Curtea Constituțională (CC) a pronunțat un aviz negativ privind proiectul de lege pentru modificarea articolului 46 din Constituție. Avizul a avut la bază sesizarea a 56 de deputați ai Partidului Acțiune și Solidaritate. Deputații au urmărit completarea articolului 46 alin. (3) din Constituție, astfel încât teza a doua a articolului să aibă următorul conținut: „Caracterul licit al dobândirii se prezumă, cu excepția averii persoanelor care exercită funcții publice”, informează CURENTUL.

În cadrul unui briefing de presă, Domnica Manole, președintele Curții, a declarat:

„Deputații au susținut că instituția confiscării averii nejustificate a funcționarilor publici poate fi considerată o problemă, având în vedere interpretarea articolului 46 alin. (3) din Constituție dată de Curtea Constituțională în două hotărâri din 2011 și din 2015. Autorii sesizării au subliniat că mecanismul de confiscare a averii nejustificate trebuie eficientizat. În acest sens, în privința persoanelor care exercită funcții publice, sarcina probei trebuie să se repartizeze potrivit unui standard mai redus decât cel pe care îl presupune Constituția în prezent, în cazurile privind pretinsa dobândire ilicită a averii.

Având în vedere jurisprudența sa relevantă în vigoare la data formulării acestei sesizări, Curtea a observat că proiectul avizat ar face incident dreptul de proprietate privată garantat de articolul 46 din Constituție.

Analizând Hotărârile sale nr. 21 din 20 octombrie 2011 și nr. 6 din 16 aprilie 2015, Curtea a constatat că a stabilit anterior că măsura confiscării ar fi reglementată constituțional doar în cazul săvârșirii unor infracțiuni sau contravenții.

Curtea a notat că o astfel de constatare, vine în contradicție cu jurisprudența referitoare la articolul 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit acestei jurisprudențe, instituția confiscării poate opera în mod separat de o cauză penală sau contravențională și în contextul unor proceduri civile și că în astfel de cazuri nu este incident principiul prezumției nevinovăției.

Pornind de la această contradicție și pentru a asigura aplicarea precisă a articolului 4 din Constituție, la 10 martie 2022 Curtea a revizuit cele două hotărâri ale sale din 2011 și, respectiv, 2015. În hotărârea sa de revizuire, Curtea a reținut că:

1) în cele două hotărâri sunt afirmate premisa confiscării care poate avea loc doar în cadrul unui proces penal și premisa că măsura confiscării este reglementată constituțional doar în cazul săvârșirii unor infracțiuni sau contravenții. Aceste premise nu se sprijină pe textul articolului 46 alin. (3) din Constituție și sunt infirmate de reglementările internaționale relevante și de exemplele oferite în hotărârea Gogitidze și alții împotriva Georgiei din 2015 a Curții Europene;

2) în Hotărârea din 2011 este afirmată premisa existenței unui singur standard de probă în cazul procedurilor în care funcționarilor publici li se impută dobândirea ilicită a averii. Această premisă nu decurge din textul articolului 46 alin. (3) din Constituție și este infirmată de considerentele Curții Europene în cauza Gogitidze, care menționează, cu titlu de exemple, probarea „dincolo de orice dubiu rezonabil” și probarea potrivit balanței probabilităților, aplicabile în procedurile penale sau în procedurile civile;

3) în cele două hotărâri este afirmată premisa „legăturii indisolubile” dintre prezumția caracterului licit al proprietății și prezumția nevinovăției. Această premisă nu-și are fundamentul în textul articolului 46 alin. (3) din Constituție și contravine considerentelor Curții Europene din hotărârea Gogitidze.

De asemenea, Curtea a notat că în cele două hotărâri posibilitatea confiscării a fost făcută dependentă de existența unei cauze penale sau contravenționale. Însă în hotărârea Gogitidze, Curtea Europeană a reținut că există standarde juridice europene și chiar universale comune care încurajează confiscarea bunurilor legate de infracțiuni grave, cum ar fi corupția, spălarea de bani, infracțiunile legate de droguri și altele, fără o condamnare penală prealabilă. Mai mult, sarcina probării originii licite a bunurilor despre care se presupune că au fost dobândite în mod ilicit poate fi transferată în mod legitim asupra pârâților în cadrul unor proceduri non-penale de confiscare. Măsura confiscării poate fi aplicată nu doar în cazul produselor directe ale unei infracțiuni, ci și în cazul bunurilor, inclusiv al oricărui venit sau al altor beneficii indirecte, obținute prin convertirea ori transformarea produselor directe ale infracțiunii sau prin amestecul acestora cu alte bunuri, eventual legale. Măsura confiscării nu poate fi aplicată doar în cazul persoanelor bănuite direct de comiterea infracțiunilor, ci și în cazul terților care au dobândit un drept de proprietate fără buna-credință cerută, prin disimularea rolului lor ilicit la acumularea averii în cauză.

Mai mult, Curtea Europeană a subliniat că principiul prezumției nevinovăției nu este aplicabil în cazul confiscării bunurilor dispuse în contextul unei proceduri civile care nu implică stabilirea unei acuzații penale și care nu are un caracter punitiv, ci unul preventiv și/sau compensatoriu.”

În Avizul său – a mai spus Manole – Curtea a subliniat că instituția confiscării poate opera în mod separat de o cauză penală sau contravențională, de exemplu în contextul unor proceduri civile in rem. În cadrul unor asemenea proceduri, standardul probei este mai redus decât standardul probării „dincolo de orice dubiu rezonabil”, care operează în procesele penale. Standardul balanței probabilităților, care operează în procesul civil, presupune ca instanțele să constate că un fapt este stabilit dacă sunt convinse că probabilitatea ca faptul să fi avut loc este mai mare decât probabilitatea ca faptul să nu fi avut loc.

„Având în vedere considerentele hotărârii de revizuire din 10 martie a anului curent și jurisprudența relevantă a Curții Europene referitoare la dreptul de proprietate, Curtea a observat că textul actual al articolului 46 alin. (3) din Constituție nu stabilește niciun impediment pentru realizarea obiectivului declarat de autorii proiectului de lege constituțională.

Totodată, Curtea a observat că textul de modificare propus în inițiativa de revizuire a Constituției va elimina orice posibilitate de repartizare a probei în cazul persoanelor care exercită funcții publice, în contextul unor cauze privind confiscarea averii nejustificate. Formularea „cu excepția averii persoanelor care exercită funcții publice” induce ideea caracterului ilicit al averii acestor persoane, care se prezumă. Această formulare contravine condiției impuse, în prezent, de articolul 46 alin. (3) din Constituție, potrivit căreia cel care face o afirmație, adică autoritățile statului, trebuie să o dovedească, cu un standard de probare mai ridicat sau mai redus. Formularea în discuție elimină necesitatea vreunui standard de probă din cele pe care le admite, în prezent, articolul 46 alin. (3) din Constituție, indiferent dacă se desfășoară proceduri penale sau proceduri non-penale. În contextul unor eventuale litigii privind confiscarea averii unei persoane care exercită funcții publice, formularea propusă va permite ca autoritățile publice să facă doar afirmații, fără să le dovedească. Ea va plasa persoanele care exercită funcții publice într-un dezechilibru față de autoritățile statale. Astfel, este suprimată o garanție a dreptului de proprietate, fapt interzis de articolul 142 alin. (2) din Constituție.

Curtea a reiterat că textul actual al articolului 46 alin. (3) din Constituție nu reprezintă un impediment pentru aplicarea unor standarde de probă diferite, în funcție de tipul procedurilor (penale sau non-penale), pentru implementarea obiectivului urmărit de autorii proiectului de modificare a Constituției.

Având în vedere cele menționate, Curtea a conchis că proiectul de revizuire a Constituției propus de autorii sesizării nu corespunde cerințelor stabilite la articolul 142 alin. (2) din Constituție, pentru că are ca rezultat suprimarea unei garanții a dreptului de proprietate al persoanelor care exercită funcții publice. Prin urmare, proiectul nu poate fi înaintat Parlamentului spre examinare”, a mai spus președintele Curții.

Acest Aviz este definitiv, nu poate fi supus niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Cristina Gurez