În iunie 2013, Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) a înaintat Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) o Reclamaţie împotriva Guvernului Republicii Moldova, avînd drept motiv unele prevederi ale Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, care a pus sub incidenţa sa activitatea Inspectoratului de Stat al Muncii, fapt ce constituie o contradicţie sau încălcare a prevederilor Convenţiei OIM nr. 81 privind inspecţia muncii (ratificată de Republica Moldova în 1995). În această ordine de idei, Guvernul Republicii Moldova a respins propunerile CNSM încă la etapa de elaborare a proiectului de lege privind amendarea Legii Inspectoratului de Stat al Muncii nr. 140/2001 care avea drept scop supunerea acestui organ de control sub incidenţa Legii nr. 131/2012, transmite CURENTUL cu referire la un comunicat al CNSM.

Aşadar, potrivit Convenţiei OIM nr. 81, inspectorilor de muncă li se garantează o activitate independentă în exercitarea controlului de stat asupra respectării cerinţelor legislaţiei muncii, şi anume: să pătrundă liber la orice oră din zi sau din noapte, fără înştiinţare prealabilă a angajatorului, în toate localurile, întreprinderile supuse inspecţiei, să procedeze la orice cercetări, controale sau anchete considerate necesare pentru a se asigura că dispoziţiile legale sânt respectate etc.

Toate aceste norme ale dreptului internaţional la care Republica Moldova este parte, au drept scop de a asigura un control de stat eficient, operativ şi independent în apărarea drepturilor şi intereselor de muncă ale salariaţilor.

Însă, odată cu extinderea dispoziţiilor Legii nr. 131/2012 asupra activităţii Inspectoratului de Stat al Muncii, aceste particularităţi ale controlului de stat asupra respectării drepturilor şi intereselor de muncă ale salariaţilor practic au fost omise. Or, principiile dreptului internaţional ce ţin de inspectarea muncii au fost ignorate.

Astfel, potrivit Legii nr. 131/2012 pentru efectuarea unui control asupra respectării de către angajator a drepturilor şi intereselor de muncă ale salariaţilor, Inspectoratul de Stat al Muncii urmează să respecte anumite condiţii care contravin Convenţiei nr. 81 a OIM. De exemplu, să înştiinţeze în prealabil angajatorul supus controlului cu cel puţin 5 zile lucrătoare, să efectueze controlul doar în temeiul deciziei conducătorului organului abilitat cu funcţii de control, să nu depăşească termenul de 10 zile calendaristice pentru efectuarea controlului, indiferent de motivul şi tipul acestuia, să nu exercite controlul asupra unuia şi aceluiaşi angajator mai mult decît o dată într-un an calendaristic etc.

Drept urmare a Reclamaţiei sindicatelor împotriva Guvernului Republicii Moldova către OIM, autorităţile de resort ale statului, au dat de înţeles că sînt disponibile să revină, în vederea aducerii legislaţiei naţionale la normalitate, cu alte cuvinte, de a exclude Inspectoratul de Stat al Muncii de sub incidenţa Legii nr. 131/2012. Însă, cu părere de rău, acestea au rămas doar intenţii.

În această ordine de idei, considerăm important de menţionat că Curtea Supremă de Justiţie, prin recomandările sale (nr. 69 din 30.12.2014) cu privire la aplicarea convenţiilor OIM, inclusiv a Convenţiei nr. 81, a specificat faptul că Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, prin art. 18 şi 21, alin. (1), lit. d) care instituie proceduri prealabile de notificare a persoanei supuse controlului, nu se încadrează în prevederile Convenţiei nr. 81 a OIM şi, prin urmare, prevederile respective nu sînt aplicabile în privinţa Inspectoratului de Stat al Muncii.

Deşi, recomandările Curţii Supreme de Justiţie sînt adresate în mod special instanţelor de judecată, considerăm oportun ca acestea să fie luate în considerare şi de alte autorităţi cu competenţe de aplicare a legislaţiei în domeniu.

Mai mult decît atît, aceste recomandări ale Curţii Supreme de Justiţie, după noi, ar trebui să încurajeze şi mai mult Guvernul Republicii Moldova de a iniţia cît mai curînd posibil procedura de modificare a Legii nr. 131/2012 pentru a exclude de sub incidenţa acesteia Inspectoratul de Stat al Muncii. Astfel, legislaţia naţională în acest sens, ar putea fi adusă în măsură deplină în concordanţă cu prevederile actului de drept internaţional al OIM la care Republica Moldova este parte prin ratificare şi care specifică competenţele şi particularităţile inspectării muncii. Totodată, acest fapt ar exclude necesitatea de a solicita OIM să monitorizeze respectarea şi aplicarea de către Guvernul Republicii Moldova a convenţiilor ratificate de ţara noastră.

În caz contrar, sindicatele în scopul asigurării supravegherii şi controlului eficient asupra respectării actelor legislative ce conţin norme ale dreptului muncii, a contractelor colective de muncă şi convenţiilor colective vor insista şi în continuare către Guvernul Republicii Moldova să întreprindă măsurile necesare în vederea iniţierii procedurii de amendare a Legii nr. 131/2012 pentru a exclude Inspectoratul de Stat al Muncii de sub incidenţa acesteia.

Adrian Platon