Sunt energici, dornici de muncă şi dispuși să înveţe. Însă angajatorii nu se lasă ușor înduplecați de aceste aparențe. Este realitatea cruntă prin care trec persoanele cu nevoi speciale la angajare. Unele dintre ele sunt nevoite să-şi caute un loc de muncă ani întregi. În prezent, doar 30.000 din cele aproape 180.000 de persoane cu dizabilităţi, au serviciu. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale îşi propune să redreseze situaţia şi oferă subvenţii pentru antreprenorii care iau la muncă salariaţi cu deficiențe de văz, auz sau dizabilități locomotorii.

De aproape două luni, Elena Iepure este parte a unui proces și a unei echipe, care asamblează produse electronice, distribuite ulterior pe întreaga piața UE și multe alte țări din lume. Este primul ei loc de muncă și primii colegi pe care îi are. Paralizia cerebrală infantilă de care suferă i-a îngreunat procesul de angajare. Boala însă nu i-a furat din dorința de muncă și aspirațiile de viitor. Femeia este foarte responsabilă și dornică să învețe lucruri noi.

„Am căutat mult dar nu am reușit să găsesc ceva potrivit pentru mine. Aici e bine pentru că ne este asigurat transportul. La încercările mele anterioare trebuia să ajung singură la muncă și îmi era tare dificil, mai ales iarna. Am încercat să mă angajez la oficiul poștal. Acolo însă spaţiul era foarte mic şi nu aveam cum să mă deplasez cu ajutorul căruciorului. Am vrut să încerc și la secția de colete, dar trebuia să duc cutiile dintr-o parte în alta și tot mi-a fost greu”, spune Elena Iepure.

La cei 25 de ani pe care-i are, Elena crește de una singură un băiețel. Femeia spune că salariul este unica sursă de venit pentru ea și copilul ei. „Pentru mine e foarte important să am un loc de muncă, deoarece am nevoie de bani. Copilul trebuie crescut și educat. Vreau să-i ofer tot de ce are nevoie, nu vreau să se simtă marginalizat”.

Dorinţa de muncă a Elenei l-a determinat pe angajator să creeze condiţii necesare pentru ca femeia să-şi poată îndeplini sarcinile. „Cantina și vestiarele companiei sunt la etajul doi. Pentru Elena am amenajat un vestiar și un spațiu special la primul etaj. Și la masa ei de muncă am făcut modificări pentru ca să-și poată pune căruciorul”, a declarat managerul Departamentului de resurse umane, Clementina Sărăteanu.

Nici pe Ion Untura dizabilitatea locomotorie nu-l împiedică să muncească. Bărbatul a fost angajat aici în 2010, iar după nici un an, a devenit șef de echipă.

„Părinții m-au educat așa: după ce mă trezesc dimineața, trebuie să ies la muncă. Serviciul mă ajută să socializez. Nu știu dacă este vreun om care nu ar dori să muncească”, ne poveşteşte zâmbind bărbatul.

Separarea şi pregătirea spiralei pentru sertizare, înșurubarea încălzitorului finit, pregătirea motoarelor pentru generator – sunt doar câteva dintre sarcinile pe care poate să le îndeplinească bărbatul, responsabil de mai multe procese de producţie. Locul de muncă l-a ajutat nu doar să-și găsească prieteni, dar şi sufletul pereche, alături de care crește doi copii.

„Sunt mândru că produsele pe care le facem ajung peste hotare. Eu, din cauza nevoilor financiare, în 2016, am plecat peste hotare pentru cinci luni. După care m-am întors acasă. Dorul de copil a fost mai puternic decât orice”, afirmă Ion.

Angajatorul spune că cele peste 30 de persoane cu dizabilităţi pe care le-a angajat în ultimii ani sunt foarte muncitoare. Majoritatea dintre ele sunt hipoacuzice şi comunică cu cei din jur prin intermediul semnelor.

„Un mare avantaj pe care-l au persoanele cu deficienţe de auz este zâmbetul. Zâmbesc excepțional. Uneori nu e nevoie de cuvinte. E suficient să-ți zâmbească și deja înțelegi ce vor să spună. Avem peste 30 de hipoacuzici angajaţi, mulți dintre care lucrează deja de cinci ani”, spune directorul general al firmei, Ruslan Cunup.

De aproape un an, Ștefan Chitoroagă montează senzori de lumină. Băiatul de 23 de ani s-a născut cu deficienţe de auz, dar niciodată nu s-a dat în lături de la munci.

„Am depus CV-ul și după două săptămâni am fost angajat. Anterior am lucrat la o fabrică de încălțăminte din Chişinău și la o companie, în calitate de croitor. Îmi place aici pentru că sunt multe persoane care au aceleași nevoi ca și ale mele”, afirmă angajatul.

„Noi nu facem diferenţe. Este important ca omul să dorească să lucreze. Am avut și situații în care persoanele cu dizabilități când veneau la angajare așteptau din partea noastră un altfel de comportament, dar noi îi tratăm egal pe toți, pentru că așa este corect. În colectiv ei au aceleași drepturi ca şi ceilalți angajați”, menţionează directorul firmei.

Angajatorii vorbesc cu admirație de cei care-i înconjoară zilnic și de la care învață lucruri noi.

„Avem un angajat cu nevoi speciale care s-a născut cu paralizie cerebrală. Își dorea foarte mult să muncească atunci când a venit la noi. A absolvit o școală profesională, dar în certificatul lui de dizabilitate scria că are dreptul doar la studii. Noi i-am sugerat să meargă din nou la o comisie medicală suplimentară în baza căreia am putut să-l angajăm”, precizează dna Sărăteanu.

Antreprenorul și-ar dori ca autoritățile să investească mai mult în instruirea persoanelor cu dizabilități și dezvoltarea infrastructurii. „Datoria noastră, a antreprenorilor, este să nu facem diferențe. Cred că autorităţile ar putea să facă mult mai multe pentru instruirea şi pregătirea persoanelor cu dizabilităţi și pentru adaptarea infrastructurii. Noi le asigurăm transportul în ambele direcţii, dar marea provocare, pentru unii dintre ei, este să iasă din bloc. Ar trebui să fie mai multe școli de limbaj mimico-gestual și mai mulți translatori. Și eu aș vrea să trec un astfel de curs. Mi-ar fi util și ar fi frumos să pot discuta mai ușor cu colegii mei”, spune Ruslan Cunup.

Conform unui raport statistic din 2017, doar 20 la sută din persoanele cu dizabilităţi au un loc de muncă. Cele mai multe sunt încadrate în agricultură – 52%. În comerț, hoteluri şi restaurante se regăsesc 11%, în industrie și construcții – aproape 9 la sută iar în învățământ -8,4%. Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale îşi propune să redreseze situaţia şi anunţă că pentru angajarea persoanelor cu dizabilități și a șomerilor din grupurile vulnerabile, antreprenorii vor primi subvenții.

„Angajatorii pot beneficia de subvenții pentru crearea și/sau adaptarea locurilor de muncă existente la necesitățile persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu prevederile Legii nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj. Cuantumul alocaţiei pentru compensarea parțială a salariului persoanei cu dizabilități, constituie 30% din salariul mediu pe economie, iar cuantumul subvenției pentru crearea/adaptarea locului de muncă necesităților persoanei cu dizabilități constituie – 10 salarii medii pe economie”, spune şeful Direcţiei politici ocupaţionale şi de reglementare a migraţiei, Anna Gherganova.

În Republica Moldova sunt peste 175.000 de persoane cu dizabilități. Potrivit Casei Naționale de Asigurări Sociale, în prezent, 33.700 de persoane cu nevoi speciale achită contribuții la Bugetul asigurărilor sociale de stat.

Buletin informativ al MSMPS