel, au fost „arse” inutil 2 luni de „stat acasă” ca astăzi să aflăm că am putea s-o luăm de la început”, menționează Ala Nemerenco.

Cristina Parfeni