A lucrat în colhoz, la o mină de cărbune, dar și la un atelier de reparație a tehnicii radio-electronice din Dubăsari. Totuși, a înțeles că poate face mai multe, așa că a făcut studii superioare și s-a implicat în monitorizarea drepturilor omului la momentul destrămării URSS. A fost vicepreședinte al CEC, iar acum face politică. Este vorba despre Ștefan Urîtu, fondator al noului partid „Voința Poporului”, despre aceasta ne-a vorbit în cadrul proiectului CURENTUL- „Carieră de succes”.

„După opt clase absolvite în satul Ustia, raionul Dubăsari, am studiat la Colegiul Zoo veterinar din Carmanovo, Grigoriopol. În anul 2 în semn de solidaritate cu un coleg Alexandru Panciuc am părăsit studiile și am plecat cu el în orașul Breanca, Donbas, Ucraina, unde am absolvit Școala de electrician al minelor de extras de cărbune. Apoi am lucrat încă 6 luni la mina de cărbune 5/13 Toscovka. După aceea am fost înrolat în armata sovietică pe un termen de 2 ani și 20 zile în Budapesta/Ungaria”, povestește Urîtu.

Fiind amator de radio a făcut serviciul militar în comunicare, pe una dintre cele mai puternice stații radio din armata sovietică.

„Am făcut o bună practica în radio-electronică. Am revenit acasă în s. Ustia și m-am aranjat la muncă în atelierul de reparație a tehnicii radio-electronice din Dubăsari – ceea ce mi-am dorit foarte mult, dar era o problemă: toți clienții propuneau băuturi alcoolice și era imposibil de a opune rezistența. Înțelegeam că vreau sa obțin studii superioare. Până la universitate am mai lucrat adjunctul „brigadirului” de vii din colhozul natal și apoi „takelajnik” pe macaraua auto la reuniunea intercolhoznică de construcții. Atât în colhoz, cât și la construcție am văzut multă nedreptate și am înțeles că trebuie să plec la universitate. La sugestia vecinului meu, coleg de clasă, am ales Institutul Pedagogic „Taras Sevcenko” din Tiraspol, Facultatea de Fizică, pe care am absolvit-o cu succes în anul 1977”, își aduce aminte activistul.

Ștefan Urîtu a declarat că a avut de învățat multe lucruri bune acolo. „Dar am avut și ce transmite din experiența mea de viață de până atunci. Am fost și conducător al organizației sindicale la facultate, am lucrat și inginer în Biroul studențesc de construcții (aveam acolo așa o unitate unde studenții își perfecționau experiența și își testau cunoștințele teoretice în practică (bun lucru, păcat că acum nu se face așa ceva). După absolvire am fost repartizat la catedra de metodici a predării fizicii în același institut (acum se numește Universitatea de Stat din Tiraspol și este evacuată la Chișinău, încă din 1992, 8 iulie”, povestește politicianul.

În 1979 a intrat la aspirantura (acum doctorantura) la Institutul de metalurgie feroasă din Moscova, Laboratorul de utilizare pașnică a izotopilor radioactivi.

„Un domeniu foarte interesant, deși periculos. Am reușit să aleg o temă foarte modernă și să fac experiențe în domeniul: „Difuziei metalelor și nemetalelor în sticlele metalice amorfe”. Însăși Sticlele metalice amorfe reprezintă un material care se numea atunci materialul secolului 20, foarte interesant. Dar și instalația experimentală și rezultatele obținute erau pe măsură. Am susținut teza de doctor în fizică în 1983 și am revenit la catedră în calitate de lector superior și apoi docent/conferențiar. Eram foarte nemulțumit de viața politică de atunci și am participat activ la evenimentele politice pentru schimbări. Acum îmi pare rău la ce am ajuns. Credeam că voi lucra 1-2 ani la constituirea unui stat democratic în Republica Moldova/independentă și mă voi ocupa în continuare de fizică”, afirmă el.

S-a implicat activ în monitorizarea drepturilor omului la momentul destrămării URSS.

„Atunci, în 1990 cu încă 4 colegi am fondat Comitetul pentru Drepturile Omului din Tiraspol, ca urmare am fost arestat la 2 iunie 1992 și am fost ținut până la 21 august 1992. Venit cu universitatea, la Chișinău, am înregistrat la 23 aprilie 1993 Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova împreună cu care am făcut multe lucruri bune și foarte bune! În toată perioada am fost pro-activ. În 2009 am fost în mijlocul evenimentelor. În alegerile din 29.07. 2009 am mers cu Partidul liberal, și în 2010 am devenit mai întâi Consilier al Președintelui R. Moldova, Mihai Ghimpu, pe atunci era președinte interimar, iar apoi m-a ajuns rândul pe lista de deputați. După cca 6 luni s-a dizolvat Parlamentul și în alegerile din 28.11.2010 , PL din nou a fost partid Parlamentar. Ca urmare în februarie 2011, de PL, am fost propus parlamentului sa fiu votat în funcția de membru CEC, unde am fost ales vicepreședinte”.

Cât despre cheia succesului Ștefan Urâtu zice că e „munca, încrederea că procedezi corect, dar pentru această încredere trebuie să te pui în situația celorlalți, cu cine dialoghezi, polemizezi, discuți sau pe cine îl critici. Și, dacă ai putea tolera, acceptă ceea ce faci tu față de alții, atunci mergi sigur înainte. Pe de altă parte, dacă ajungi real în poziția/postul/situația celor pe care i-ai învățat, i-ai criticat, – fii bun și acceptă față de tine aceleași atitudini, aminteste-ți de ceea ce ai făcut odată”, a spus Ștefan Urîtu.

Anastasia Borta