O atribuţie de bază a Procuraturii este efectuarea, inclusiv din oficiu, a controlului asupra respectării legislaţiei privind activitatea specială de investigaţii. Astfel, în cadrul a 51 943 de cauze penale aflate în gestiune în cursul anului 2018, procurorii au înaintat judecătorilor de instrucţie 5 578 demersuri de autorizare a măsurilor speciale de investigaţii, din ele 66 fiind respinse, transmite CURENTUL.

Cele mai frecvente măsuri speciale, autorizate şi efectuate în cadrul urmăririi penale au fost:

interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor – 3928 cazuri;

colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice – 770;

documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice –594;

monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară – 41;

cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat – 148;

supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea – 26.

Nemijlocit de către procurori, în condiţiile legislaţiei procesual-penale, a fost autorizată înfăptuirea măsurilor speciale de investigaţii în 1480 cazuri, inclusiv:

identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului sistemelor de comunicaţii electronice ori a punctelor de acces la sistemele informatice – 444 cazuri;

urmărirea vizuală – 583;

controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate – 97;

investigaţia sub acoperire –125;

achiziţia de control – 210;

livrarea controlată – 21.

Implicarea procurorului în acest proces a ţinut să aducă maximă ajustare carenţelor, apărute în vederea utilizării măsurilor speciale de investigaţii doar atunci, când pe alte căi a fost imposibilă realizarea scopului procesului penal. Actualmente, pentru a eradica anumite fenomene (corupţie, trafic de droguri, contrabandă şi alte forme de criminalitate organizată) şi urmărirea bunurilor utilizate sau rezultate din activitatea criminală, procurorii tot mai des recurg la măsuri şi tactici „pro-active” de documentare şi investigare, fără a aştepta pasiv sesizările post-factum.

Sarcina organelor de drept constă în garantarea tuturor măsurilor legale pentru asigurarea dreptului părţilor la o anchetă eficientă şi în termen rezonabil.

Subiectul „interceptărilor convorbirilor telefonice” a fost intens dezbătut, fiind chiar criticat de anumite voci, fie pentru numărul lor mare, fie pentru neconcordanţa cifrelor sau încălcarea libertăţii persoanelor. Argumentele respective au fost combătute, deoarece, în calculele invocate de oponenţi erau incluse, inseparabil, şi demersurile de prelungire a acestora. Or, o măsură odată autorizată, poate fi prelungită până la 6 luni.

Volumul implicării în combaterea infracţionalităţii prin asemenea procedee depinde de o serie de factori, printre care: comportamentul făptuitorilor, metodele şi mijloacele utilizate de aceştia la comiterea infracţiunilor, căile şi mecanismele de ascundere a bunurilor dobândite pe cale criminală. Astăzi, comiterea cu premeditare a unei crime, fără folosirea a măcar unei unităţi de echipament tehnic, este practic de neimaginat.

Criminalitatea a căpătat o formă extrem de mobilă, prin aplicarea unor scheme sofisticate (desfacerea drogurilor pe reţelele de socializare, escrocherii virtuale), cu implicarea mediului IT şi schimbul operativ de informaţii la distanţă, în lipsă de contact fizic între infractori.

Statisticile arată că, în Republica Moldova sunt aproximativ 4,5 milioane de utilizatori de telefonie mobilă, sau cu peste 26% mai multe abonamente decât numărul de locuitori. În practică, există cazuri când un infractor utilizează lunar mai bine de 10 numere de telefon, care conform procedurii, se achiziţionează fără oferirea datelor de identitate.

În concluzie, anume procedura secretă, cu utilizarea instrumentelor legale, devine cea mai eficientă în procesul de cercetare a infracţiunilor, iar autorizarea ei de către judecătorul de instrucţie este în măsură să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Cristina Pendea