Andrei Năstase, președintele fondator al Platformei Demnitate și Adevăr (DA), a venit cu un mesaj cu ocazia Zilei Memoriei și Recunoștinței, informează CURENTUL.

Andrei Năstase a declarat:

„„Nu există popoare mărunte. Ele există sau nu există defel. Pledez pentru semnul: egalitate dintre firul de iarbă şi turnul Eiffel…”. E. Cioclea

În aceste vremuri extrem de dificile pentru Europa și, în special, pentru Ucraina, Ziua Memoriei marcată la 2 martie în Moldova, este mai semnificativă ca niciodată. Astăzi, când se împlinesc 30 de ani de la declanșarea criminală a războiului de pe Nistru, trebuie să fim mai uniți ca niciodată în demersul nostru spre libertate, democrație, independență și demnitate națională. Trebuie să demonstrăm prin faptă reală solidaritate exemplară și respect infinit pentru toți cei care au luptat și luptă împotriva veleităților expansioniste ale Rusiei.

Trebuie să oferim necondiționat respectul nostru fiecărui veteran de la Nistru. Ei sunt cei care au simțit războiul pe pielea lor. Au luptat pentru noi toți și pentru familiile noastre, pentru un viitor civilizat și prosper al poporului nostru. Din păcate, nici astăzi, la atâția ani de la acel război nedrept, acest lucru nu este înțeles, asumat și respectat la nivel instituțional. Veteranii noștri sunt martorii grozăviilor petrecute în Republica Moldova acelor vremuri de restriște, iar autoritățile le pun și astăzi meritele în paranteza istoriei recente.

Din păcate, împlinirea celor treizeci de ani de la începutul războiului împotriva Republicii Moldova ne găsește guvernați ca și atunci de lașii timpului, duplicitari și servitori politici conjuncturali. Pentru ei, războiul de pe Nistru a fost unul civil, iar atitudinea de struț, cu dosul întors la sacrificiul ucrainean, la România și întreaga Europă civilizată, este una care ar trebui să ne îngrijoreze. Perpetuarea acestei atitudini pe parcursul a 30 de ani ne-a făcut vulnerabili până azi și pe mulți ani înainte.

Popoarele trebuie să-și ducă de fiecare dată crucea până la capăt! Iese un ministru, care împreună cu președintele sunt responsabili de relațiile externe și de securitatea națională, comunică forțat o poziție pentru a fi auzită la Moscova, poziția veche a lui Plahotniuc și Dodon din 2014 încoace și…. gata! Tac instituțiile de stat, tace presa, tace președintele și elita politică invitată la consultări, printre ei și mercenarii FSB sau anchetații penal…

Nu a fost inițiată nici măcar o dezbatere publică pe acest subiect.

Priviți în jur! Priviți spre Vest si vedeți ce se întâmplă! Succesul, în absolut orice, este în afara ZONEI DE CONFORT! Vrem să trăim ca în Europa, dar susținem narativul integrării doar când avem ceva de primit! Când avem de renunțat la ceva ca să „vrem” în Europa, nu mai este în regulă. Căutăm scuze, contexte, „situații complicate” etc. Așa nu vom ajunge niciodată la destinație!

Popor al Republicii Moldova, trebuie să decidem dacă vrem să fim sau nu lângă Europa, parte a ei! Europa face în aceste zile ceva concret pentru sprijinirea Ucrainei? Facem și noi? Da sau nu? Aceasta este întrebarea!

În situații cu adevărat dificile ca aceasta, trebuie să ne poziționăm ferm! Nu prin declarații politice fără valoare, ci prin fapte! Restul este politică ieftină, de cafenea!

Oameni buni, dragi prieteni, noi ce vrem de la viață? Cum vrem să arate viitorul nostru? Poate aplicăm referendumul ca instituție fundamentală a democrației? Să decidem toți! Nu un președinte, un guvern sau un parlament incapabili să pledeze pentru o cauză națională. Toți decidem, toți ne asumăm, toți răspundem. Asumând abordări corecte și transparente în momente cu adevărat grele, în momente de criză!

Dezbatere publică astăzi nu există în Republica Moldova, dar Europa înțelege la detaliu că nu suntem dispuși să luptăm și să suferim, dacă va fi nevoie, pentru valorile și principiile democrației!

Vorbim despre gaz, despre mâncare, căldură…despre posibila suferință de ASTĂZI, dar, în egală măsură, vorbim despre binele de care se vor bucura generațiile viitoare, care se vor naște, trăi și munci aici, ACASĂ!

Mă văd dator să propun deschiderea unei dezbateri publice consistente care să aibă ca subiect ralierea Moldovei, la nivel de faptă, alături de Uniunea Europeană! Încep cu o întrebare foarte scurtă la care vă rog să răspundeți chiar aici.

Noi ce ar trebui să facem? Care credeți că va fi viitorul nostru dacă în aceste zile nu demonstrăm prin faptă că dorim cu adevărat să fim parte a marii familii europene?”

Cristina Gurez