1. Cea mai mare fobie a cumpărătorului moldovean este că locuinţa nu va fi finalizată  niciodată, iar banii nu vor putea fi recuperaţi, deoarece compania va fi declarată insolvabilă. Deşi au fost mai multe cazuri când cumpărătorii au rămas şi fără bani dar şi fără locuinţe, până în prezent, pentru această problemă nu a fost găsită nici o soluţie. Chiar şi implicarea unor politicieni nu a dat rezultate, iar unii şmecheri continuă să facă afaceri din falimentarea propriilor companii de construcţii după ce au colectat banii de la investitori.

2. Mansarda. Acest tip de locuinţă „se bucură” de cel mai mare grad de neîncredere printre moldovenii ce doresc o locuinţă. Şi nu e deloc nejustificată această atitudine or mai multe mansarde recent construite au fost subiecte de ştiri. Unele au ars, altele, din cauza reţelelor necalitative de alimentare cu apă, au inundat  etajele inferioare ale imobilelor, în alte cazuri vântul le-a lăsat fără acoperiş. Dar, ce e şi mai grav, există o mulţime de cazuri când acestea nu au fost finisate sau nici n-a început construcţia lor.

Unii cetăţeni chiar au început să folosească expresia: a umbla cu mansarda, care e o parafrazare a expresiei a umbla cu fofârlica.

3. Mirosuri neplăcute în regiune. Cel mai elocvent exemplu este satul Bubuieci care se află în imediata apropiere a Chişinăului, dar preţurile apartamentelor de acolo sunt cu mult mai mici faţă de alte suburbii. Anumite companii chiar au renunţat la construcţia unor complexe imobiliare din cauza că potenţialii cumpărători refuzau să cumpere apartamentele în această regiune unde  persistă mirosul de la staţia de epurare.

4. Chiria unui apartament prin intermediul agenţiilor imobiliare. Agenţiile imobiliare în mod normal  inspiră încrederea cetăţenilor. În Republica Moldova avem însă o situaţie paradoxală când anume o parte din agenţiile imobiliare vin cu oferte false de chirie pentru care cer comisioane. Fenomenul a devenit atât de frecvent încât persoanele care doresc să închirieze un imobil refuză orice intermediere din partea agenţiilor imobiliare şi preferă să o facă direct cu proprietarul, chiar şi fără contract.

5. Apartamentele  vechi de genul „stalinca”. De obicei aceste apartamente construite în anii 1940-1950 necesită reparaţie capitală şi au un aspect neatractiv, comunicaţiile  şi acoperişul sunt într-o stare deplorabilă. Chiar dacă proprietarii acestor bunuri oferă reduceri generoase, volumul lucrărilor care trebuie efectuate cel mai des alungă potenţialii clienţi.

6. Primul şi ultimul etaj. În cazul primului etaj temerile apar din cauza riscului de furt şi a zgomotului din stradă.  În timp ce la ultimul etaj  potenţialii clienţi refuză să locuiască din cauza acoperişului care poate cauza scurgeri de ploaie în apartament şi a lifturilor care se pot defecta.

7. Apartamentele compacte fără geamuri în una din camere. Pentru a câştiga mai mulţi bani, unii dezvoltatori replanifică apartamentele cu o odaie şi în rezultat se primeşte un apartament compact cu două odăi, doar că una din camere nu are geamuri. La prima vedere cumpărătorul este atras de preţul foarte bun din ofertă, dar după vizita apartamentului o mare parte din cumpărători îşi pierd interesul.

8. Apartamentele fără balcon. Unii dezvoltatori care doresc să-şi micşoreze costurile de construcţie a imobilului, nu construiesc balcoane. Acest fapt creează incomodităţi pentru viitorii locatari, care nu-şi vor putea astfel scoate rufele la uscat sau nu vor putea ieşi să mai ia o gură de aer proaspăt. Clienţii care acceptă aceste locuinţe o fac doar din cauza preţului mic.

9. Apartamentele cu coridor comun lung asemenea celor din cămin. Dorinţa de a câştiga cât mai mulţi bani dintr-un singur imobil îi împinge pe constructori să proiecteze etaje cât mai mari fără pereţi despărţitori. În rezultat se primeşte o locuinţă  asemănătoare unui cămin studenţesc.  Recordul  la acest tip de  imobil îl deţine un dezvoltator care a reuşit să pună pe etaj 29(!) de apartamente şi doar două lifturi, în timp ce clădirea are 17 nivele.

10. Apartamente cu vedere „geam în geam”. Lăcomia businessmenilor moldoveni nu are limite aceştia construiesc oriunde chiar dacă nu este legal ceea ce fac, iar autorităţile legalizează mai apoi aceste abateri. Aşa zişii „dezvoltatori imobiliari” reuşesc să construiască blocuri locative în curţi, pe terenuri de joacă în parcări la câţiva metri de alte imobile. Astfel, în Chişinău există câteva cazuri când locatarii a două blocuri pot să-şi strângă mâna, în timp ce stau la balcon.

Acestea sunt doar o parte din fobiile imobiliare ale moldovenilor care  se întâlnesc mai frecvent. Desigur că există cazuri de o anvergură mai mică care devin subiectul ştirilor şi care mai apoi devin o antireclamă pentru un bloc sau apartament. Aici poate fi vorba de blocuri locative construite pe locul cimitirelor, apartamentele în care au fost sinucideri, omoruri, apartamente degradate de persoane viciate (narcomani, alcoolici), locuinţele cu pereţi mucegăiţi din cauza unor construcţii învecinate.

În mod normal, problemele sau neajunsurile locuinţelor enumerate sunt evitate de cumpărători sau chiriaşi, dar uneori preţul mic poate să prevaleze asupra neajunsurilor imobilului.