Analistul politic Anatol Țăranu menționează că la 30 de ani, R. Moldova continuă să fie în așteptarea corijării „actului ei de identitate”, transmite CURENTUL.
„Există părerea că Declarația de Independență se prezintă ca certificatul de naștere a Republicii Moldova, pe când Constituția joacă rolul buletinului ei de identitate. Dacă numai să admitem această comparație, vom fi nevoiți să recunoaștem că pașaportul Republicii Moldova, din 1994, a fost elaborat de agrarieni și aliații lor interfrontiști cu grave abateri de la textul și spiritul certificatului de naștere. La 30 de ani de la nașterea Republicii Moldova continuăm să fim în așteptarea corijării actului ei de identitate”, spune Anatol Țăranu.
Analistul atrage atenția asupra alineatului doi din textul Declarației de Independență, care are următorul conținut: „AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru și statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”.
Anatol Țăranu spune că logica sintagmei „poporul nostru”, urmată de precizarea „statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”, se poate deduce că ea nu se referă doar la populația din hotarele R. Moldova.
„Motivul este simplu. În teritoriul actualei Republici Moldova statalitatea poporului nostru a fost întreruptă de raptul teritorial din 1812, înfăptuit de către imperiul țarist. În așa fel, Declarația de Independență identifică populația Republicii Moldova ca parte integrantă a „poporului nostru” care s-a format „în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”, și care a avut statalitate neîntreruptă doar la Vest de Prut, în definitiv, a poporului român. În concluzie, Declarația de Independență, de la 27 august 1991, a consfințit apariția celui de al doilea stat românesc – „STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITORUL FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ȘI NĂZUINȚELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAȚIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAȚIONALE””, spune Țăranu.
Cristina Parfeni