De aproape 20 de ani (din 1999) în Republica Moldova există doar partide republicane. Puţinele partide regionale care au existat anterior în RM şi-au încetat existenţa odată cu reforma partidelor din 1998-1999. Dar, cum istoria se repetă, se pare că într-un viitor previzibil Moldova va trebui să revină din nou la partidele regionale, mai bine zis să accepte activitatea acestora.

În Europa, există trei tipuri de abordări în raport cu partidele regionale. Prima categorie – ţările care interzic categoric partidele regionale. Cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă Portugalia, care are în componenţa sa arhipelagurile Azores şi Madeira – regiuni autonome cu statute politice şi administrative proprii. În alineatul 4 al Articolului 51 din Constituţia acestei ţări e prevăzut în mod expres că „nici un partid nu poate fi constituit dacă denumirea şi scopurile lui statutare indică asupra caracterului lui regional”.

A doua categorie – ţările care interzic partidele regionale, dar nu o fac în mod atât de categoric. Un bun exemplu în acest sens este Rusia. Deşi este o federaţie cu peste 80 de subiecţi, Rusia nu permite activitatea partidelor regionale. Constituţia se referă în mod expres la drepturile cetăţenilor la asociere, inclusiv în partide politice, însă detaliile referitoare la condiţiile înregistrării partidelor politice fac imposibilă existenţa acestora în Rusia.

A treia categorie – ţările care permit activitatea partidelor regionale. În acest sens relevant este exemplul Spaniei (17 unităţi autonome, în care activează minimum câte un partid regional).

Ca şi abordare, Republica Moldova este foarte aproape de Rusia. Adică, legislaţia nu interzice expres activitatea partidelor regionale, dar detaliile legislative ce ţin de înregistrarea formaţiunilor politice fac practic imposibilă activitatea acestui tip de partide.

Chiar dacă articolul 41 din Constituţia RM „Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice” prevede că: (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri. (2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sînt egale în faţa legii. (3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice.”, există articolul 8 din Legea partidelor „Depunerea documentelor pentru înregistrarea partidului politic”, care, la litera d), cere formaţiunilor politice ca „la momentul constituirii partidului, membrii acestuia trebuie să fie domiciliaţi în cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din Republica Moldova, dar nu mai puţin de 120 de membri în fiecare din unităţile administrativ-teritoriale menţionate”. Această prevedere a fost introdusă în lege în 1998 şi ea practic a interzis partidele regionale în RM.

Până la acel moment, în RM au existat doar două partide regionale: Partidul Popular al Găgăuzilor şi Partidul Popular „Vatan”. Partidul Popular al Găgăuzilor nu a participat la nici un scrutin republican, chiar dacă liderul său a făcut politică ani buni de zile în autonomia găgăuză, fiind chiar şi primar al oraşului Comrat. În alegerile în Adunarea Populară de la Comrat din 1995, formaţiunea a obţinut un mandat de deputat, deşi a înaintat patru candidaţi. Acesta a revenit liderului partidului, Constantin Tauşanji din partea circumscripţiei nr. 5 de la Comrat.

Partidul Popular „Vatan” a fost conceput şi s-a manifestat ca un partid regional. La alegerile başcanului Găgăuziei din 28 mai 1995, formaţiunea îl înaintează în calitate de candidat pe Mihail Kendighelean. Acesta acumulează 17 924 voturi (23,7%) şi trece în turul doi, unde, la data de 11 iunie 1995, pierde în faţa lui Gheorghe Tabunşcic. În turul doi, Mihail Kendighelean a acumulat 22 081 voturi (31,9%). La alegerile în Adunarea Populară de la Comrat din acel an, „Vatan” înaintează 16 candidaţi însă doar 5 dintre ei (15,1%) ajung deputaţi. La alegerile parlamentare din 1998, „Vatan” participă în cadrul blocului electoral „Mişcarea Socialistă”, care acumulează 1,83% din voiturile alegătorilor.

Aceste două exemple de partide regionale arată că temerile precum că existenţa unor astfel de formaţiuni ar pune în pericol integritatea teritorială a RM au fost neîntemeiate. De fapt, partidele regionale nici nu ar putea să-şi mai continue activitatea dacă ar prezenta careva pericol pentru statalitate, suveranitate, integritate. Articolul 41 din Constituţie, alineatul (4) prevede clar că: „Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sînt neconstituţionale”. Relevant este şi articolul 3 din Legea partidelor „Restricţii vizînd activitatea partidelor politice”, care stabileşte că: „(1) Sînt interzise partidele politice care, prin statutul, programul şi/sau activitatea lor, militează împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale a ţării, valorilor democratice şi ordinii de drept a Republicii Moldova, utilizează, pentru realizarea scopurilor lor, mijloace ilegale sau violente, incompatibile cu principiile fundamentale ale democraţiei. (2) Este interzisă afilierea partidelor politice la organizaţiile politice internaţionale ale căror scopuri sau activitate contravin prevederilor alin. (1). (3) Partidele politice nu pot practica activităţi militare, paramilitare, precum şi alte activităţi interzise prin lege”. Deci, Moldova are o legislaţie suficient de puternică pentru a face faţă oricăror devieri spre separatism sau altor tendinţe de acest gen ce ar putea fi eventual manifestate de partidele regionale.

Când, totuşi, Moldova va fi nevoită să revină la practica partidelor regionale, înlăturând impedimentele ce fac imposibilă activitatea acestora? Acest lucru se va întâmpla inevitabil când se va purcede la examinarea problemelor din aşa-numitul coş-III ce ţine de statutul politic al regiunii transnistrene în componenţa RM. Vrem noi sau nu vrem, dar realitatea ne arată că în stânga Nistrului funcţionează partide politice. Chiar dacă sistemul politic din regiunea transnistreană e unul neconstituţional, el, totuşi, funcţionează. La un moment dat se va ajunge să se discute şi despre integrarea sistemelor politice de pe cele două maluri ale Nistrului, nu numai despre integrarea sistemelor economice, sociale, judiciare etc. Şi e puţin probabil că Tiraspolul pur şi simplu va refuza la propriul sistem politic. În acest caz, unica soluţie reală va fi ca RM să aibă o astfel de legislaţie care să permită partidelor din stânga Nistrului să se declare regionale şi să-şi continue activitatea în plan regional. Nu e exclus că în acest caz vor reapărea partide regionale şi în autonomia găgăuză.

Toate acestea ne duc la gândul că, mai devreme sau mai târziu, în Moldova vor reapărea partide regionale, aşa cum au fost şi până în 1998-1999. Iar reapariţia lor, cu siguranţă, va redimensiona întregul sistem politic al ţării.

Dumitru Spătaru