Agenţia „Moldsilva”, în contextul multiplelor informații care circulă în spațiul public în privința estimării volumului arborilor tăiaţi, vine să facă unele precizări importante, informează CURENTUL.

Mai jos vedeți comentariul integral:

„Cubarea arborilor în picioare și a porțiunilor de tulpină – sortimente de lemn rotund, biometria coroanelor, cubarea lemnului stivuit, a deșeurilor de exploatare, toate se bazează pe procedee matematice, de la cele mai simple, pînă la cele mai sofisticate, bazate pe modelarea matematică a formei și în consecință a volumului corpurilor geometrice. Pentru cubarea fusului arborilor considerați individual, cît și a arborilor care alcătuiesc un arboret – o colectivitate, respectiv cubarea arborilor și arboretelor, trebuie să cunoaștem suprafața secțiunilor transversale, care depinde de diametrul acestora, înălțimea și coeficientul de formă – parametru care caracterizează gradul de cilindricitate a fusului arborilor. Deci, pentru a cuba arborii și arboretele, trebuie să cunoaștem diametrul secțiunii transversale, sau pur și simplu grosimea arborelui și înălțimea acestuia, în baza cărora putem efectua modelarea matematică a formei și volumului fusului.

Aceste modele matematice sînt de regulă tabelate și poartă denumirea curentă de tabele de cubaj.

Cubarea arborilor și arboretelor constituie un domeniu teoretico-aplicativ distinct, iar însăși procedeul este bine fundamentat teoretic și nu indică careva probleme, ca și cubarea lemnului rotund și a celui așezat în figuri geometrice de formă regulată. După tăierea arborilor și transportarea lemnului, dacă se dorește să se estimeze volumul tăierilor efectuate, situația se complică, deoarece în afara documentației tehnice a măsurii de parchet, a recepțiilor și atestărilor, precum și amenajamentele silvice, în pădure rămîne numai cioata, iar cubarea arborilor după mărimea cioatei constituie o adevărată provocare și care poate fi realizată numai prin intermediul procedurii de revizie a cioatelor.

Problema constă în faptul că diametrul la piciorul arborelui (d0), este cel mai puţin reprezentativ diametru pentru starea de grosime a arborelui. Informaţia dată poate fi găsită în orice manual de dendrometrie, însă la revizia cioatelor numai acest diametru poate fi măsurat. Cele mai reprezentative în acest sens sînt diametrul de bază d1,3, diametrul la 1/4, 1/3 1/2 2/3 etc. din înălţimea fusului arborelui, dar care la revizia cioatelor nu pot fi măsurate, deoarece fusul lipseşte. Din cauza accesibilităţii şi reprezentativităţii mulţumitoare, diametrul de bază d1,3 este utilizat cu titlu generalizator la lucrările de inventar forestier, inclusiv şi la lucrările de punere în valoare.

Revizia cioatelor este un procedeu reglementat normativ conform Instrucțiunilor privind controlul operativ în fondul forestier proprietate publică a statului, aprobate prin Ordinul nr. 159 din 30.05.2016, cu modificările și completările ulterioare.

Precizia estimării la revizia cioatelor este mică. Aceasta se întîmplă din următoarele cauze:

a) cioatele care rămîn după tăiere au diferite înălţimi şi dată fiind descreşterea mare la picior, unde deseori pot fi întîlnite diverse neregularităţi, gonflări, concreşteri, lăbărţări etc., diametrul cioatei nu este reprezentativ pentru starea de grosime a fusului arborelui tăiat, iar la folosirea tabelelor apar erori foarte mari, atât cu plus, cât şi cu minus.

b) provenienţa arborilor, care poate fi din sămânţă şi din lăstari. Lăstarii au în general o descreştere mai pronunţată a formei fusului şi o conicitate sporită. În afară de aceasta, lăstarii la picior pot avea deseori neregularităţi pronunţate, de diversă natură. La aceasta se mai adaogă și fenomenul înfurcirii, care iarăși afectează puternic precizia estimărilor.

c) diversitatea stărilor de consistenţă. În condiţii de arborete normale, cu consistenţa 0,8 şi mai mult, dependenţa dintre diametrul la picior şi diametrul de bază este mai strînsă, însă în cazul arboretelor cu consistenţa scăzută (0,7 şi mai puţin), această dependenţă pierde semnificativ în intensitate. Cu cît consistenţa arboretului este mai scăzută, cu atît creşte conicitatea tulpinilor şi invers, cu cît consistenţa este mai mare, cu atît este mai mare cilindricitatea. Conform literaturii de specialitate, în condiţii de arboret, coeficientul de formă al arborilor variază de la minim 0,3-0,4, pînă la 0,5-0,6, aceasta însemnând şi diferenţe considerabile de volum unitar. Poziţia arborelui în arboret (în etajul dominant, sau dominat, în porţiuni mai dese, sau mai rare, în masiv sau la margine de masiv, sau chiar lizieră etc.) determină dependenţa diametrului de bază şi a diametrului la picior. În margine de masiv, în porţiuni mai rare, la arborii groşi cu poziţie predominantă în arboret, conicitatea este mai mare, descreşterea mai puternică şi dependenţa dintre diametrele menţionate este mai mică. Astfel, erorile cresc în cazul arboretelor cu consistenţa scăzută, situate la lizieră, cu consistenţa neuniformă, cu diversitate structurală pe verticală.

d) condiţiile staţionale. În condiţii de optim ecologic, dependenţa dintre diametrul la picior şi diametrul de bază este foarte strânsă, însă cu cît condiţiile sînt mai puţin prielnice, cu atît această dependenţă scade. În condiţii optime, arborii au o cilindricitate mai înaltă, iar în condiţii neprielnice – o conicitate pronunţată. Staţiunile expuse la vîntuire, la insolaţie cu sol superficial şi scheletic, pe terenuri în pantă, pe creste, culmi și platouri înalte, pe terenuri cu expoziţii însorite şi în special în treimea superioară a versantului, toate acestea determină o conicitate mai accentuată a fusurilor arborilor. Zonarea fitogeografică are de asemenea influenţe decisive. În staţiunile din zona forestieră de deal, arborii prezintă forme mai regulate, mai cilindrice, pe cînd în silvostepă, arborii au o conicitate accentuată. Altitudinea, orografia terenului, grosimea morfologică a solului, volumul edafic util, conţinutul de schelet etc.

e) specia de arbore. Diferite specii, ecotipuri, forme etc. au descreşteri şi forme a fusului diferite. În plus, la aceeaşi specie, forma diferă în dependență de vârstă, în tinereţe descreşterile fiind mai mari, decît la maturitate.

f) tabelele pentru stabilirea descreşterilor. Conţin date medii pentru Moldova şi Ucraina, pentru diferite condiţii staţionale, diferite vîrste, provenienţe, forme, structuri ale arboretelor, moduri de gospodărire etc. Este evident, că tabelele sînt prea generale, ceea ce poate conduce la erori considerabile.

g) deosebirile semnificative care apar dintere categoriile de diametre vecine. Dintre categoriile vecine de diametre se constată deosebiri de la 11 % şi pănă la circa 65 %. La estimarea diametrului de bază după diametrul cioatei, în cazul cînd este redus greşit diametrul doar cu o singură categorie de diametru, erorile rezultate constituie 11 % – 65 %.

h) exigenţe sporite faţă de operatorul care foloseşte metoda, instruire şi echipare. Lipsa de studii speciale şi mai ales de experienţă, de instrumente, poate conduce la erori mari. Deseori este măsurat diametrul cioatei, fără a se lua în considerare direcţia axului fusului, sau prezenţa mai multor raze de creşteri. Astfel, apar erori mari la estimarea volumelor arborilor înclinaţi, curbaţi, înfurciţi etc.

În aşa fel, metoda de estimare a volumului lemnos pe picior după revizia cioatelor nu este normată special ca precizie (eroare) şi acesta este momentul cel mai important. Dacă la punerea în valoare a parchetelor pe picior, poate fi asigurată o precizie de + 10 % inclusiv, revizia cioatelor nu poate asigura o asemenea precizie, acesta încadrându-se în limitele celor mai expeditive metode de cubaj. Metodele expeditive de cubaj, inclusiv cubarea vizuală are precizie de pînă la 30 %. Este total greşit cînd se încearcă să se aprecieze calitatea lucrărilor de punere în valoare după rezultatele reviziei cioatelor, ori calitatea acestora poate fi apreciată numai prin inventarieri de control tot pe picior. Majoritatea cercetătorilor în domeniul dendrometriei din fosta URSS şi România (Anucin, Nichitin, Şvidenco, Giurgiu, Leahu, Horodnic etc.), evidenţiază relativitatea rezultatelor obţinute conform metodei date, menţionînd utilitatea acesteia doar în scopul obţinerii unor informaţii aproximative, fără un suficient grad de semnificaţie în diversele situaţii practice particulare.

În altă ordine de idei, marja de + 30 % la revizia cioatelor nu determină caracterul formal al reviziilor şi nicidecum nu poate ascunde tăierile ilicite comise în parchete și deci există pîrghii eficiente care permit sancționarea drastică a tuturor ilegalităților comise. Astfel, la tăierile selective (rărituri, igienă, succesive, progresive etc.), este utilizată metoda de evidenţă – după arbori sau după cioate, ceea ce înseamnă că arborii destinaţi extragerii sînt marcaţi, iar marca după tăiere rămîne pe cioată. În cazul prezenţei în parchetele exploatate a unor cioate nemarcate, se decide asupra efectuării reviziei cioatelor. După eliminarea probabilităţii de nimicire intenţionată sau involuntară a mărcilor de pe cioate, poate fi apreciată prezenţa/absenţa tăierilor ilicite. Prejudiciul pentru tăierile ilicite se stabileşte după numărul de cioate şi diametrul fiecărei cioate a cărei legitimitate nu poate fi dovedită, mai depinzînd şi de alţi factori precum specia de arbori, starea arborilor, subgrupa funcţională în care se încadrează arboretul concret etc. La tăierile rase, bazate pe o singură tăiere, este utilizată metoda de evidenţă după suprafaţă. Această metodă de evidenţă nu prevede marcarea arborilor de extras, însă tăierile sînt localizate în spaţiu, cu marcare strictă a hotarelor pe teren, fiind efectuate ridicări în plan a acestor suprafeţe, cu amplasarea lor pe plan. La tăierile rase se taie toţi arborii de pe parchete, deci tăieri ilicite principial nu poate să existe (nu poate fi apreciat care cioată este legitimă şi care nu), decît dacă au fost tăiaţi arbori care nu sînt destinaţi extragerii, care au fost inventariaţi aparte şi indicaţi în autorizaţie, sau dacă a fost depăşită suprafaţa parchetelor şi aceasta se apreciază prin măsurători topografice în teren. O atenţie deosebită se acordă cioatelor coborîte, provenite din tăieri de îngrijire efectuate în anii precedenţi, dar şi tăierilor ilicite mai vechi, actate şi neactate. Odată constat faptul tăierii ilicite, revizia cioatelor are drept scop să permită determinarea prejudiciului cauzat după tehnica descrisă mai sus. Analiza datelor reviziilor, a actelor de control, a materialelor de punere în valoare, de recepţie tehnică şi atestare a parchetelor, lămuririle personalului care a efectuat lucrările menţionate, au menirea să ofere tabloul clar asupra contravenţiilor săvârşite. Acestea sînt căile legitime de constatare/instrumentare a cazurilor de tăieri ilicite/nelegitime comise în parchete.

Anume din aceste considerente, punerea în valoare a masei lemnoase, recepţia tehnică a lucrărilor de exploatare a lemnului, atestarea parchetelor, care constituie verigi importante ale procesului managerial, prevăd multiple activităţi de control şi acestea sînt fundamentate metodologic şi nu pot fi utilizate spontan. Utilizarea unor proceduri greşite de control, în care rezultatele finale depind în mare măsură de discreţia personalului abilitat cu funcţii de control, trebuie să fie excluse normativ.

Astfel, în ultima perioadă a luat amploare, fără justificare normativă, controale a calităţii lucrărilor menţionate în bază de revizii a cioatelor, efectuate fără respectarea cerinţelor enunţate, procedură care de altfel este utilizată în temei la paza pădurii şi este folosită majoritar la instrumentarea cazurilor de tăieri ilicite, pe cînd la controlul punerii în valoare a masei lemnoase, a recepţiei tehnice a lucrărilor de exploatare a lemnului şi a atestării parchetelor se face uz cu totul de alte metode. De menţionat că Normele tehnice în vigoare privind delimitarea şi inventarierea parchetelor stipulează toate cazurile de încălcări (extrasul se anexează), dar nu și metoda de control a lucrărilor ca revizia cioatelor în parchete. Spre regret, instrucţiunile vechi (1996), conceptual realizate încă în perioada sovietică, nu conţineau răspunsuri la foarte multe întrebări, inclusiv şi în ceea ce ține de revizia cioatelor, iar necesitatea revizuirii în fond a actului normativ era una evidentă”.

Cristina Pendea