Bugetul pentru anul curent a fost adoptat cu un deficit record – 19,386 mlrd. lei. Însă, acest lucru nu prea a îngrijorat la faza iniţială, deoarece fuseseră prevăzute surse de finanţare clară a deficitului bugetar – credite şi granturi din exterior, vânzarea hârtiilor de valoare de stat şi privatizarea patrimoniului de stat. Şi dacă pe primele două componente lucrurile s-au mişcat cât de cât, cea de-a treia a rămas neacoperită în totalitate. Cel puţin, în 2022 nu am avut nici o privatizare „de răsunet”, lucru explicabil de altfel, căci pe timp de criză şi având în apropiere un război, e clar că nimeni nu se grăbeşte să facă investiţii.

În aceste condiţii, Guvernul a trebuit să facă unele ajustări. Însă, chiar şi dacă după recentele rectificări bugetare, deficitul a fost redus la 17,245 mlrd. lei (cu 11%), presiunea acestuia oricum rămâne una semnificativă. Mai ales că şi alt indicator macroeconomic relevant nu arată prea optimist – ponderea datoriei de stat în PIB la sfârşitul anului 2022 va fi de circa 36%, soldul datoriei de stat la data de 31 decembrie 2022 urmând să atingă 101,069 mlrd. lei.

Toate acestea dovedesc că întrebarea privind eventualele privatizări ale patrimoniului de stat rămâne deschisă şi, cel mai probabil, va fi trecută pe anul viitor. Deocamdată nu e clar ce deficit bugetar vor vota deputaţii, odată cu adoptarea bugetului de stat pentru anul viitor, după cum nu e clar ce rol va reveni creditelor şi granturilor externe, dar şi vânzărilor de hârtii de valoare de stat în finanţarea bugetului în 2023. De asemenea, nu e clar pe vânzarea cărui patrimoniu de stat se va pune accentul în continuare. Însă, ceea ce ştim cu certitudine este că, pentru a putea atrage potenţialii investitori (şi din exterior, şi din interior), statul trebuie să creeze condiţii atractive. Şi aici nu mă refer la condiţii arhicunoscute cum ar fi o justiţie liberă şi eficientă, garanţii investiţionale sau perfecţionarea continuă a cadrului de reglementare. Acestea sunt procese importante, dar care durează în timp. Există însă şi măsuri pe termen scurt, importante şi relevante pentru investitori, iar ele se pot regăsi chiar şi în politica bugetar-fiscală pentru 2023, care urmează să fie adoptată până la finele anului curent.

Noi, cei din mediul de afaceri, percepem politica bugetar-fiscală ca pe un barometru, care ne ajută să ne stabilim sau să corelăm strategiile, acţiunile noastre pe termen scurt și planurile investiționale. Or, politica bugetar-fiscală ne permite, în primul rând, să avem o viziune clară privind taxele, impozitele şi accizele ce vor fi în vigoare. Iar în funcţie de aceasta, stabilim deja şi marja de acţiune pe care o vom avea în următorul an. Sunt elemente importante pentru un agent economic şi, cu siguranţă, orice investitor le ia în calcul înainte de a efectua o investiţie.

De aceea, sunt absolut convins că de calitatea politicii bugetar-fiscale pentru anul viitor depinde într-o oarecare măsură şi modul în care statul îşi va materializa intenţiile din domeniul privatizării patrimoniului public pentru a putea face faţă deficitului bugetar. Iar dacă ne dorim ca acest instrument, care este politica bugetar-fiscală, să fie utilizat inclusiv pe post de catalizator al procesului de privatizare, el trebuie să fie unul extrem de echilibrat. Adică, să ţină cont în egală măsură de necesităţile sporite pe care le are statul în această perioadă deloc uşoară, dar şi de interesele mediului de afaceri. Numai stabilind corect unde e „jumătatea de aur”, vom fi siguri că politica bugetar-fiscală va genera maximă eficienţă.

Deci, mingea e pe terenul autorităţilor. Să vedem ce va urma şi dacă vom reuşi să transformăm o mare provocare (finanţarea deficitului bugetar în contul unor eventuale privatizări) în mai multe oportunităţi (atragerea de noi investitori).

Alec Ignat

www.alecignat.md

https://alecignat.md/2022/10/31/provocarea-care-poate-genera-oportunitati/