Prin ,,Declaraţia de la Paris”, cu ocazia celui de-al X-lea Congres Forestier Mondial din 1991, s-a stabilit ca ziua de 13 martie să fie declarată Ziua Internațională a Plantațiilor Forestiere.

În funcție de necesitate, plantaţiile forestiere sunt sădite pentru:

– crearea fâşiilor de protecţie a apelor râurilor şi a bazinelor de apă;

– crearea fâşiilor forestiere de protecţie a terenurilor agricole;

– reducerea suprafețelor terenurilor degradate ce aparțin sectorului privat/autorităților publice locale;

– necesități industriale şi energetice;

– reducerea distanţelor dintre masivele forestiere.

Sădirea plantaţiilor forestiere este una dintre măsurile de reducere a influenței negative a secetei şi de folosire raţională a apei din sol și are un loc aparte în lupta contra eroziunii solului.

Totodată, constituie un mijloc de transformare a agrolandșaftului, de mobilizare a potenţialului ecologic al terenurilor agricole.

Fâşiile forestiere de protecţie reduc forţa vântului şi îmbunătăţesc microclima câmpurilor, reţin zăpada şi preîntâmpină spulberarea ei de pe câmpuri, reţin, de regulă, scurgerea apelor, provenite din topirea zăpezii şi a ploilor torenţiale, îmbunătăţesc regimul hidrologic al teritoriului şi sporesc umiditatea câmpurilor, protejează solul de spălare şi eroziune, precum şi de deflație. Ele sporesc eficienţa procedeelor agrotehnice şi a sistemului de agricultură în ansamblu. Ca rezultat, creşte recolta culturilor agricole, se ameliorează situaţia biocenologică a întregului agrolandşaft.

Experimental s-a stabilit că un hectar de pădure sau de fâșii forestiere în perioada de vegetaţie activă timp de 24 ore pompează din sol în aer mai mult de 30 t de apă. Astfel, pe timp de secetă, datorită fâşiilor forestiere umiditatea relativă a aerului creşte cu 10 %, iar capacitatea de evaporare a plantelor se reduce în medie cu 15-20 %, deci fâşiile forestiere în perioada de vegetaţie asigură economisirea apei.

Dacă în apropierea colectoarelor de apă nu există plantații forestiere, scurgerea apei de pe suprafaţa solului constituie 50-60 %, dacă sunt împădurite 10% din teritoriu – 20-27 %, 30 % – 15-20 %, 50 % -13-15 %.

Plantațiile forestiere contribuie la acumularea substanţelor organice în sol. Pe terenurile agricole protejate de plantații forestiere conţinutul de humus în stratul arabil s-a mărit cu 0,21-0,50 %, în orizontul de sub stratul arabil se remarcă doar tendinţa spre mărire (0,09-0,07 %).

Acțiunile neglijente și necesitatea de masă lemnoasă ale cetățenilor țării au contribuit la reducerea semnificativă a suprafețelor plantațiilor forestiere, provocând prejudicii semnificative ecosistemelor acvatice și agricole.

Reieşind din cele menţionate mai sus, precum şi din faptul că prin recunoaşterea problemei ca fiind una prioritară, cu suportul Programului Rural de Rezilienţă Economico-Climatică Incluzivă (PRRECI) și a Proiectului de Reziliență Rurală (PRR) pe parcursul anului 2020 vor fi efectuate lucrări de reabilitare/înființare a perdelelor de protecție pe întregul teritoriu al Republicii Moldova cu finanțare din proiectele IFAD.