Cândva, credeam că va veni o zi când nu voi mai vedea moldovence cu grebla prin parcurile capitalei. Credeam că regimul de opresiune ne oropsește așa. Acum însă observ că și după venirea libertății la putere tot moldovencele greblează prin parcuri. Deci, nu e vorba de regim.
Există popoare în sânul cărora consângenii țin unul la altul și se ajută înde ei. Așa sunt, bunăoară, evreii, armenii, gruzinii… Să existe oare un sindicat al rușilor în Moldova care își promovează consângenii mai proști la locuri călduțe de muncă în locul moldovenilor deștepți? – Nu cred. Prin urmare, e vorba de un fel de selecție intelectuală, noi rămânând cei care am fost: înaintați la învățătură până la genunchiul broaștei. Totul depinde de ceea ce li se toarnă în capul copiilor. Noi, spre deosebire de ruși, cam apă chioară turnăm în sufletele copiilor noștri. Lucru observat de o bunică cu un nepoțel într-o școală moldovenească și cu o nepoțică într-o școală rusă.
Un evreu, pe patul de moarte. Fusese specialist celebru în prepararea ceaiurilor. Toți ai casei vroiau să afle secretul miraculoasei rețete. Ca să continue businessul de familie. Însă bolnavul ba ofta, ba cădea în neștire, băgând spaima în rudele sale. Într-un târziu, bătrânul evreu le-a spus așa: „Nu vă zgârciți să turnați mai multă infuzie de ceai în pahare. Acesta e tot secretul”.
Secretul deșteptării copiilor noștri? Literatură de calitate în manualele școlare! Am scris cândva un articol, ”Moldovenii, cel mai deștept popor din lume”. Ofeream soluții, soluții reale, care însă nu au fost luate în samă, fi indică cei care ne conduc nu vin să facă țara mai deșteaptă, mai bogată. Ei vin să prade țara, de aceea, ei, Soros și binefăcătorii din Apus, au nevoie de oameni cât mai proști. Tocmai de aceea, vorba lui Băsescu, școala noastră e programată, ajutată să scoată tâmpiți.
Am răsfoit zilele acestea câteva manuale de literatură. Așa cum sunt alcătuite, îți vine să le arunci cât colo! Autorii lor parcă ar vrea să demonstreze nu știu cui cât îs de deștepți – puțin le pasă dacă elevul va putea escalada conținutul lor ori ba. Am răsfoit și un manual de literatură pentru școlile ruse din Moldova. E o istorie a literaturii cu cele mai reprezentative opere ale scriitorilor ruși. Simplu, fără pretenții, în ordine cronologică. La noi – de toate câte oleacă – chisăliță și perje-așă, plus literatură cam puțintică la trup – „Istoria unui galbîn”. Brr! Iar la ruși, începând cu Pușkin, cu Gogol ş.a. – numai literatură de calitate.
Personal, cred că cea mai sigură cale de a-l face pe om deștept este cititul cărților, în special cărți de literatură artistică. Noi împlem manualele de literatură cu opere de trei parale din creația foștilor scriitori sovietici moldoveni. Sau unui moldovănaș de-al nostru i-ar strica să studieze la lecții Mantaua lui Gogol sau Mateo Falcone a lui Prosper Mérimée? În loc de Istoria unui galbîn. Dacă vom rămâne și în continuare leneși la carte, s-ar putea ca secole înainte să greblăm prin parcuri. Pentru copii, periuța de dinți este un instrument de tortură, dar când, în sfârșit, se obișnuiesc cu rutina spălatului dinților, acesta devine o necesitate. Și lelea se împotrivește până dă de gust. Badea o învață să-i deie de gust. Am spus-o! Cer scuze.
Viorel MIHAIL
