Presa rareori scrie despre Dmitri Torner, dar de fiecare dată când este menționat, provoacă o mare rezonanță. Este aproape imposibil să găsești informații veridice despre el, iar mass-media nici nu încearcă să le obțină. Totodată există o sumedenie de etichete care cumva nu corelează între ele: pe de o parte, el este numit „negociatorul lui Firtaș”, pe de altă parte, „un escroc”. Deși toate aceste etichete au la bază câteva fotografii, publicații media de diferite grade de credibilitate și dosare penale închise.
Andrei Țâgankov, avocat ucrainean care îl reprezintă pe Dmitri Torner, a făcut precizari importante în exclusivitate la OBOZREVATEL despre clientul său. Țâgankov a avertizat asupra faptului că îi acordă lui Dmitri Torner asistență doar în cazurile legate de Ucraina, prin urmare nu consideră drept corect să comenteze problemele juridice legate de Moldova, deoarece ar putea să nu cunoască toate circumstanțele cauzei și aspectele legislaţiei moldoveneşti şi a strategiei colegilor moldoveni. De asemenea, Țâgankov nu este pregătit să comenteze probleme legate de viața personală a clientului, dacă acestea nu au legătură directă cu planul juridic.
– De când îl cunoașteți pe Dmitri Torner?
De fapt, el este clientul meu din 2019, în septembrie 2019 am încheiat un contract cu privire la acordarea asistenței juridice. L-am cunoscut tocmai în 2019.
– L-ați cunoscut în cadrul „dosarului pașapoartelor”? El a apelat la dvs.?
Da, am fost apelat în calitate de avocat, pentru consiliere și asistență juridică în cadrul dosarului pe care le-ați menționat. Nu-mi mai amintesc dacă prima adresare a fost din partea lui Dmitri Grigorievici personal. Până atunci, atenția mi-a fost atrasă nu atât de personalitatea clientului, cât de circumstanțele cauzei, de modul în care a fost tratat iresponsabil chiar de la bun început de către oamenii legii și colegi.
– Care sunt aceste circumstanțe?
Voi oferi acum câteva declarații ale reprezentanților CEC, făcute în campania electorală din 2019, ca să înțelegeți de ce această situație arăta cel puțin ciudat din punct de vedere profesional.
La începutul lunii iulie, șeful adjunct al CEC Evgheni Radcenko, într-un interviu pentru Censor.NET, a spus următoarele: „CEC nu are abilitatea sau temeiuri pentru a verifica legalitatea dobândirii sau retragerii dublei cetățenii. Aceasta nu este competența noastră, să verifice autoritățile dacă cetățenia a fost dobândită legal sau nu, dacă există sau nu. Și asta în ciuda faptului că, în conformitate cu legislația ucraineană, obținerea dublei cetățenii este imposibilă, acesta fiind doar un anumit termen juridic.
Acest lucru a fost spus în contextul verificării unui șir de candidați din partea Partidului „Slujitorul Poporului” («Слугa народа» – nota red.). În plus, domnul Radcenko a adăugat că CEC a trimis scrisori către „Slujitorul poporului”, îndemnând partidul „să se clarifice singuri”.
O săptămână mai târziu, pe 19 iulie 2019, CEC publică o declarație cu următorul conținut: „Autoritățile competente ale Comisiei au fost sesizate cu privire la eventuala perfectare ilegală a unui număr de pașapoarte de către candidatul la funcția de deputat al Ucrainei Torner D.G., fapt de ar putea indica deținerea ilegală a cetățeniei Ucrainei”. Prin urmare, CEC anulează înregistrarea candidatului Torner la funcția de deputat al poporului din Ucraina Dmitri, acționând în baza unor ipoteze personale fără a dispune de fapte stabilite în mod corespunzător, limitarea drepturilor lui având loc în baza poziției personale a oficialului și nu în baza unei norme legale.
Stop. Atunci de ce, când este vorba de candidații din forța politică proguvernamentală, CEC nu întreprinde nimic, iar când e vorba de un candidat din forța politică de opoziție, oricine ar fi vizat, se ia o decizie radical opusă?
Să zicem că acest lucru, cel puțin, creează o îndoială justificată cu privire la imparțialitatea politică: dacă dosarul penal nu a fost inițial fabricat pe un fundal politic?
Dar nici acest lucru nu este cel mai important. Principalul lucru este cealaltă parte a mesajului CEC, în care se vorbește de „autoritățile competente”.
– La ce vă referiți?
Faptul că candidatul la funcția de deputat a fost efectiv verificat pentru CEC de către Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU – nota red.) și legitimitatea acestuia a fost confirmată de reprezentanții autorizați ai CEC.
– Dar acest lucru nu este interzis. SBU poate verifica pe oricine, nu-i așa?
Trebuie totuși să separăm aceste lucruri. Dacă vorbim de acțiuni de investigații, există legislație corespunzătoare și procedura de realizare a acestora. Dacă vorbim de legislația electorală, atunci verificarea candidaților de către SBU nu este prevăzută de legislație, la fel ca și adoptarea unor decizii de către CEC bazate pe presupuneri personale sau ipoteze ale organelor de drept. Partea 2 a articolului 19 din Constituția Ucrainei stipulează că instituțiile noastre publice, în cazul dat – organele de drept, activează doar în limitele prevăzute de lege și nimic altceva. Prin urmare, se pune întrebarea, SBU a acționat în limitele competenței sale?
– Dar înțelegeți că acum reprezentanții Platformei de opoziție – Pentru viață din Ucraina se bucură de o atenție sporită, ținând cont că cei mai mulți dintre ei nu își ascund viziunile proruse?
Anume despre asta și vorbesc: deciziile CEC și ale organelor de drept au fost motivate politic, deoarece vizează politicul și au fost adoptate în afara legii.
– Acesta este un punct de vedere. Putem să vorbim în acest context despre probleme de securitate națională?
Bine, atunci să revenim la fapte. La 19 iulie 2019, cu două zile înainte de alegeri, CEC anunță despre „informațiile deținute de organele competente” și anulează înregistrarea lui Dmitri Torner, iar SBU și MAI anunță deschiderea cauzei penale în temeiul art. 358, partea 1 „Folosirea actelor falsificate” și a art. 332-2 partea 1 „Trecerea ilegală a frontierei de stat” din Codul penal al Ucrainei.
Nu știu ce credeți dvs., eu nu văd aici nicio problemă de securitate națională. În opinia mea, aceasta arată ca o acțiune orientată spre blocarea posibilității candidării lui Dmitri Torner la alegerile parlamentare.
Încă mai sunt surprins de ce, cu toată atenția pe care mass-media și societatea au acordat-o personalității clientului meu, SBU niciodată nu a fost întrebat despre temeiul verificării selective a unui candidat al opoziției la alegeri.
– Dar nu veți insista că verificările în raport cu Dmitri Torner au fost nefondate?
Din păcate, societății i s-au impus anumite clișee în raport cu clientul meu, dar deja „nimeni nu împărtășește aspectele juridice și imaginea negativă care au fost formate în mod intenționat de un PR negru și nu de acțiunile sale.
Cât despre aspectele legale. După cum m-au asigurat colegii mei, Dmitri Torner avea toate temeiurile prevăzute de legislație pentru confirmarea cetățeniei ucrainene. Mai mult, acum se vorbește că el de câteva ori ar fi luat numele de familie a soțiilor sale. Nu voi comenta motivația lui, acestea sunt momente personale. Important este că de fiecare dată când a primit un pașaport, s-a întâmplat oficial conform procedurii stabilite, prin intermediul instituțiilor MAI. Adică, dacă există acuzații de falsificare a pașapoartelor, acestea de fapt nu se referă la clientul meu, ci la instituțiile de resort ale Ministerului Afacerilor Interne.
În ceea ce privește situația în care a fost confirmată cetățenia Ucrainei, iarăși, chiar dacă au existat încălcări din partea persoanelor sau instituțiilor care i-au eliberat pașaportul, pot afirma că el nu știa despre acestea. Reiterez: avea temeiuri legale pentru dobândirea cetăţeniei. De mai bine de 10 ani a folosit documentele care i-au fost eliberate, până când, brusc, în 2019 au apărut probleme. Credeți-mă, el a fost nu mai puțin surprins decât cei care au citit știrile în cauză. Dmitri Torner cu siguranță nu intenționa să obțină statutul de ales al poporului în baza unor documente dubioase.
Și să nu uităm că în august 2020 dosarul penal pe numele clientului său a fost închis pe toate episoadele. Adică, din punct de vedere legal, acum ar fi corect ca clientul meu să fie calificat drept „un cetățean față de care oamenii legii din Ucraina nu au pretenții”. Dar, din anumite motive, unele mass-media continuă cu încăpățânare să-i pună etichete.
– Susțineți că Dmitri Torner a devenit o victimă a PR-ului negru. Să presupunem că este așa. Aveți dovezi relevante și o înțelegere a faptului din partea cui „a venit comanda”?
De fapt, din 2019 se cunoaște că împotriva clientului meu a fost lansată o campanie de informare, și presa chiar a mediatizat acest lucru. Din nefericire, această informație s-a pierdut pe fundalul acelui val de republicări ale acelorași știri despre dosar penal, suspendarea înregistrării și așa mai departe.
Vă spun sincer. Știind că atenția societății și a presei este concentrată pe figura clientului meu, am sperat că circumstanțele cauzei și evenimentele conexe vor fi mediatizate cuprinzător. Presa ucraineană a demonstrat în repetate rânduri că nivelul profesional înalt și imparțialitatea fac posibilă aflarea și arătarea publicului chiar și a acelor lucruri care sunt ignorate de organele de drept. Dar, din păcate, în mai bine de doi ani, nu au apărut analize aprofundate și publicații care să examineze această situație din toate părțile.
Dar din moment ce în prezent a fost lansat un nou val de noroi, am decis să fac publice informațiile care se cunosc din 2019 și care sunt reflectate în materialele dosarului penal. Nu sunt sigur că clientul mă va lăuda pentru ceea ce intenționez să spun, dar cred că acest lucru este foarte important. Subliniez încă o dată că ceea ce voi vorbi în continuare nu este nicio dezvăluire și descoperire. Toate acestea au fost demult documentate de oamenii legii și cred că au servit drept unul dintre motivele deciziei de a închide dosarul penal împotriva clientului meu.
În organizarea unei campanii de PR împotriva lui Dmitri Torner a fost implicat Igor Mizrah, puteți găsi multe lucruri interesante despre el pe Internet. Pe scurt, una dintre „preocupările” lui este de a înfunda spațiul public cu lucruri negative despre oameni. De fapt, așa s-a întâmplat în cazul lui Dmitri Grigorievici.
Apropo, în 2019, împotriva lui erau deja pornite dosare penale, iar în momentul în care se decidea problema arestului lui Igor Mizrah, „reprezentanții” săi au zburat la Viena, cerându-i lui Dmitri Torner să plătească 250 de mii de dolari pentru a opri campania de PR negru. Adică, de fapt, este vorba despre extorcare.
De la acești oameni am aflat cine se află în spatele acestui val de PR negru. Este vorba de Denis Kireev, un bancher a cărui carieră a atins apogeul în timpul președinției lui Viktor Ianukovici. Aceste mărturii au fost oferite și oamenilor legii din Ucraina. Există, de asemenea, confirmarea că Igor Mizrah a venit la oficiul lui Kireev, situat în centrul comercial Gulliver, pentru a discuta pregătirea unei campanii de discreditare a lui Dmitri Torner.
Potrivit diverselor persoane, Denis Kireev ar avea relații bune cu anturajul apropiat al șefului SBU Ivan Bakanov. Și, cred că, în acest context, atenția acordată în trecut candidatului la funcția de deputat în Rada Supremă Dmitri Torner de Serviciul de Securitate al Ucrainei este de înțeles. Adevărat, există și alte informații potrivit cărora Denis Kireev ar fi asociat cu serviciile speciale ale unui stat străin neprietenos cu Ucraina. Mă întreb cum a verificat SBU aceste informații, ținând cont de faptul că procedurile relevante pe acest fapt au fost înregistrate, urmând să fie efectuată o anchetă prealabilă.
Dacă vorbim despre obiectivele urmărite de oponenți, atunci, din păcate, ei au reușit să le atingă – posibilitatea prezenței fizice a clientului meu în Ucraina, inclusiv pentru realizarea dreptului la apărare, a fost semnificativ limitată din cauza dosarelor menționate mai sus și a anunțării în căutare.
– Apropo, în ceea ce privește anunțarea în căutare, din câte știu, Dmitri Torner a fost dat atât în căutare națională, cât și cea internațională…
– Nu este adevărat. Da, a fost anunțat în căutare în Ucraina. Și a fost nevoit să părăsească țara din cauza circumstanțelor menționate. Dar informațiile despre anunțarea în căutare internațională sunt un fals, care a fost diseminat în mod deliberat în spațiul public, nu a existat nicio anunțare în căutare internațională.
Eu personal am vizitat mai multe țări împreună cu Dmitri Torner și pot spune că la frontieră nu a apărut nicio problemă.
– Bine, să revenim la problema PR-ului negru. Tot ce ați spus poate fi adevărat, și poate fi un fals. Aveți dovezi concrete care să vă susțină afirmațiile?
Dacă mă întrebați în calitate de avocat, atunci, în primul rând, nu am făcut nicio declarație. Am făcut doar o analiză bazată pe date din informațiile pe care le cunosc. În al doilea rând, nu, nu am copii ale contractelor, facturilor sau altor documente, în care ar scrie „pentru nimicirea lui Torner”. De obicei, astfel de lucruri nu sunt documentate. Ca avocat, nu am funcții de anchetă; din păcate, adversarii nu-mi „furnizează” informații.
Apropo, despre „scurgeri” și „injectări” de informații. Când am convenit asupra interviului, unul dintre motivele au fost investigațiile recente din presa ucraineană și moldovenească care l-au vizat pe clientul meu. Conform evaluării mele subiective, ca persoană care nu are nimic de-a face cu jurnalismul, acestea arătau destul de ciudat.
De fapt, întreaga investigație ucraineană s-a bazat pe o imagine surprinsă în februarie 2021 lângă Oficiul Președintelui. Din momentul în care a fost făcută fotografia și până la momentul publicării au trecut șase luni. Dar în afară de fotografie nu am văzut nicio informație specifică despre vizita în sine. Ca să nu mai vorbim că însuși faptul unei astfel de filmări cu camera ascunsă, în opinia mea profesională, poate fi calificat drept filare și imixtiune în viața privată . Prin urmare, apar întrebări legitime. De unde a apărut imaginea? De ce nu a fost făcut publică atât de mult timp? Care a fost scopul adevărat – mediatizarea acest eveniment?
– Nu este corect să comentez materialele colegilor mei. Dar, de fapt, ați putea să ne spuneți mai multe despre scopul pentru care Dmitri Torner a vizitat Președinția. Cu cine s-a întâlnit? A fost acolo ca reprezentant al lui Dmitri Firtaș?
Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar am un singur răspuns la toate aceste întrebări: nu știu.
– Adică nu ați discutat această vizită cu el?
Nu. Sunt avocatul lui Dmitri Torner, care i-a prezentat interesele în cadrul procedurilor despre care am vorbit. Sarcina mea este să nu permit restricționarea drepturilor lui Dmitri Grigorievici, vizita sa în Ucraina confirmă corectitudinea tacticii alese. Dar el nu îmi raportează întâlnirile și conversațiile sale private.
Pot spune că a fost legal în Ucraina. Din câte știu, nu a fost instituită nicio restricție privind aflarea sa lângă Președinție și nici măcar la intrarea în clădirea acesteia.
– Vorbiți așa de parcă oricine poate intra în Preşedinţie.
Nu-i așa? Dvs., de exemplu, nu ați fost niciodată în această clădire?
– Am fost, dar ca jurnalist.
La fel ca alți vizitatori, mai întâi ați intrat, iar apoi la punctul de control ați confirmat scopul vizitei.
– Ne-am îndepărtat de subiectul conversației.
Nu chiar. Ceea ce încerc să spun este că zilnic în Oficiul Președintelui sunt sute de vizitatori pe diverse chestiuni.
– Dar nu toți reprezintă interesele oligarhilor.
Dacă vă referiți la Dmitri Firtaș, atunci voi mai pune o întrebare: aveți vreo confirmare a faptului că clientul meu s-ar fi aflat acolo tocmai în interesul lui? Sau poate în interesul lui Igor Kolomoiski? Sviatoslav Vakarciuk? Andrei Danilko?
Nici în dosar nu a existat o astfel de confirmare. În schimb, din când în când se impunea ideea: „negociatorul lui Firtaș”. La fel au existat multe repetări ale informațiilor care, începând cu 2019, s-au impus sistematic societății și au navigat pe internet: chipurile clientul meu ar avea vreo problemă cu legea, ar fi falsificat ceva, ar fi înșelat pe cineva. Oamenii legii au informat deja toate acestea. Și revin de unde am început: pentru ce a fost pornită această anchetă și de ce anume acum?
– Există un răspuns la această întrebare?
Există o presupunere. Dar mai întâi vreau să vă atrag atenția asupra unui moment ce ține de crearea unei imagini negative a clientului meu. Nu știu dacă sunteți la curent, dar în decembrie programul menționat a lansat o altă „investigație” pe numele lui Dmitri Torner.
Dar, din anumite motive, aceasta nu a apărut pe site-ul unei publicații de renume sau pe un canal de Youtube. A fost publicată doar pe Facebook și nu s-a bucurat de multă atenție. Și chiar pot presupune de ce: este doar o prezentare a materialelor din octombrie ale presei ucrainene și moldovenești.
Nu am obiceiul să discut calitatea muncii altcuiva, așa că mă voi limita la o întrebare: ce a fost asta?
– Ați spus că aveți o ipoteză.
Da. Și aceasta, din nou, nu este ceva nou pentru oamenii legii. Dar în toți anii de „investigații”, „dezvăluiri” și „condamnări publice”, toate persoanele interesate din anumite motive au tăcut mâlc despre un alt episod care a apărut în dosarul pe numele clientului meu în august 2019, fiind închis cu succes în august 2020 împreună cu dosarul.
Veți fi surprins, dar pentru acest episod Dmitri Torner a fost suspectat că a luat 1,35 milioane de dolari de la o persoană și nu i-a returnat. Subliniez că acest episod nu a fost tratat ca o cauză disjunsă, ci anexat la „dosarul pașapoartelor”. Știți de ce a fost ascuns? Pentru că ar fi spulberat complet toate capetele de acuzare pe care au încercat să le invoce MAI și SBU.
De la bun început ei au susținut că clientul meu și-a schimbat numele de familie pentru a evita răspunderea penală în Moldova. Dar iată că apare un anume domnul Serghei Nagorniak și declară că Dmitri Torner și-a schimbat pașapoartele pentru a intra în posesia banilor săi! Reiese că cineva minte. Dar SBU și MAI nu se pot nega pe sine înșiși. Prin urmare, nimeni nu a spus nimic despre al doilea episod.
– Cine este Serghei Nagorniak și care este povestea cu bani?
Serghei Nagorniak este un fost fotbalist pe care Dmitri Torner l-a cunoscut în anii 2000. Dar aici nu contează cum s-a cunoscut cu clientul meu, ci relația sa apropiată cu Tatiana Groznaia, fosta soție a lui Dmitri Grigorievici. Ea a activat o perioadă lungă în aparatul central al MAI, în special, a fost asistentă a fostului ministru adjunct al Afacerilor Interne Viktor Ratușniak, care este suspectat de implicare în execuțiile de pe Maidan în 2014. Tatăl Tatianei Groznaia este generalul SBU Evgheni Serghienko, fost șef al Departamentului K, iar Denis Kireev este fratele ei.
Deci, eu personal am motive să cred că în spatele plângerii depuse de Nagorniak la organele de drept s-ar afla Tatiana Groznaia. Și aceasta nu este doar o presupunere. Dosarul avocatului conține dovezi documentare – o înregistrare a unei conversații, unde, întrebat de ce face asta, Serghei Nagorniak spune răspicat: nu eu fac asta, ci Tatiana Groznaia.
Care sunt motivele ei? Cert este că, după cum se spune, divorțul cu Dmitri Torner nu a fost unul frumos, au avut loc procese pentru decăderea din drepturi părintești, pensia alimentară și așa mai departe. Sunt lucruri neplăcute, dar asta se întâmplă în relațiile dintre oameni. În același timp, Tatiana a fost supărată rău pe Dmitri, deoarece strategia atacurilor în forță și judiciare nu a dat rezultatele dorite, și atunci a început „răzbunarea penală”.
Atunci în 2019, Serghei Nagorniak a depus la organele de drept o plângere că i-ar fi dat lui Dmitri Torner 1,35 milioane de dolari între 2007 și 2010 pentru a investi într-o afacere, dar nu și-a primit banii înapoi.
Nagorniak nu avea recipise sau alte documente care să poată confirma acest lucru, singura confirmare pe care o putea oferi au fost cuvintele propriei sale soții, care este o persoană interesată și, în plus, o prietenă a Tatianei Groznaia.
În general, să începem cu faptul că aceste relații sînt reglementate de dreptul civil. Ar fi logic dacă Nagorniak ar adresa mai întâi lui Torner o cerere de returnare a banilor. Torner nu i-ar fi returnat banii, dar s-ar dovedi că acesta nu mai este Torner, ci, să zicem, Ivanov, și el nu locuiește aici, ci la București. Atunci el poate merge în instanță și spune că a dat peste un escroc, încadrându-se în termenul de prescripție. Nagorniak nu a făcut nimic din toate astea, dar cererea lui a fost anexată la dosarul penal împotriva clientului meu.
– Ați spus că cauza împotriva lui Dmitri Torner este închisă, care este statutul acestui episod?
A fost comasat cu „dosarul pașapoartelor” și închis împreună cu acesta. Oamenii legii nu au găsit nicio dovadă care să confirme cuvintele lui Serghei Nagorniak. Ce-i drept, hotărârea Oficiului Procurorului General asupra acestui episod a fost contestată. Prima instanță a respins plângerea.
Dar la scurt timp după ancheta, despre care am vorbit atât de mult astăzi, și în societate s-a ridicat un val de negativitate față de clientul meu. La începutul lunii decembrie Curtea de Apel a decis ca ancheta asupra acestui episod să fie reluată. Aceasta este o altă „coincidență” ciudată care nu face decât să întărească îndoielile cu privire la faptul dacă „injectările” de informații despre Dmitri Torner care apar din când în când sunt întâmplătoare.
Mai mult, avem la dispoziție date care mărturisesc: în toți acești ani, chiar și oamenii legii care investigau cazul au fost supuși unor presiuni din partea pretinșilor „reprezentanți autorizați” ai diferitor instituții – MAI, SBU, Oficiul Procurorului General. În opinia mea, vorbim de răzbunare personală cu folosirea celor mai murdare metode, iar organele de drept sunt pregătite, în anumite circumstanțe, să acționeze ca instrument de lucru al unei astfel de răzbunări.
De asemenea, aș dori să adaug că de-a lungul anilor, nouă, avocaților, nu ni s-a permis accesul la materialele cauzei și abia recent ni s-a dat acces la procedurile de la Curtea de Apel. Adică chiar și judecătorii sunt afectați din cauza influenței constante a acestei familii asupra oamenilor legii și instanțelor de judecată.
– Adică cauzele penale împotriva lui Dmitri Torner încă se cercetează?
Nu am un răspuns la această întrebare. Din câte știu, organele de drept nu desfășoară nicio acțiune procesuală.
