Decizia Partidului Liberal (PL) de a boicota referendumul de demitere a prim-vicepreşedintelui PL, Dorin Chirtoacă din funcţia de Primar al capitalei poate fi înţeleasă. Pe de o parte, liberali, probabil, doresc să transmită un mesaj clar societăţii că ei nu recunosc acest referendum ca fiind unul întemeiat juridic, ci îl consideră politic (şi conducerea PL spune deschis acest lucru), iar pe de altă parte nu este exclus că, prin boicotarea referendumului, liberalii fac un joc politic abil, având minimum doi aşi în mânecă (vorba lui Mihai Ghimpu din perioada când Moldova căuta soluţii pentru depăşirea crizei politice provocate de incapacitatea de alegere a Preşedintelui ţării timp de mai bine de doi ani). Care sunt aceşti posibili aşi, nu putem decât să ghicim.

Primul posibil as se „ascunde” în articolul 199 din Codul Electoral, care spune: „Referendumul local se consideră nevalabil dacă la el au participat mai puţin de 1/3 din numărul cetăţenilor înscrişi în listele electorale”. În 2010, comuniştii au reuşit o mică „minune”, când, chemând lumea să boicoteze referendumul privind revenirea la alegerea directă de către popor a Preşedintelui ţării, au făcut ca acesta să eşueze (la el participând mai puţin de o treime din numărul total de alegători). Probabil, liberalii au luat în calcul acest precedent, care le dă motive să spere că şi referendumul de demitere a lui Dorin Chirtoacă ar putea eşua din cauza prezenţei slabe a alegătorilor la votare.

Un argument în plus pentru liberali poate fi şi ultimul referendum de demitere a lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al României, care, de asemenea, a eşuat. Iar exemple mai aproape ca şi relevanţă sunt cele câteva tentative de alegere a primarului capitalei în 2005, toate eşuate din cauza că chişinăuienii nu au dorit să iasă la urne într-un număr suficient ca respectivele scrutine să fie validate.

Nu este exclus că liberalii s-au simţit motivaţi să facă acest pas şi de anunţul unor forţe politice de dreapta pro-europene, care, de asemenea, au pledat pentru boicotarea referendumului. Or, aceasta sporeşte şansele de reuşită ale intenţiei PL.

Cel de-al doilea posibil as din mâneca lui Mihai Ghimpu ar putea fi articolul 198 din Codul Electoral, care spune că „… decizia privind revocarea primarului se consideră adoptată prin referendum local dacă pentru ea a votat un număr egal sau mai mare de alegători decât au votat în cazul alegerii primarului, dar nu mai puţin de jumătate din numărul alegătorilor care au participat la referendum…”. Cel de-al treilea mandat (actualul) Dorin Chirtoacă l-a obţinut după ce a fost votat de 163 570 alegători. Chemând electoratul să boicoteze referendumul, liberalii vor probabil să se asigure că numărul celor ce vor vota pentru demiterea lui Dorin Chirtoacă va fi mai mic decât cifra invocată mai sus, ceea ce ar însemna că actualul Primar, cel puţin formal, va rămânea în continuare în funcţie.

Dar planurile liberalilor ar putea fi date peste cap. În primul rând pentru că electoratul de stânga tot timpul în capitală a fost de aproape 50%, o dovadă fiind şi rezultatul înregistrat de socialista Zinaida Greceanâi la precedentul scrutin – 141 929 voturi (46,46%). Aceasta e mult mai mult decât minimul necesar pentru validarea referendumului. Iar dacă această cifră va fi completată cu măcar minimum 23 mii de voturi (care vor acorda vot de neîncredere edilului), atunci Primarul cu siguranţă va fi demis.

Jocul liberalilor (dacă e joc) merită examinat cu mare atenţie. Or, liberalii au procedat ca la cazinou – au mizat totul pe un singur număr. Riscul e mare, iar ei sunt în situaţia – „totul sau nimic”. Se va îndreptăţi oare miza lor? Răspunsul la această întrebare îl vom afla pe 19 noiembrie. Desigur, dacă între timp referendumul nu va fi anulat. Căci, în politica moldovenească totul e posibil.

Dumitru Spătaru