O persoană nu se poate afla în arest mai mult de 30 de zile în cadrul unui mandat şi 12 luni în total. O hotărîre în acest sens a fost pronunţată de Curtea Constituţională, după examinarea sesizării depusă de judecătoarea Viorica Puica, transmite CURENTUL.

Curtea a statuat că, arestul preventiv poate fi aplicat pentru o perioadă totală de cel mult 12 luni, care include atât etapa urmăririi penale, cât şi etapa judiciară până la emiterea încheierii judecătoreşti prin care persoana este eliberată din arest sau la momentul pronunţării sentinţei de către instanţa de fond. Termenul arestului preventiv curge din momentul reţinerii, iar în cazul în care persoana nu a fost reţinută, din momentul punerii efective în aplicare a mandatului privind aplicarea arestului preventiv.

Potrivit aceleiaşi hotărîri, mandatul de arest se eliberează pentru un termen de până la 30 de zile. Fiecare prelungire a duratei arestării preventive nu poate depăşi 30 de zile, atât la etapa urmăririi penale, cât şi la etapa judecării cauzei.

De asemenea, Curtea a explicat modul de executare a hotărârii sale:

a) În termen de până la 30 de zile de la pronunţarea prezentei hotărâri, instanţa de judecată va revoca măsura preventivă a arestului pentru persoanele aflate în arest preventiv mai mult de 12 luni;

b) În termen de până la 30 de zile de la pronunţarea prezentei hotărâri, instanţa de judecată va verifica existenţa temeiurilor pentru menţinerea în stare de arest a persoanelor în privinţa cărora există un mandat de arest care depăşeşte 30 de zile, iar termenul total al arestului preventiv nu depăşeşte 12 luni.

c) Efectele prezentei hotărâri nu se extind asupra persoanelor care se află în stare de arest, în privinţa cărora există o sentinţă de condamnare, iar cauza se examinează în instanţa de apel.

d) Persoanele care s-au aflat în stare de arest mai mult de 12 luni, la data pronunţării prezentei hotărâri:

– în cazul unei sentinţe privative de libertate, durata arestului se scade din termenul pedepsei, în condiţiile legii;

– în cazul unei sentinţe de achitare sau neprivative de libertate, vor putea solicita despăgubiri, în conformitate cu prevederile articolului 5 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac.

Adrian Platon