În ultima perioadă, toată lumea este cu ochii pe Preşedintele Dodon – unii îl critică pentru acţiunile sale, alţii îl apreciază, considerând că face o politică ce-i poate asigura serioase dividende în viitor, unii în prezic „începutul sfârşitului”, alţii cred însă că Igor Dodon este abia la începutul ascensiunii sale politice, nefiind exclus să preia controlul total asupra puterii în stat deja anul viitor. Dar şi cei ce-i critică, şi cei ce vin cu cuvinte de apreciere, recunosc că este foarte important ce va face Preşedintele în continuare şi cum concret se va poziţiona. Iar cunoscătorii în ale politicii analizează câteva alternative în acest sens şi la ele mă voi referi mai jos.

Scenariul 1. Preşedintele Igor Dodon, asigurându-şi susţinerea Rusiei, porneşte un război politic în toată legea cu actuala guvernare. E un scenariu care presupune şi anumite riscuri pentru şeful statului, or, la sigur, puterea actuală are în rezervă careva „surprize” pentru Preşedinte, nefiind exclusă nici varianta apelării la impeachment sau declanşarea unei ample campanii de intimidare, prin intermediul justiţiei, a şefului statului şi a celor din echipa sa. Riscurile sunt mari, dar, în caz de reuşită, şi recompensa ar fi pe măsură – Igor Dodon ar rămânea practic fără oponenţi serioşi în politica moldovenească, devansând chiar şi opoziţia de centru-dreapta pro-europeană, deoarece îi va reveni meritul de înlăturare de la putere a regimului actual. În caz de nereuşită însă, pe cariera sa politică se va putea de pus cruce.

Scenariul 2. Preşedintele Igor Dodon face o alianţă deschisă cu actuala guvernare. Acest scenariu i-ar asigura comoditatea de moment, dar practic îl va lipsi de sprijinul Rusiei şi de orice perspective în viitor. Rating-ul şefului statului şi aşa are de suferit de pe urma asocierii sale într-o oarecare măsură cu actuala putere, aceasta fiind cea mai nepopulară guvernare din istoria Republicii Moldova, iar în cazul unei alianţe deschise şeful statului pur şi simplu şi-ar asuma imaginea negativă pe care o are puterea în societate. În plus, nici Rusia nu i-ar ierta o astfel de coaliţie, iar mulţi dintre alegătorii lui Igor Dodon sunt pro-ruşi şi evident schimbarea de atitudine a Moscovei faţă de actualul şef al statului se va expune şi asupra preferinţelor lor politice.

Scenariul 3. Preşedintele Igor Dodon nu face nimic până la următoarele alegeri parlamentare, păstrând relaţii cât de cât bune cu actuala guvernare, dar camuflând abil acest lucru. În acest caz, pe termen scurt el nu va fi supus nici unui risc şi va putea miza că rezultatul următoarelor alegeri parlamentare va deschide anumite oportunităţi şi perspective în faţa sa. E un scenariu prudent şi el poate da anumite rezultate bune pentru Preşedinte, cu condiţia că între timp nu se va întâmpla ceva neprevăzut, care să schimbe datele problemei în politica moldovenească (spre exemplu, Rusia nu va întreprinde careva acţiuni dure în raport cu guvernarea de la Chişinău, ceea ce l-ar obliga şi pe Preşedinte să aibă o anumită prestaţie şi anumit discurs politic, sau dacă între timp nu vor apărea forţe politice noi, inclusiv pe extrema stângă, care ar putea fi tratate de electorat ca şi soluţii de alternativă).

Scenariul 4. Preşedintele Igor Dodon poate încerca schimbarea principiului de polarizare a societăţii. Spre exemplu, şeful statului şi echipa sa pot juca abil „cartea unionistă”, împărţind artificial societatea în statalişti şi unionişti. Dat fiind creşterea ponderii curentului unionist şi a şanselor reale ca R. Moldova să se reunească cu România, o astfel de poziţionare ar fi destul de reuşită pentru şeful statului şi echipa sa. Dar există o mare necunoscută, de care el trebuie să ţină cont: Unde se va regăsi, după această repoziţionare, Partidul Democrat? PD nu va tolera o polarizare a societăţii în baza unui principiu care practic l-ar scoate din marele joc politic şi cu siguranţă va întreprinde anumite acţiuni împotriva celor ce vor încerca lucrul respectiv, de aceea Igor Dodon trebuie să se gândească foarte bine la acest aspect.

Scenariul 5. Igor Dodon poate demara un amplu proces de consolidare a forţelor pro-ruse. Problema este una extrem de actuală mai ales ca urmare a ultimelor evenimente ce au marcat relaţiile moldo-ruse. Şeful statului poate folosi acest pretext ca să scape practic de orice concurenţă pe segmentul de centru-stânga şi aceasta l-ar avantaja enorm din perspectiva următoarelor alegeri parlamentare. Dar, iarăşi, Igor Dodon va trebui să ia în calcul poziţia democraţilor, care, cu siguranţă, nu vor fi încântaţi de un atare pas al Preşedintelui. Riscurile sunt mari, dar şi miza e mare, aşa că şeful statului trebuie să decidă dacă se merită sau nu să facă un astfel de pas.

Pe care din aceste scenarii va merge Igor Dodon se va vedea în cel mai scurt timp. Cert este că acţiunea sau inacţiunea sa pot influenţa decisiv lucrurile pe arena politică din Republica Moldova.

Dumitru Spătaru