Interviu cu Adrian Lipcan, fondator şi administrator al companiei Sugar Bridge Moldova  

Î: Dle Lipcan, se apropie de final anul 2024. Cum a fost acesta pentru industria zahărului din Republica Moldova?

A.L.: Pentru ca răspunsul la această întrebare se fie unul complet, cred că se impune o precizare şi anume că, din anul 2003, industria zahărului din Moldova beneficiază de un regim comercial protecţionist în detrimentul intereselor economice a consumatorilor individuali sau industriali. Scopul de bază al acestor măsuri este revigorarea ramurii şi penetrarea pe piaţa europeană. În ultimii 20 de ani aceasta a costat consumatorul din Moldova de la 2,5 la 3 mlrd. lei. A fost o măsură provizorie pentru creştere şi dezvoltare, dar s-a întins prea mult şi nu a dat efectul scontat.

Totodată, ar fi de notat că, în ultimul an, industria zahărului, precum şi întreaga ramură a  agriculturii, a înregistrat progrese modeste. Mai concret, în 2024 asupra industriei zahărului şi-au lăsat amprenta stocurile de marfă scumpă rămase din anul 2023, costurile de producţie mari (componenta energetică şi preţul materiei prime determinante la formarea prețurilor), volumele de producţie insuficiente la preţuri mai mari decât cotaţiile bursiere internaţionale sau preţurile regionale (costul de producţie în tară este de 16 lei/kg, iar ofertele şi cotaţiile internaţionale sunt de 12-13 lei/kg). Toate acestea vorbesc despre faptul că anul 2024 a fost unul destul de complicat pentru industria zahărului din Republica Moldova.

Î: Din cele spuse de Dvs., putem deduce că în 2024 s-a schimbat situaţia legată de importurile de zahăr?    

A.L.: Mai corect ar fi de spus că lipsa ofertelor competitive de zahăr în anul curent au stimulat şi diversificat importurile. Astfel, au fost utilizate toate cotele la import de zahăr din UE, Marea Britanie, ţările EFTA şi CEFTA. Dar aceasta nu e suficient şi ineficient din punctul de vedere a perspectivei de dezvoltare a ramurii în continuare.

În context ar fi de notat şi faptul că producătorii de zahăr din ţară sunt şi cei mai mari importatori. Utilizarea regimurilor comerciale a permis producătorilor de zahăr compensarea unor pierderi de la afacerile din domeniu, dar nu toate.

Producerea modestă din toamna anului 2024 de circa 30 mii tone la un consum anual de 65 mii tone sau 80 mii tone cu regiunea transnistreană stimulează şi creşte şi mai mult tentaţia şi sporeşte atenţia asupra  importurilor în regim preferenţial. În afara regimurilor preferenţiale se aplică taxe vamale de 75%, ceea ce face orice import necompetitiv şi neatractiv şi creează un deficit de produse pe piaţa internă, ceea ce inevitabil va conduce la creşterea preţurilor.

Un moment important care trebuie luat în calcul în acest context este că, datorită măsurilor de politică economică şi comercială luate de autorităţile de la Chişinău, trebuie de considerat ca participanţi la piaţa internă şi consumatorii din regiunea transnistreană, care, de asemenea, efectuează importuri în regimuri preferenţiale, conform legislaţiei Republicii Moldova. Cota parte a acestora este de circa 10-15 mii tone. Astfel, consumul intern trebuie estimat la circa 75-80 mii tone anual.

Î: Care sunt perspectivele pentru anul 2025?

A.L.: Luând în calcul faptul că stocurile producătorilor autohtoni din roada anilor 2023 şi 2024 sunt de circa 45 mii tone, constatăm un deficit al pieţii interne pentru anul 2025 în volum de circa 25 mii tone, care poate fi suplinit doar din importuri din ţările europene în regim preferenţial. Dat fiind sancţiunile comerciale şi economice internaţionale, importurile din ţările CSI sau din Belarus şi Rusia sunt imposibile.

Prin acordurile semnate până acum, cotele preferenţiale la import sunt limitate la 15 500 tone. Trebuie de menţionat în context faptul că preţurile ofertelor de pe pieţele potenţiale de import de zahăr în Republica Moldova sunt mai joase decât costurile de producţie de la noi din ţară. Deşi trebuie de spus şi faptul că experţii internaţionali estimează o corecţie de preţ în prima jumătate a anului 2025.

Penuria de zahăr şi cotele mai mici decât necesarul pieţei poate crea aşteptări şi panică pe piaţa internă, ceea ce, în mod inevitabil, va duce la creşterea preţurilor de comercializare pe piaţa internă cu 20-25%. Astfel de tendinţe s-au prefigurat la începutul toamnei, dar, printr-o abordare corectă, au putut fi evitate.

Astfel, sarcina şi scopul importurilor în anul 2025 este de a menţine stabilitatea preţurilor şi a ofertelor pe piaţa internă, precum şi asigurarea unei baze financiare suficiente pentru producătorii de zahăr şi contractarea unor suprafeţe suficiente pentru asigurarea cultivării sfeclei de zahăr în sezonul următor.

Î: În acest context, nu credeţi că se impune un dialog al autorităţilor cu participanţii la piaţa zahărului din RM?

A.L.: Acest dialog deja este şi noi salutăm faptul că a fost iniţiat de autorităţile guvernamentale, inclusiv de Prim-ministru, după cum salutăm şi deschiderea pe care o vedem pentru identificarea unor soluţii adecvate în acest domeniu.

O soluţie ar fi stabilirea unor contingente tarifare preferenţiale suplimentare celor existente la importul de zahăr în Republica Moldova în mărime de 20-25 mii tone până la finele anului 2025. Aceasta ar include şi asumarea unor angajamente publice din partea participanţilor la acesta piaţă privind: asigurarea stabilităţii preţurilor, şi chiar o uşoară reducere a acestora (preţul angro recomandat poate fi 15 lei/kg); o auto limitare a marjelor comerciale, care ar permite procesatorilor şi consumatorilor industriali să obţină o performanţă mai mare la produsele intermediare şi să valorifice pieţele sale de export, în special cele din UE; recuperarea unor pierderi financiare pentru întreprinderile din industria zahărului şi asigurarea contractării pentru anul 2025; un dialog cu comercianţii şi consumatorii din regiunea transnistreană, care sunt în proces de integrare în piaţa internă a RM şi utilizarea ofertelor de zahăr de pe piaţă.

Existenţa unor cote suficiente ar permite excluderea monopolului asupra pieţei de import din partea unor jucători cu potenţial economic şi financiar sau membri a unor familii mari. De asemenea, aceasta va permite focusarea pe examinarea tendinţelor internaţionale şi ţintirea celor mai bune preţuri. Acestea sunt aşteptate în primele luni ale anului 2025.

Î: Ce acţiuni credeţi că se impun în continuare pentru a asigura piaţa internă cu un preţ la zahăr acceptabil?

A.L.: Eu cred că acţiunile Guvernului trebuie să ţintească liberalizarea controlată a pieţei şi evitarea monopolului din partea unor jucători mari, integraţi în comerţul şi în structurile internaţionale. Aceasta va permite de asigurat piaţa angro de zahăr cu preţuri de circa 15 lei/kg. În caz contrar, preţul va fi de peste 20 lei/kg. Acum, mingea e pe terenul Guvernului. Vedem deja ce decizie se va lua, dar timpul deja presează.

Î: Ce planuri de viitor are compania Dvs.?         

A.L.: Şi în continuare vom pune accent pe responsabilitate socială. Vom colabora şi în continuare cu producătorii industriali consumatori de zahăr şi vom depune eforturile necesare pentru a face faţă necesităţilor pe care le au.

Prezenţa noastră pe piaţă o percepem ca pe o misiune pe termen lung. Pentru că avem experienţa şi cunoştinţele necesare în acest sens, dar şi determinarea de a contribui la asigurarea pieţei interne cu zahăr de calitate la preţuri accesibile. Voi menţiona şi cu această ocazie că echipa noastră este alcătuită din profesionişti cu experienţă de peste 20 de ani în comerţul internaţional cu zahăr, inclusiv pe piaţa Republicii Moldova. Iar aceasta ne permite să afirmăm că toate scopurile stabilite vor fi realizate cu certitudine.

sursa: logos-pres.md