Cumva se întâmplă că în fiecare an, (tradițional), bradul din Chișinău se transformă într-o problemă națională, deși, în mod normal sau mai bine-zis într-o țară și capitală normală, acest lucru nu ar trebui să se întâmple. Bradul înseamnă startul sărbătorilor de iarnă, iar autoritățile locale sunt cele care au grijă ca totul să fie pregătit.

Anul 2017, la capitolul „Pomul de Crăciun din Capitală”, a devenit „cireașa de pe tort”. În primul rând pentru că pomul de sărbători nu a fost inaugurat la 1 decembrie – tradiție de câțiva ani pentru chișinăuieni, mai ales că în multe capitale europene (cum pretinde și Chișinăul că este) inaugurarea târgurilor de Crăciun a avut loc încă în noiembrie, lăsând loc de interpretări și comentarii nu doar din partea locuitorilor Capitalei, iar în al doilea rând pentru că primarul interimar, dorind „cel mai cel” brad din toate timpurile, nu a luat în calcul toate detaliile, și promisul brad din Munții Carpați a ajuns distrus și a fost „protagonistul” multor fotografii, glume și declarații de toate felurile pe rețelele de socializare. Apoi, primarul interimar ne anunță că bradul va fi scos, asta după ce cineva și-ar fi dorit, intenționat, ca bradul să nu ajungă în stare bună în PMAN. Am dubii că ar fi fost vorba de sabotaj și intenții rele, or era și logic că un brad „viu”, de 29 de metri, după o cale de câteva ore, să nu mai arate exact ca în pădure, mai ales dacă nu sunt asigurate condiții stricte pentru transportare și ele nu au fost – cel puțin asta se vede din imaginile video apărute în presă și pe rețele. Așa ori altfel, cele 15 mii de lei pentru brad din bugetul municipal au fost date-n vânt, plus cheltuielile de transport, și ne-am ales cu un alt brad – „jertfă” făcută de primarul interimar, care a achitat din propriul buzunar pentru un pom din curtea unei grădinițe… din Chișinău.

Adevărul e că bradul acesta arată mult mai bine decât cel adus din Carpați, poate nu mai bine decât cel „promis”, însă acela – „promis” a rămas. Povestea bradului ia sfârșit pe 4 decembrie, seara, când e inaugurat oficial și încep sărbătorile, însă unele întrebări așa și rămân fără răspunsuri. De ce bradul a devenit și în acest an o „problemă națională”, când primarul interimar ar fi putut demonstra că poate fi și un an când bradul e identificat, e frumos, nu vor fi cheltuieli în zadar și inaugurarea e pe 1 decembrie și putem trece peste și fără scandal și declarații, atacuri politice? De ce a ajuns să discute o țară întreagă despre bradul din Chișinău și despre Silvia Radu (și asta nu doar pe rețelele de socializare, ci – oamenii discută prin sate despre Radu și bradul) când sunt multe alte probleme mai importante?

Poate că a fost o acțiune de PR bine gândită, că PR-ul negativ e tot PR, ba chiar mult mai eficient, că scandalurile prind bine la public și mai și distrag de la alte probleme, iar acum – în toată țara se știe despre Silvia Radu și mai puțin contează contextul (pentru că asta se va uita) cel mai important e că s-a aflat, mai ales că vedem că de când e la șefia Primăriei, au mai fost situații de conflict. Sau poate chiar a fost o greșeală de calcul – din dorința de a aduce și instala un brad spectaculos – așa cum nu au mai văzut chișinăuienii în vremea lui Chirtoacă, dar fără a calcula corect timpul de transportare și instalare, dar și a admite un scenariu nefericit – am ajuns în situația în care o săptămână tot vorbim de brad și finalul e cât se poate de simplu – un al doilea brad, din banii primarului interimar, e inaugurat. Dar, poate, totuși, schimbăm finalul și optăm, măcar anul viitor, pentru un brad artificial, care va fi pentru mulți ani? Și nu va mai fi tăiat nici un brad (în acest an am ajuns la performanța de 2 brazi tăiați pentru o singură cauză)… dar, asta e altă poveste și merită un material separat.

Cristina Gurez