Nu, nu e Vlad Plahotniuc. Liderul PDM are cea mai mare putere acum, la fel cum au avut-o la timpul lor și Mircea Snegur, și Petru Lucinschi, și Vladimir Voronin, și Vlad Filat. Dar, după cum nici unul dintre politicienii respectivi nu au fost „stăpâni ai Republicii Moldova” (așa cum se obișnuiește să se spună în popor), nici Vlad Plahotniuc nu a fost, nu este și, cel mai probabil, nu va fi vreodată stăpân al Republicii Moldova.
În toți anii de independență, Republica Moldova a avut un singur stăpân și acesta continuă să o conducă și acum – sistemul. Când spun sistemul, am în vedere în vedere aparatul birocratic de diferit nivel, constituit din funcționari mai mari și mai mici, dar și de cei conectați la acest aparat, care au concrescut cu el, au ajuns să fie parte a unui tot întreg – judecătorii, procurorii, polițiștii, reprezentanții altor structuri de stat, care nu se încadrează în noțiunea „funcționari”. Acest sistem atotputernic și corupt până în măduva oaselor e cel de care depinde nivelul de viață în Moldova, percepția cetățenilor privind statul în care trăiesc. Politicienii pot avea o mulțime de intenții nobile cum să schimbe starea de lucruri în Moldova, pot veni cu idei, propuneri, programe, pot adopta legi și hotărâri de care vor ei, oricum la modul practic nimic nu se va schimba în țară, pentru că între ei și popor este sistemul, iar acesta nu are nici un interes ca lucrurile să se schimbe. De unde s-ar alimenta sistemul dacă în țară ar fi mai puțină corupție, mai puțină birocrație, mai multă ordine, dacă drepturile și interesele cetățenilor ar fi puse în prim plan? Sistemul pur și simplu ar muri, dacă ar accepta schimbarea situației în țară, de aceea, chiar dacă oficial reprezentanții săi se fac că contribuie și ei la promovarea reformelor, la îmbunătățirea situației generale, în realitate sabotează, reduc la zero orice efort în direcția respectivă.
Unii politicieni cred naiv că sistemul poate colabora în vederea schimbării situației în bine, alții (și mai naivi) cred că sistemul, pe fonul schimbărilor generale ce vor avea loc în țară, se va schimba/reforma și el, iar a treia categorie (cei considerați mai pragmatici) îl încalecă și îl pun în serviciul propriilor interese. Iar sistemul nu acceptă să se schimbe, ci doar să fie încălecat și folosit temporar (urmând ca ulterior să se întoarcă împotriva celui care l-a folosit) sau, dacă nu găsește limbaj comun cu conducerea politică a țării, atunci merge pe calea sabotajului.
În 25 de ani de independență, noi nu am avut nici un politician în stare să demonteze sistemul, să înlăture această mare piedică din calea dezvoltării RM. În schimb, am avut politicieni care au neglijat rolul sistemului, și-au închipuit că pot face schimbarea ocolindu-l, iar acesta le-a sabotat acțiunile, dar și politicieni care au încălecat sistemul și l-au folosit în interese personale.
Și guvernarea lui Vlad Plahotniuc se va termina la un moment dat, cum s-au terminat multe alte guvernări, vor veni noi politicieni la putere (de diferite culori politice), dar situația va rămânea neschimbată. Pentru că nu foștii, actualii sau viitorii politicieni au decis, decid sau vor decide ceva – adevăratul stăpân al Republicii Moldova e sistemul. Și până când nu vom înțelege acest lucru și nu vom declara o luptă pe viață și pe moarte sistemului, nu avem nici o șansă la un trai decent într-un stat modern.
Dumitru Spătaru
